1,040 matches
-
principal al acestui demers este acela de a obține o colecție electronică unitară, cu actualizare permanentă, care să conțină cele mai importante periodice și care vor fi puse la dispoziția publicului prin intermediul bibliotecilor. Printre titlurile de periodice vechi se numără „Contimporanul“, „Convorbiri literare“, „Cultura“, „Cuvântul“, „Familia“, „Literatorul“, „Luceafărul“, „Magazin istoric“, „România literară“, „Sburătorul“, „Tribuna“, „Universul literar“ ș.a.m.d. Pentru partea de periodice moderne, în primă fază, sunt incluse colecțiile electronice ale cotidianelor „Evenimentul zilei“, „Național“, „Jurnalul național“, „Ziua“, „Curentul“, „Cotidianul
Agenda2004-47-04-general7 () [Corola-journal/Journalistic/283075_a_284404]
-
și a fost bucuros pentru dezlegările din 8 iunie 1930. Speră ca, acum, ambițiile sale de lider politic vor fi împlinite. Cum au fost, s-a văzut în guvernarea să din 1931-1932. Cartea se citește cu pasiune, fiind apropiată Istoriei contimporane a României de Titu Maiorescu. Dl. Valeriu Râpeanu, editorul specializat al operei lui N. Iorga, are dreptate cînd, în prefață, îi acordă meritul ce i se cuvine, elogiind-o pe bună dreptate. Îi adaugă, într-o addenda, cele două scrieri
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
în beștelirea dușmanului și în cuventele de ocara cu mult meșteșug lipite între ele și azvîrlite cu scuipături groase pa obrazul evenimentelor, ca și al mărimilor de tot fielul. Slobod la gură că Radu Popescu și mai scuipaci în obrazele contimporanilor hoți ori stricăți, mai rar. Degeaba răsfoim noi gazetili da scandalu, - nemica. Nici nu se compară cu alde Popescu, zis și Radu. Că unii mai aproape da iepoca să i-ar fi zis cu glumire Radu Poieticescu, să poate. Rumânul
...Ci dar să venim la prochimen by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17881_a_19206]
-
Constantin Țoiu Mă întorc din nou la cartea Suvenire Contimporane a lui Gh. Sion apărută în București în 1915 la Editură Minerva, ediția din care am mai reprodus câteva pagini în anii trecuți, volum pe care mi l-a oferit amical domnul și fidelul meu cititor Noni Cristea. Fragmentul reprodus
În vara anului 1837 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17938_a_19263]
-
vizită vadurile unde cunoscătorii găseau totdeauna un vin pe cinste". E, apoi, prezența aici, cu tot misterul personalității lui, Ion Vinea, bărbat frumos, cu mare succes la femei, care publicase cîteva cărți și conducea cotidianul Facla, scoțînd înainte revista avangardista Contimporanul. Facla, în cele patru pagini ale sale, era un ziar democratic, acordînd mult spațiu literaturii și artelor. Acolo lucra, ca factotum, N. Carandino, care pe lînga cronică teatrală, semna și editoriale. Și asta pentru că zile întregi Vinea, acaparat de amorurile
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
lista poeților minori, născuți și dispăruți între timp și care se nasc și azi în continuare cu șanse de dezvoltare socială incomparabil mai mari, vezi televizia, revistele, parlamentul, politichia... Și să nu credeți că acest curs minor se termină cu contimporanul Radu Mischiu... Resursele mediocrității, de obicei plină de vitalitate și de anduranța sunt mult mai mari decât ale geniilor, plăpânde... Iar cine îl mai înjură de azi înainte pe Călinescu al nostru e fie un imbecil clamoros, fie un tâmpit
Poeti minori by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17613_a_18938]
-
începe să conștientizeze că există - un al treilea pol al literaturii române de după Primul Război Mondial, distinct de cel modernist, și cu atât mai mult de cel tradiționalist: pol care începe cu Tristan Tzara, continuă cu Vinea și grupul de la Contimporanul, se maturizează în faza unu, se radicalizează prin Alge, pentru a se reconstrui pe baze conceptuale noi după 1945. Prezenta ediție Sesto Pals face, totuși, mai mult decât să consolideze niște intuiții pe care istoria literară le avea deja. Ea
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
a trăit n-a fost în stare să-l priceapă. Deacă însă totuși ajunge a fi recunoscut de atare după moarte, atunci aceasta nu se întâmplă în nice un caz înainte de ce nu s-ar stinge cel puțin generațiunea lui contimporană, care nu l-a priceput. Trăbuie să vină o altă generațiune, care să fie în stare a-l precepe și a-l prețui” (pp. 61 - 62). Deja, de la aceste premise, se poate pune în discuție logica lui Grama. (Și nu
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
I. Hangiu Acum cinci pătrare de veac, la 1 martie 1875, a apărut, în Revista contimporană din București, articolul Poesiele d-lui Eminescu, semnat G. Gellianu. Apreciat în 1872 de Titu Maiorescu pentru "farmecul limbajului", contestat în 1873 de Petre Grădișteanu pentru "greșale grosolane de gramatică, de prozodie", tînărul poet Eminescu este denigrat de același P.
