9,770 matches
-
ulterioare: Îmblânzirea mașinii de scris (1988), Plimbătorul de purici (1992) sau Concert (1993). Antologia de poezie basarabeană realizată de Nicolae Leahu în 2004 la Editura Știința-Arc îl reține cu patru poeme, alături de poeții Valentin Roșca și Petru Zadnipru, din același contingent. E notabilă imaginea din poemul Bătrânul poet, ca o autoreflectare a propriei situații biografice: Când trece pe stradă Bătrânul Poet,/ bătrânul, grozav de bătrânul Poet,/ se scurge și timpul atunci mai încet,/ ei bine, cu mult mai încet" etc. Convinge
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
timp rostirii poetice și fluxului melodic, ritmul a fost pentru omul grec - l-am numi, dacă ni se permite, arhetipul omului european - cheia înțelegerii, rațional-sensibile, a înseși existenței sale, într-un kosmos admirabil, însă și descifrabil. Abătându-ne atenția de la contingentul atât de presant, cu convoiul lui de cauze și efecte - cele mai multe, de o parte și de cealaltă, nedepistate și invizibile, fără legătură logică între ele și aleatorii - spre un orizont cultural dominat de armonii preponderent solare, cum se învederează, și
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
figuri monarhice, deși musafirii americani erau reprezentanții republicii par excellence. Erau de față regele și regina României, regele fotbalului, regina gimnasticii, regele tenisului, regele demolărilor bisericești, regele ingineriilor financiare, regele comisioanelor, regele creditelor neperformante, regele tabloidelor, regina modei, precum și un contingent de prinți, prințese și prințișori” (p. 63). Privirea acidă a prozatorului nu ratează nimic și nu iartă pe nimeni. Relatarea seamănă cu un reportaj jurnalistic. Ficțiunea se topește în masa ușor recognoscibilă a realității (oricine a urmărit la televizor derularea
O plimbare prin România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12973_a_14298]
-
spuma valurilor, dar ce mă interesează pe mine este marea» - Paul Valéry. Cînd o să reușesc să mă preocupe doar... marea?“. Pe alocuri, Bujor Nedelcovici are aerul de-a se depărta chiar de militantismul său antitotalitar, atît de precis încadrat în contingent, atît de, volens nolens, întipărit în epocă, deplorînd gîndirea unor compatrioți „dominată de «o reacție contra cuiva» sau contra «a ceva» și care ascunde o dorință de afirmare și de putere politică“, o gîndire „coborîtă la nivelul de revoltă sau
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]
-
mai precis Întregul capitol Luceafărul - spațiul absolutului. În viziunea lui George Popa, Eminescu dezvoltă „o sinteză de spații” (deopotrivă fizice și sufletești) care facilitează declanșarea stărilor tensionale (sau chiar conflictuale) Între cele două sfere pe care le reprezintă absolutul și contingentul. „Spațiile” descoperite de George Popa În cel mai de seamă poem eminescian sunt În număr de patru, Însă numai trei sunt specifice personajelor lirice propriu-zise. Lui Cătălin Îi corespunde „spațiul strâmt”, Cătălina se simte atrasă de „spațiul ascensional al sentimentului
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
Fără să facem nici o obiecție la această interpretare, Întrutotul posibilă dacă ne referim la prima parte a poemului, vom constata că la sfârșitul său imaginea este alta. Fondul se dovedește mai puternic decât forma În cazul Cătălinei, iar transcendentul și contingentul două realități care nici măcar nu se pot interfera. Dar George Popa propune o interpretare cu totul personală, În care „făptura Cătălinei se Întrupează din luminozități care nu sunt de natură simplu fizică, ci mai ales de esență spirituală”. Astfel Încât ” Ea
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
mai vechi În care „elanul ascensional” al Cătălinei se frânge „În brațele teluricului său omonim”. George Popa are meritul de a fi observat În premieră că numai iubirea poate exercita un fel de „atracție magnetică” „Între temporal și atemporal, Între contingent și absolut”. Admirabila interpretare a strofei finale, În care efectele prozodice sunt surprinse cu finețe, Înnobilează ideea că În mintea omenească ”Încap (În concepte, n. n.) doar secvențe ale contingentului și finitului, dar se opresc interzise la țărmul absolutului”. În partea
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
exercita un fel de „atracție magnetică” „Între temporal și atemporal, Între contingent și absolut”. Admirabila interpretare a strofei finale, În care efectele prozodice sunt surprinse cu finețe, Înnobilează ideea că În mintea omenească ”Încap (În concepte, n. n.) doar secvențe ale contingentului și finitului, dar se opresc interzise la țărmul absolutului”. În partea a doua a eseului, intitulat transvaluarea hyperionică a temporalității și purtând subtitlul Luceafărul - o dramă a Timpului? George Popa discută cu rafinament conținutul conceptelor antinomice din marele poem. Autorul
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
