1,040 matches
-
din Iași (Gh. Ungureanu, "Op.cit"., p.132). In martie 1866 este numit director general al Monopolului tutunului din București. În 1860 a scos „Revista Carpaților”. A scris versuri și piese de teatru fără o valoare deosebită. Proza memorialistică („Suvenire contimporane”, 1888), remarcabilă prin culoarea și fluența evocării, cuprinde portrete memorabile și pitorești, descrieri de atmosferă, realizând în cuprinsul povestirii valoroase nuvele autonome. A tradus din clasicii și romanticii francezi. Au rămas în conștiința populară versuri scrise de Sion, precum „Mult
Gheorghe Sion () [Corola-website/Science/307159_a_308488]
-
cu miros de farmacie curată/Spune-mi servitoare bătrână ce era odată ca niciodată,/ Și tu verișoară cheamă-mi atenția când o să cânte cucul.” O ramură a avangardismului este constructivismul, inițiat la noi de poetul Ion Vinea și de revista “Contimporanul”. Ion Vine pledează pentru realizarea unor corespondențe între artă și spiritul contemporan, dominat de arta modernă. Dintre scriitorii care au colaborat la revista “Contimporanul”, se pot aminti: Stephan Roll, Felix Adelca, Boris Fundoianu, Ilarie Voronca etc. Publicațiile care au slujit
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]
-
O ramură a avangardismului este constructivismul, inițiat la noi de poetul Ion Vinea și de revista “Contimporanul”. Ion Vine pledează pentru realizarea unor corespondențe între artă și spiritul contemporan, dominat de arta modernă. Dintre scriitorii care au colaborat la revista “Contimporanul”, se pot aminti: Stephan Roll, Felix Adelca, Boris Fundoianu, Ilarie Voronca etc. Publicațiile care au slujit în cercuri închise cultului poeziei dadaisto-suprarealiste au fost numeroase. Printre revistele de avangardă de după război ("Contimporanul", "75H.P.", "Punct", "Integral", "Urmuz"), revista unu, apărută
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]
-
modernă. Dintre scriitorii care au colaborat la revista “Contimporanul”, se pot aminti: Stephan Roll, Felix Adelca, Boris Fundoianu, Ilarie Voronca etc. Publicațiile care au slujit în cercuri închise cultului poeziei dadaisto-suprarealiste au fost numeroase. Printre revistele de avangardă de după război ("Contimporanul", "75H.P.", "Punct", "Integral", "Urmuz"), revista unu, apărută la Dorohoi în aprilie 1928 și transferată apoi la București, este cea mai tenace. Conducătorul ei este medicul Sașa Pană, asistat de Moldov. Colaborează la ea Geo Bogza, Stephane Roll, Ilarie Voronca
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]
-
cronici literare. A lucrat timp de un an ca redactor al ziarului național-țărănesc „Dreptatea”, apoi ca redactor la ziarul "Curentul", unde a colaborat până în 1944. A mai colaborat la "Cotidianul" (Brăila), "Adevărul literar și artistic", "Țara de Jos", "Cetatea literară", "Contimporanul", "Universul literar", "Bilete de papagal", apoi la "Viața literară", "Vremea", "Azi", "Familia", "Săptămâna CFR", "Glasul patriei", "Argeș", "România literară" etc. Prima sa carte intitulată " Viața minunată a lui Anton Pann" a fost o biografie romanțată a lui Anton Pann care
Romulus Dianu () [Corola-website/Science/337120_a_338449]
-
contradicție cu românismul. În același deceniu Urechia începe să colaboreze cu C. A. Rosetti și grupul radical din jurul său, grup care formează în anul 1875 Partidul Național Liberal. După 1873 colaborează cu Dimitrie August Laurian și Ștefan Michăilescu la "Revista contimporană", revistă antijunimistă, despre care George Călinescu spunea: "Revista avea prestigiu și junimiștii în sinea lor se îngrijorară." Revista a debutat cu un studiu al lui Urechia despre Miron Costin, cu niște "Suvenire despre poetul Conaki" de Gheorghe Sion și o
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
niște "Suvenire despre poetul Conaki" de Gheorghe Sion și o nuvelă istorică a lui Pantazi Ghica, "Marele vistier Cândescu", toate aceste scrieri fiind criticate de Maiorescu în celebrul său eseu "Beția de cuvinte". Urechia îi răspunde lui Maiorescu în "Revista contimporană" prin "Noua direcțiune din Iași", dar replica este insuficientă, dat nu lipsită de interes pentru justețea unor puncte de vedere. În aceași perioadă, Urechia a mai avut un conflict cu un fost angajat și colaborator de-al său, Ronetti-Roman, care