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
1872 de Titu Maiorescu pentru "farmecul limbajului", contestat în 1873 de Petre Grădișteanu pentru "greșale grosolane de gramatică, de prozodie", tînărul poet Eminescu este denigrat de același P. Grădișteanu, ascuns sub pseudonimul G. Gellianu sau Gr. Gellianu, în aceeași Revistă contimporană. Vreme de peste un secol, criptonimul Gr. Gellianu a fost atribuit fie lui Anghel Demetriescu (ipoteză emisă de N. Iorga 1), preluată de E. Lovinescu 2) și de G. Călinescu 3), fie lui N. Pruncu (părerea lui Ovidiu Papadima 4), împărtășită
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
la Nicolae Pruncu, cărora, zice regretatul cercetător, li s-a "atribuit eronat ca pseudonim: Gr. Gellianu". Așadar, Gr. Gellianu a existat ca persoană fizică independentă de cea a lui P. Grădișteanu. Alt cercetător bucureștean, Stancu Ilin, presupune, în prezentarea Revistei contimporane 7), că redacția l-a "încurajat pe un oarecare Gr. Gellianu să-l atace pe Eminescu". În sfârșit, cercetătoarea ieșană Gabriela Drăgoi îi alcătuiește lui Gellianu o mică biografie (un articol) în Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, deși
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
viața?, sînt citate fără prea multe comentarii, întrucît "d. Grădișteanu e un om de spirit"10). De aici începe polemica lui Grădișteanu cu Convorbirile literare de la Iași. La București, devenit centrul politic al României, apare la 1 martie 1873 Revista contimporană. Litere-Arte-Sciințe sub conducerea unor "redactori-colaboratori". Pe copertă nu figurează nici un nume. Primele două numere ale Revistei contimporane îi oferă lui Maiorescu o mare cantitate de exemple pentru a caracteriza stilul "redactorilor-colaboratori" drept Beția de cuvinte în "Revista contimporană." Studiu de
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
aici începe polemica lui Grădișteanu cu Convorbirile literare de la Iași. La București, devenit centrul politic al României, apare la 1 martie 1873 Revista contimporană. Litere-Arte-Sciințe sub conducerea unor "redactori-colaboratori". Pe copertă nu figurează nici un nume. Primele două numere ale Revistei contimporane îi oferă lui Maiorescu o mare cantitate de exemple pentru a caracteriza stilul "redactorilor-colaboratori" drept Beția de cuvinte în "Revista contimporană." Studiu de patologie literară, apărut în Convorbiri literare și retipărit în broșură, în același an 1873. În numele celor criticați
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
1873 Revista contimporană. Litere-Arte-Sciințe sub conducerea unor "redactori-colaboratori". Pe copertă nu figurează nici un nume. Primele două numere ale Revistei contimporane îi oferă lui Maiorescu o mare cantitate de exemple pentru a caracteriza stilul "redactorilor-colaboratori" drept Beția de cuvinte în "Revista contimporană." Studiu de patologie literară, apărut în Convorbiri literare și retipărit în broșură, în același an 1873. În numele celor criticați de Maiorescu - V.A. Urechia, Pantazi Ghica, Gh. Sion și alții -, Petre Grădișteanu semnează un lung articol intitulat "Convorbirile literare" și
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
de patologie literară, apărut în Convorbiri literare și retipărit în broșură, în același an 1873. În numele celor criticați de Maiorescu - V.A. Urechia, Pantazi Ghica, Gh. Sion și alții -, Petre Grădișteanu semnează un lung articol intitulat "Convorbirile literare" și "Revista contimporană". Autorul îi reproșează lui Maiorescu că a avut cutezanța să-l așeze pe Eminescu în capul Direcției noi, "imediat alăturea" cu V. Alecsandri. După cîteva citări de versuri eminesciene, Grădișteanu afirmă ironic, desigur fără temei: "Asemenea inepții (s.n.) nu sînt
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
de gramatică, de prosodie, de logică, cu tóte pleoșnițele sale chiar din o altă poezie, pe lîngă D. Bodnărescu, un alt poet lăudat al nouei direcțiuni? (vezi fotocopia pag. 395, semnată: Grădișteanu, 1873). În finalul articolului, Grădișteanu promitea cititorilor Revistei contimporane "o nouă colecțiune de salturi haslii luate din Convorbiri", dar, la intervenția lui V. Alecsandri, colaborator la ambele publicații, Grădișteanu amînă pentru un moment publicarea. În 1910, G. Panu scria în Amintiri de la Junimea din Iași: "Ce să zic de
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
denigrator, Maiorescu era vesel, Iacob Negruzzi, afectat, părea vesel, în timp ce Eminescu "rîdea cu indiferență", fără să-i acorde vreo importanță. Maiorescu administrează o nouă și ultimă analiză a erorilor celor "20-30 unii zic chiar 40 de redactori-colaboratori" în Răspunsurile "Revistei Contimporane". Al doilea studiu de patologie literară, cu ample referiri în special la erorile lui V. A. Urechia. Față de P. Grădișteanu, criticul junimist are o atitudine conciliantă, întrucît "nu este erudit și literat ex professo", ca .V.A. Urechia, "nu este