Dar constată poetul ce gândește În termenii filosofici - eternul și efemerul ascultă de legi proprii. La rândul său, hermeneutul George Popa descoperă că ipotetica balanță eminesciană Înclină spre imanent, nu spre transcendent, Încât Luceafărul poate fi numit „poemul reabilitării sferei contingentului omenesc În raport cu lumea fantomatică a ideilor eterne”. Și totuși, termenul „etern”se cuvine a fi rostit și În legătură cu simțirea și dragostea omenească, tot așa cum „timpul mitului”(creație umană) devine „loc de Întâlnire și fuzionare a celor două modalități temporale”. Ceea ce
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
axa Iași-Paris. Ulterior este unul din cei care transpun în practică planul Quai d'Orsay-ului de transformare a României în bază spirituală pentru Europa Orientală. Printre altele izbutește să facă obligatorie limba franceză în școlile românești, aducând pentru instruire un contingent de profesori din Hexagon, detașați pe întreg teritoriul nostru; unii din ei au rămas definitiv aici. Pentru merite dovedite în ale francofoniei, Robert de Flers a dat o vreme numele său străzii pe care-și avea domiciliul Mateiu Caragiale. Azi
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
tentativă de limpezire a unui relief interior dominat de afectivitate. Laurențiu Ulici are dreptate în acest sens, atunci când notează că "un demon al singurătății, ahtiat de neasemănare și suficient sieși, dotat cu o uriașă forță hipnotică atrăsese privirea poetei de la contingent". Erosul reprezintă o temă privilegiată a universului liric al Ilenei Mălăncioiu. Poeta caută să desemneze, în versurile sale, acea zonă de nedeterminare și delicatețe în care se naște sentimentul dragostei, zonă în care dăruirea de sine se conjugă cu dorința
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
este decât/ Un contur de lumină aproape difuz/ Și prin el vi se văd toate oasele frânte"). O metaforă esențială pentru poetica Ilenei Mălăncioiu este "regina moartă". Este o metaforă a singularității, a unui eu ce se detașează de planul contingentului, regăsindu-și universul interior și, implicit, arogându-și o postură și o poziție transcendentă față de elementele aparente, dizarmonice ale firii. În același timp, o astfel de metaforă are incontestabile conotații tanatice. Simbolistica morții, adierea neantului sunt evidente aici. În fapt
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
bătăi pe umăr zi de zi, ceas de ceas, spontan și în proporții de masă. Reversul adevărat și sumbru nu se va desluși decît mai tîrziu, cînd înregimentarea era consumată și ieșirea din rînduri tardivă. Sub raport intelectual, formarea noilor contingente țintea să se preschimbe în deformarea lor, iar în bună parte s-a și preschimbat. Punctul oficial de cotitură îl marchează, în 1948, reforma învățămîntului. Numerotarea anilor de studiu fiind schimbată după modelul sovietic, Cazimir trece dintr-a V-a
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
spune-o, m-a tulburat. Și cum de nu? Până deunăzi priveam spre Dan Cristea, spre Mircea Iorgulescu, spre Florin Manolescu, spre regretatul Laurențiu Ulici, cu sentimentul că mă raportez la niște repere ale tinereții. Veniseră în profesiunea noastră după contingentul de critici literari din care eu fac parte. Deci erau tineri, erau tinerii. Și acum aflu că unul dintre ei, Dan Cristea, a împlinit, la 10 noiembrie, 60 de ani. Îl felicit cu melancolie.
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
un fel de vinovăție abstractă, adusă la concret prin neputința sau neplăcerea lui C. Rogozanu de a-i parcurge. Literatura lor este de necitit din simplul motiv că nu o poate citi el. Sunt inadaptații la noua lume, smulși din contingent, fără contact cu realitățile de azi. Pe de altă parte, dacă un Octavian Paler sau un Andrei Pleșu au succes nu numai la critică, ci și la publicul larg, aceasta nu reprezintă o notă bună, ci una rea. C. Rogozanu
Marea conspirație by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10272_a_11597]
-
Chirion investighează, artistic și moral în același timp, posibilitatea reinvestirii lumii reale cu transparențele și cu puritatea spațiului imaginar. Proiectîndu-se pe sine, întrucît multe dintre uleiuri sunt autoportrete, dar și chipul uman, în general, în ipostaze cvasificționale, extrăgîndu-se dintr-un contingent ostil spre a-și proteja în absolut ființa interioară atît de fragilă în fața amenințărilor mundane, pictorița experimentează de fapt posibilitatea reinstaurării în pictură a misterului imaginii și a idealității privirii. Un romantism exilat cu ipocrizie din reveriile noastre asumate public
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
nr. 35/2 iulie 1954, atacînd și traducerea lui Tudor Vianu a piesei lui Shakespeare, Antoniu și Cleopatra, a aceluiași Vianu care făcuse prefața la traducerea lui Blaga: "Cum s-a putut admite de către o editură asortată cu un mare contingent de specialiști, un text atît de scăzut în nivel (e vorba de Faust, în versiunea lui Blaga - n.n.), ca să-și justifice marile năzuințe? Traducerea e pur și simplu, și mă simt mîhnit, execrabilă". (în acea ocazie, Blaga mi s-a