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
Pătrașcu sau sub ortografia Militza Pătrașcu) (31 decembrie 1892, Chișinău - februarie 1976, București) a fost o artistă plastică, sculptoriță și portretistă română, participantă la mișcarea artistică de avangardă românească, din perioada interbelică, mai ales la gruparea mai moderată din jurul revistei "Contimporanul", maestră în arta portretului, considerată cea mai înzestrată femeie-sculptor a României în secolul al XX-lea. s-a născut la 31 decembrie 1892 în Chișinău, numele la naștere fiind Melania Nicolaevici. A copilărit la Nisporeni, unde a încercat pentru prima
Milița Petrașcu () [Corola-website/Science/300010_a_301339]
-
poartă urme ușor sesizabile ale măestriei lui Brâncuși, reprezentând pentru ea un câmp magnetic în care a gravitat toată viața. În 1925 se căsătorește cu Emil Petrașcu și se stabilește la București. Se încadrează în mișcarea de avangardă a grupărilor ""Contimporanul"", ""Grupul nostru"", ""Criterion"", și tot în 1925 participă la expoziția internațională organizată la București de revista ""Contimporanul"". În cadrul Salonului Oficial expune compoziția ""Joc de pisici"", care este premiată. În 1927 realizează mozaicul fântânii Miorița din București. La cea de a
Milița Petrașcu () [Corola-website/Science/300010_a_301339]
-
gravitat toată viața. În 1925 se căsătorește cu Emil Petrașcu și se stabilește la București. Se încadrează în mișcarea de avangardă a grupărilor ""Contimporanul"", ""Grupul nostru"", ""Criterion"", și tot în 1925 participă la expoziția internațională organizată la București de revista ""Contimporanul"". În cadrul Salonului Oficial expune compoziția ""Joc de pisici"", care este premiată. În 1927 realizează mozaicul fântânii Miorița din București. La cea de a doua expoziție a ""Contimporanului"" din 1930 în Sala "Ileana" expune alături de alți artiști de valoare: Marcel Iancu
Milița Petrașcu () [Corola-website/Science/300010_a_301339]
-
și tot în 1925 participă la expoziția internațională organizată la București de revista ""Contimporanul"". În cadrul Salonului Oficial expune compoziția ""Joc de pisici"", care este premiată. În 1927 realizează mozaicul fântânii Miorița din București. La cea de a doua expoziție a ""Contimporanului"" din 1930 în Sala "Ileana" expune alături de alți artiști de valoare: Marcel Iancu, Irina Codreanu. În acest an participă la expoziția de Artă românească din Amsterdam. În 1932 face parte din grupul de inițiativă care organizează în Sala "Ileana" expoziția
Milița Petrașcu () [Corola-website/Science/300010_a_301339]
-
portretul actriței Marioara Voiculescu, iar în căutarea unor noi posibilități de exprimare artistică se duce în Iugoslavia unde studiază opera sculptorului Ivan Mestrovic. În anul 1933 participă la Expoziția mondială de artă futuristă de la Roma și la treia expoziție a ""Contimporanului"" în Sala "Mozart". În anii următori expune în Germania, Italia, Austria, Anglia și Franța. Expune și în diverse saloane basarabene, realizând în 1938 bustul lui Zamfir Arbore, care a fost expus la Chișinău, dar care după 1940 a dispărut. Sculptura
Milița Petrașcu () [Corola-website/Science/300010_a_301339]
-
cu care va înființa revista 75 HP, în care Victor Brauner publică manifestul ""Pictopoezia"" și un articol ""Supra-raționalismul"". Pictează și expune ""Cristos la Cabaret"" (în maniera pictorului Georg Grosz) și ""Fata din fabrică"" (în maniera lui Holder). Participă la expoziția "Contimporanul" (noiembrie 1924). În 1925 face primul voiaj la Paris, de unde se întoarce în țară, la București în 1927. În perioada 1928 - 1931 colaborează la revista "Unu", revistă de avangardă, cu concepții dadaiste și suprarealiste, în care publică reproduceri după majoritatea
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
