2,692 matches
-
niște păpuși neolitice aduse în bidimensional, abia desprinzîndu-se din fundaluri magmatice, aceste forme sînt inciziile magice ale unei memorii redeșteptate. Dacă uneori le însoțesc umorul și ironia, dacă o bucurie difuză răzbate din toate ungherele pînzei și voluptatea exprimării se contopește cu întregul ceremonial plastic, nu înseamnă nicidecum că în statica atemporală se insinuează agenții relativismului. Ci doar că totul capătă suflu vital și prezență nemijlocită. Georgeta Năpăruș a știut să conjuge inconfundabil sentimentul duratei cu irizările clipei, arhetipalul cu spontaneitatea
Georgeta Năpăruș - o rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11463_a_12788]
-
cu o sărutare de dragoste"(I, Tesaloniceni, 5, 26)10. Chiril, arhiepiscop de Ierusalim, a fost unul dintre primii care a dezvoltat simbolismul sărutului de pace: Acest sărut unește și împacă sufletele între ele. El înseamnă așadar că sufletele se contopesc și alungă orice resentiment." Este vorba de un act grav, sincer și serios. Dar ca în fiecare interacțiune codificată, există un coflict interior între aparență și adevăr, între mască și ființă, între rol și sentiment autentic 11. Bunăvoința sufletului trebuie
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
-se cu provizoratul și efemeritatea unei singure forme. Altminteri spus, omul-manechin. Și continuarea ,lecției" este cu adevărat surprinzătoare. Omul-manechin nu trebuie tratat cu ușurință, căci materia nu cunoaște gluma, este de o gravitate tragică. Rezultatul oricărei intervenții asupra ei se contopește cu ea imediat, identificându-se cu destinul. Suferința ferecată într-o formă impusă arbitrar materiei inconștiente, în fond, o parodie, este totală, chinuind-o veșnic, stăpânind-o despotic și transformând-o într-o însușire intrinsecă a obiectului, fără antecedente și
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
casa și mintea bărbatului evadată imperceptibil în lubrice fantezii. Seducția și voluptatea nu mai cenzurează eroticul, ingenuitatea este acum doar masca frivolității, amorul recapătîndu-și, chiar și în fantezie, carnalitatea. Retorica e impregnată de mărcile imperativului și ale elogiului pre/post-coitum contopite într-un soi de mistică erotică: cînd lumea s-a redus și se închide la doi, mistica aparține exclusiv plăcerii sexuale. Sonete de alcov casnic, poemele sînt închinate în exclusivitate trupului femeii calină gospodină și amantă focoasă a cărei perpetuă
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
transparenți, mai ales pentru adversari. Iar această mască acaparează treptat persoana particulară, eul individual al purtătorului ei. La unii dintre oamenii politici mai există încă o distanță, un clivaj între mască și persoană, la alții masca și persoana s-au contopit. Se crede că prin cuvinte oamenii pot exprima mai mult decît prin gesturile lor sau prin mișcările corpului.Nu-i adevărat! Acord o mare atenție răspunsului la întrebarea " ce-mi poate spune corpul?" Descifrarea acestui limbaj și fixarea lui pe
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
Istoria și marile romane care ne-au marcat formarea intelectuală. Aproape că nu există întîmplare cotidiană care să nu aibă corespondent în unul dintre aceste trei izvoare de înțelepciune aflate în permanentă comunicare și întrepătrundere. Formele se schimbă, culorile se contopesc, apoi se separă,pentru a se contopi din nou în alte combinații neștiute, nimic nu este clar, totul stă sub semnul relativismului și al continuei transformări. Universul lui Constantin Virgil Negoiță este unul imponderabil și evanescent în care granițele dintre
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
marcat formarea intelectuală. Aproape că nu există întîmplare cotidiană care să nu aibă corespondent în unul dintre aceste trei izvoare de înțelepciune aflate în permanentă comunicare și întrepătrundere. Formele se schimbă, culorile se contopesc, apoi se separă,pentru a se contopi din nou în alte combinații neștiute, nimic nu este clar, totul stă sub semnul relativismului și al continuei transformări. Universul lui Constantin Virgil Negoiță este unul imponderabil și evanescent în care granițele dintre bine și rău, frumos și urît, fericire
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
șes, pregătindule o moarte sigură printre „marmură și asfalt” . Adică, poetul deplângea a doua moarte a brazilor! De aceea, Întoarcerea În timp, pe vremea Columnei lui Traian, străpuns de fiorul tragic al sculpturii dacilor, poetul Alecu Croitoru vrea să fie contopit că măreția Înaintașilor noștri, ca pescarul Amin În Îmbrățișarea lui cu morunul antediluvian din proza cu titlul omonim, al lui Vasile Voiculescu. Metafora revelatorie - „Câmpie de trupuri zvâcnind” -, un vers mediană din poemul La Roma, lâgă Columna Traiană, este premonitorie
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
se dădeau cu capul de pereți ori se trimiteau să pupe ce nu se cuvine. Înjurături puține, debile, nu ca la noi. Ca popor ne-or lipsi multe, nu și belșugul de ocări, unde sacrul s-a îngemănat cu profanul, contopind anatomia și religia, ridicând tensiunea beligeranților până când suduitura se transformă-n bocet. În culmea disperării, ovreiul îți urează "să crăpi", românul nostru te ia de la naștere și botez, ca să te cădelnițeze apoi prin biserici cu grijanii, până la groapă, fără să