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
Sursa de inspirație a lui Eugen Ionescu: scena lumii, inclusiv, firește, a patriei de adopțiune. Căci acolo, în Franța imediat postbelică, prosovietismul și comunismul (neimpus din afară ca în țările Europei răsăritene), cu încărcătura lor șablonardă, abstract schematică, desprinsă din contingent, aveau o asemenea vogă în rîndurile elitei intelectuale de stînga, încît nici un fel de mărturii ale celor ce simțiseră efectele lor pe pielea proprie, inclusiv ale unor intelectuali evadați din Gulagul stalinist, nu au găsit crezare. S-a vorbit mult
Universul clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10551_a_11876]
-
misionar protestant în Belgia, în zona minieră Borinage. Din această perioadă, cromatică tablourilor, spun specialiștii, este „sumbră și tristă, anunțând expresionismul”. Din 1885, se află la Anvers, „cunoscând creația lui Rubens și gravuri japoneze din școala Ukiyo-ye”, viu colorate. DINCOLO DE CONTINGENTUL 2010 VIRGIL DUMITRESCU Apoi, la Paris, din 1886, întâlnește picturile impresioniștilor și neoimpresioniștilor. Abia în 1888, Van Gogh s-a stabilit la Arles, având o activitate febrila de 15 luni, pictând peste 200 de tablouri. Este perioada în care lumina
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
pe noi toți. Oricât am insistă în comentarii pentru fiecare creație în parte din volumul Van Gogh, poetul, amprenta absolventului Institutului de Limbi Străine din București rămâne vizibilă că o parafa de legalizare notariala, situându-l pe Virgil Dumitrescu dincolo de contingentul local al creatorilor, chiar ți al celor ziți de zile mari. Olè! Anduranța lui din gazetărie i-a sporit încrederea în Poezie, unde înălțimea sensurilor reprezintă și decodare asumată pe cont propriu. Promiteam, cu ceva timp in urma, într-un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
gândul lui e’ntins Și geniu-i al său nume”. În viziunea lui George Popa, Eminescu dezvolta o sinteză de spații 6 care facilitează declanșarea stărilor tensionale (sau chiar conflictuale) între cele două sfere pe care le reprezintă absolutul și contingentul. Așadar, caracterizarea geniului, cu instrumentale lirice atribuite de George Popa lui Eminescu, rămâne memorabilă, fiindcă ajunge să pășească liber în absolut: „Doar geniu-atinge pur si sfânt Supremă libertate.” O viziune integratoare a Luceafă rului, leitmotivul definitoriu în lirica eminesciana, aceea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
misionar protestant în Belgia, în zona minieră Borinage. Din această perioadă, cromatică tablourilor, spun specialiștii, este „sumbră și tristă, anunțând expresionismul”. Din 1885, se află la Anvers, „cunoscând creația lui Rubens și gravuri japoneze din școala Ukiyo-ye”, viu colorate. DINCOLO DE CONTINGENTUL 2010 VIRGIL DUMITRESCU Apoi, la Paris, din 1886, întâlnește picturile impresioniștilor și neoimpresioniștilor. Abia în 1888, Van Gogh s-a stabilit la Arles, având o activitate febrila de 15 luni, pictând peste 200 de tablouri. Este perioada în care lumina
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
pe noi toți. Oricât am insistă în comentarii pentru fiecare creație în parte din volumul Van Gogh, poetul, amprenta absolventului Institutului de Limbi Străine din București rămâne vizibilă că o parafa de legalizare notariala, situându-l pe Virgil Dumitrescu dincolo de contingentul local al creatorilor, chiar ți al celor ziți de zile mari. Olè! Anduranța lui din gazetărie i-a sporit încrederea în Poezie, unde înălțimea sensurilor reprezintă și decodare asumată pe cont propriu. Promiteam, cu ceva timp in urma, într-un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
gândul lui e’ntins Și geniu-i al său nume”. În viziunea lui George Popa, Eminescu dezvolta o sinteză de spații 6 care facilitează declanșarea stărilor tensionale (sau chiar conflictuale) între cele două sfere pe care le reprezintă absolutul și contingentul. Așadar, caracterizarea geniului, cu instrumentale lirice atribuite de George Popa lui Eminescu, rămâne memorabilă, fiindcă ajunge să pășească liber în absolut: „Doar geniu-atinge pur si sfânt Supremă libertate.” O viziune integratoare a Luceafă rului, leitmotivul definitoriu în lirica eminesciana, aceea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
prima dată vor reuni șase state la nivel de adjuncți de miniștri de externe (cele două Corei, China, Japonia și Rusia) (Beijing) l Sărbătoare națională a Republicii Moldova. JOI l Vizita în Estonia a premierului suedez Goeran Persson (Tallin) l Un contingent format din 443 de soldați thailandezi sosește în Irak pentru a participa la reconstrucția regiunii l Conferință a țărilor care nu au acces la mare, sub egida O.N.U. (Kazahstan, Alma Ata; 28-29) l Reuniunea miniștrilor afacerilor externe din
Agenda2003-34-03-3 () [Corola-journal/Journalistic/281360_a_282689]