majoritatea care au apreciat-o și au înțeles-o. Cei mai buni prieteni ai săi au fost Ștefan Luchian, Constantin Artachino, Alexandru Bogdan-Pitești și Nicolae Vermont. a publicat în anul 1898 unul dintre primele albume de caricaturi din România denumit "Contimporani" care avea în componența sa 26 de lucrări color. Caricaturistul a abordat în acest album o caricatură puternic influențată de către opera similară a lui Honoré Daumier, caracterizată de un corp mic și un cap mare, la care se adaugă amănunte
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
cele mai diverse cercuri bucureștene. El a devenit foarte cunoscut prin caricaturile pe care le făcea și mai ales prin anecdotele „"... savuroase, din care (el) omul ieșea contradictoriu, dar gentleman ireproșabil"”. În anul 1898 a publicat albumul de caricaturi intitulat "Contimporani", care conținea un număr de 26 de caricaturi ale personalităților zilei. Albumul a fost editat de către editura "Göbl și fii" în condiții deosebite pentru acele vremuri. A urmat o lungă perioadă în care caricaturistul Petrescu s-a angrenat în executarea
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
reviste și gazete ale vremii sale. Astfel, el a publicat desene și caricaturi în Ziarul „Pagini Literare”, „Adevărul de joi”, „Zeflemeaua” și „Furnica”, „Adevărul”, „Războiul”, „Drapelul” și „Țivil-Cazon”. Nicolae S. Petrescu a publicat în anul 1898 albumul de caricaturi intitulat „"Contimporani"”. Acest album a fost unul dintre primele albume de caricaturi care au fost publicate în România. Albumul conține 26 de reproduceri color, impresionante ca realizare grafică pentru acele timpuri, după desene și caricaturi sau acuarele făcute de Nicolae Petrescu în
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
lui Petrescu denotă o înțepătură fină, inteligentă, mai mult ca o șarjă prietenească. Dacă la Honoré Daumier textele care explicau caricaturile îi erau impuse de către alții, Nicolae Petrescu și-a ales singur subiectele și textele care le însoțeau. Coperta Albumului "Contimporani" are pe copertă un autoportret al autorului care țintește cu penelul ultimul „i” al titlului. Cele 25 de caricaturi care fac obiectul albumului încep cu clasica portretizare a lui Constantin I. Stăncescu în chip grotesc, cu joben de bonjurist, cu
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Arte Frumoase din Paris cu textul însoțitor: „"Costică del Paris - Sunt autorul frumosului, dar nu e nicio înrudire între noi"”, la funcția de director și profesor al Școlii de Belle Arte din București și director al Teatrului Național. În Albumul Contimporani înfățișează politicieni ai timpului ca: parlamentarul Anastase Stolojan ("Latifund și... lat la ceafă") - burtos, fumând trabuc de 5 franci; deputatul Nicolae Filipescu prezentat în costum de războinic cu o pană în mână, aluzie la ziarul Epoca pe care-l patrona
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
înfățișat cu un cap supradimensionat, aluzie la inteligența sa, îmbrăcat într-un frac și cu mâinile în buzunare. Alexandru Macedonski a fost un subiect preferat al lui Nicolae S. Petrescu-Găină în mod similar cu Constantin I. Stăncescu. Caricatura din Albumul Contimporani a lui Macedonski a fost considerată de către Paul Rezeanu ca fiind printre primele, dacă nu prima, din seria de desene - Macedonski - pe care le-a făcut Nicolae Petrescu în toată viața sa. Nicolae Petrescu a publicat în anul 1913 / 1914
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
aripă aproape întotdeauna un dosar și atitudinea este una supărată și are ghearele în nămol ("Hii, mi-am pierdut creionul"). Pentru prima oară porecla de Găină apare, după spusele lui Paul Rezeanu, în anul 1898, anul apariției albumului de caricaturi "Contimporani". După opinia lui Rezeanu, Nicolae Petrescu și-ar fi însușit porecla prin anul 1904. Artistul Nicolae Petrescu a semnat o mulțime de lucrări cu numele Găină și încet, încet, și-a transformat porecla într-un renume. Astfel, el și-a
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
lui a fost alcătuită de Marină Macri și Dorin-Liviu Bîtfoi. Ediția a apărut la Editură Compania din București în anul 2005 sub titlul: ""În potriva veacului. Textele de avangardă (1926-1932)"". A colaborat la revistele: "Orizontul, Adam, Ulise, Zodiac, Viața literară, Contimporanul, Floarea de foc, Bilete de papagal" ș.a. În 1931 a înființat la Craiova revista efemera "Radical".