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
români "să se ferească de fraza goală, de iluzia că formele deșarte pot ținea locul fondului solid, și acest pericol este tot atît de mare în literatură ca și în politică"12). Polemica dintre Convorbiri literare de la Iași și Revista contimporană bucureșteană s-ar fi încheiat dacă ultima n-ar fi perseverat în denigrarea lui Eminescu. Formal, polemica a încetat în anul 1874, la intervenția lui Alecsandri, dar a continuat la începutul anului 1875. P. Grădișteanu recurge la pseudonimul G. Gellianu
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
opiniei publice și a-l înșela chiar pe Alecsandri, care, într-o scrisoare către Iacob Negruzzi, din 10 aprilie 1875, se confesa: " Iar de mă vei întreba cum am produs o asemenea infidelitate Convorbirilor (poetul publicase Legenda rîndunicii în Revista contimporană), te-oi trimite să-ți răspundă frumoșii ochi și graciositatea Dnei Grădișteanu. Eu, un vechi păcătos, nu puteam refuza cerere unei dame atît de amabile"13). În altă scrisoare, Alecsandri, dezgustat de politică, îl îndemna pe Iacob Negruzzi să ferească
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
Negruzzi să ferească Convorbirile de această boală, care bîntuia tînăra democrație română în secolul trecut și care, din păcate, mai bîntuie de zece ani, în această nesfîrșită perioadă de tranziție. Grădișteanu semnează cu pseudonimul G. Gellianu trei articole în Revista contimporană: Schițe literare. Poezii de N. Georgescu (nr. 1/1875), Comentarii asupra epistolei d-lui G. Dem. Teodorescu despre N. Georgescu (nr. 2/1875), în care descoperea, în manuscrisul trimis redacției, asemănări între lirica poetului dispărut și lirica lui Byron, și
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
vezi pag. 278 din articolul semnat: G. Gellianu). În 1873 Grădișteanu formulase "inepții", "asortiment de greșeli grosolane de gramatică", în 1875, G. Gellianu, același P. Grădișteanu: "nămol de greșale de versificare...". La 15 februarie 1876, grupul de "redactori-colaboratori" ai Revistei contimporane îl atrag pe B. P. Hasdeu la conducerea publicației cu un titlu modificat: Revista literară și sciințifică, cu menționarea directorului pentru partea literară, în persoana antijunimistului Hasdeu, cu înscrierea pe copertă a comitetului de redacție format din 28 de membri
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
și de a fi introdus în poezia românească adevărata cugetare și adevărata artă ca formă". Revista literară și sciințifică apare pînă la 15 mai 1876. Hasdeu se retrage de la direcția publicației, care, se contopește la 1 iulie 1876 cu Revista contimporană, reapărînd la 1 iulie și la 1 august 1876, cu titlul Revista contimporană literară și sciințifică. Pe coperta celor două numere directorul B.P. Hasdeu nu mai este menționat: în locul comitetului de redacție, figurează 23 de redactori, între care: Aron Densusianu
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
ca formă". Revista literară și sciințifică apare pînă la 15 mai 1876. Hasdeu se retrage de la direcția publicației, care, se contopește la 1 iulie 1876 cu Revista contimporană, reapărînd la 1 iulie și la 1 august 1876, cu titlul Revista contimporană literară și sciințifică. Pe coperta celor două numere directorul B.P. Hasdeu nu mai este menționat: în locul comitetului de redacție, figurează 23 de redactori, între care: Aron Densusianu, Anghel Demetriescu, Ciru Economu, Gr. Gellianu, Petre Grădișteanu. În articolul Foi căzute, apărut
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
de redactori, între care: Aron Densusianu, Anghel Demetriescu, Ciru Economu, Gr. Gellianu, Petre Grădișteanu. În articolul Foi căzute, apărut în Convorbiri literare din 1 decembrie 1876, Iacob Negruzzi credea că redactorul Grădișteanu s-a retras în iunie 1875 de la Revista contimporană și că, după cîteva numere ale Revistei literare și sciințifice directorul Hasdeu "se supără și plecă". În afara celor trei articole din 1875, G. sau Gr. Gellianu semnează în 1876: o poezie fără titlu, cu semnul întrebării, precum și o traducere, în
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
în 1876: o poezie fără titlu, cu semnul întrebării, precum și o traducere, în realitate o adaptare, a Ultimului cînt al lui Lord Byron în Grecia. Și ca o fatalitate, numele lui Gellianu, alias Grădișteanu, apare în ultimul număr al Revistei contimporane literare și sciințifice din august 1876. Ultimul cînt al lui Lord Byron în Grecia reprezintă cîntecul de lebădă al unui înfrînt: Ca și bardul care cade, mori și tu cu arma-n mînă/ Aici moartea niciodată nu-spăimîtă pe eroi/ Caută
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]