Ionathan X. Uranus () [Corola-website/Science/302307_a_303636]
-
Gargantua și Pantagruel". Este fratele romancierului Ionel Teodoreanu. Debutează cu versuri în săptămânalul Capitala al lui Ion Th. Florescu, apoi colaborează la mai multe reviste (Viața românească, Versuri și proză, Însemnări literare, Adevărul, Adevărul literar și artistic, Gândirea, Lumea, Opinia, Contimporanul, Lumea literară și artistică, Bilete de papagal, România literară, Jurnalul literar, Revista Fundațiilor Regale, Universul literar, Vremea și la multe alte publicații, iar după a doua conflagrație mondială la Lumea lui George Călinescu și mai târziu la Magazin). Primul volum
Păstorel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297591_a_298920]
-
al Partidului Liberal, prieten cu Pantazi Ghica și colaborator la gazetele acestuia, s-a numărat între cei care au făcut o opoziție categorică Junimii și lui Titu Maiorescu: figurează în aproape toate foile antijunimiste („Românul", „Tranzacțiuni literare și științifice", „Revista contimporană", „Stindardul") și, împreună cu Al. Macedonski, inițiază editarea „Literatorului". A fondat „Portofoliul român" și „Duminica" (alături de I.C. Săvescu); a condus „Țara literară", a întemeiat „Revista albastră" și „Biblioteca omului de gust". A colaborat la „Revista orientală", „România literară", „Nuvelistul", „Revista literară
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
Ines Wetzel, Arthur Goetz, Walter O. Grimm, Bruno Beye, Wladislav Skotarek, Josef Capek, Franz Wilhelm Seiwert, Julius Kaufmann si Erich Goldbaum. Expune, alături de Paul Klee și Louis Marcoussis la galeriile „Der Sturm”. În 1924 participă la Expoziția Internațională a grupului „Contimporanul”, alături de Brâncuși, Klee, H. Arp, Arthur Segal, Marcel Iancu, Victor Brauner, C. Mihăilescu, Milița Petrașcu și înființează, în același an, Academia de Artă Modernă și Decorativă, pe care o concepe în spiritul Bauhaus, susținând ideea unității de stil dintre toate
M. H. Maxy () [Corola-website/Science/316165_a_317494]
-
evidente. Revenit în România, artistul participă, în 1929, la expoziția grupului „Arta Nouă” și este distins cu medalia de aur la Expoziția Internațională de la Barcelona unde a expus obiecte de artă decorativă. Între 1930-1938 Maxy este prezent la toate expozițiile „Contimporanului”, la expoziția de la Roma a „Grupului de artă modernă” și la manifestările grupării artistice „Criterion”. Maxy începe să lucreze, în 1939, scenografie pentru teatrul evreiesc bucureștean „Barașeum”. Din 1941, odată cu aplicarea legislației antievreiești, devine director al acestui teatru, pe care
M. H. Maxy () [Corola-website/Science/316165_a_317494]