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
trei timpi, contopite, alcătuesc hexabrachul și a.m.d. Iată asemănarea! Deosebirea, e ca dela o concepție academică, rigidă, la o explozie de viață liberă, dar și sistematică, în fond. Cu mai multă sau mai puțin fantezie, timpii măsurii pot fin contopiți sau subdivizați în neînchipuit de multe feluri. Însă distribuirea, în frază, a accentului sau accentelor tonice trebuie, prin observarea regularității și, să păstreze măsura chiar și în pofida unor neregularități pur accidentale. Astfel, era legea dansului. Dar marile succese ale pieselor
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
numai frumusețe, viață și cuceritoare forță. Ei bine, iată și sensul în care se îndreaptă analiza jocului romînesc la Maestrul Gh. Popescu Județ precum și idealul său în ceeace privește evoluția în superior și bine, a domeniului în care și-a contopit rațiunea de a fi a întregii sale vieți! Și nu mă sfiesc să cred și să spun că alături de muzica bună și de bunul joc, poezia, și ea, va fi cucerită de același spirit, de același ideal: a da artei
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
Îndumnezei În același fel omenirea, prin primirea ei la părtășia cu divinitatea, din această pricină El Se Împarte ca o sămânță la toți credincioșii, potrivit unui plan al harului, tocmai prin acest Trup compus din pâine Și vin Și se contopește cu trupul credincioșilor, pentru ca această unire cu Trupul cel nemuritor să permită omului să participe Și el la nestricăciune”<footnote Idem, Oratio catehetica magna, XXXVII, P. G. XLV, col. 97B; PSB, vol. 30, p. 340-341. footnote>. Îndumnezeirea continuă În cei
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
cristologică legată de Învățătură și de predicare, care se referea la lucrarea omenească a lui Isus; și aceasta, probabil folosită În administrarea botezului, era Întrebuințată și În alte circumstanțe. Cele două formule, nu știm exact când și unde, s-au contopit În așa fel Încât s-a produs o sinteză, care constituia nucleul Simbolului apostolic, ce se regăsește la mulți scriitori creștini din cel de-al doilea și cel de-al treilea veac (ca de pildă Irineu, Adv. Haer. I,10
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
a-și defini identitatea ca scriitor. Ellis găsește în prezentul hollywoodian, superficial până la refuz, identitatea sa, atât fictivă, cât și reală. Amândoi sunt cum nu se poate mai diferiți. Îi unește abilitatea halucinantă de a se transpune, de a se contopi și de a se exclude din spatiul narativ al cărților. Atât Foer, cât și Ellis, jonglează îndemânatic cu timpul, spațiu și acțiunea scrierilor lor, tulburând cititorul și obscurând linia dintre realitate și ficțiune. Bret Easton Ellis este autorul a cinci
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
infinit dăruitor. Astfel, OS este însăși izvorârea unui bine în sine, profund și tămăduitor, dincolo de orice condiționare (evaluare și/sau materialitate). Nu mai putem vorbi în acest stadiu de vreun raport al timpului cu OS, tocmai pentru că cele două se contopesc indecelabil, la infinit. Manifestarea conștiinței autorului are un caracter integrator, grație unei percepții contemplativ creatoare (principiu activ). Autorul și opera nediferențiază la nesfârșit, deconturându-se armonic în substanța unei subtil-iluminânde străluciri sonore, ca stare de clar-auzire lăuntrică. De aici și sacralitatea
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
mister. ,,Dinspre câmpie/ veni păpușarul/ înveselindu-i pe toți’’ (Surâsul păpușarului). Nici bufonul nu mai face gimbușlucurile lui obișnuite, el doar ,,visează la o masă rotundă/ la care maiestățile dorm’’ (Joc de bufon). Cele două dimensiuni, timpul și spațiul, se contopesc ,,în dimineața cu nume de piatră’’ (Vânătoare). Un alt element primordial: focul. Element satanic uneori sau halucinant alteori într-un astfel de loc, potrivit credințelor populare. S-a întâmplat/ să văd pe stânca de foc/ desene cuprinse de spaimă’’ (Pe
MARIANA PÂNDARU – „Așteptare în tăcere” [Corola-blog/BlogPost/93858_a_95150]
-
credință, fie firul roșu, care străbate toată creația ei: IUBIREA. E vorba despre iubire în toate formele, începând cu iubirea față de cei apropiați, față de omul drag și încheind cu iubirea față de EL, dragoste care transcede timpul, învie amintiri și le contopește într-o mare dragoste pentru oameni, care, la rândul lor, devin divini, prin voia LUI. Și dacă a trecut peste hop-ul pierderii tatălui...este pentru că a câștigat un altul, L-a regăsit! Și dacă s-a împăcat cu ideea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93853_a_95145]
-
spectacol. A treia, în fine, ilustrează miza mondenă și socială a evenimentului, puterea snobismului ca criteriu de recunoaștere și instanță integratoare. Atât de discordante sunt cele trei voci angajate în dialog, încât e greu de imaginat că ele se vor contopi vreodată în armonia ansamblului, așa cum o cere arta contrapunctului. Să nu fie deci proiectatul concert de Bach decât un simplu pretext pentru reușita unei sindrofii de parveniți? Disonanțele par să atingă culmea cu ocazia decesului neașteptat al Siei, tocmai în
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
o lume, căreia i-am ucis sunetul genuin... unde om și dumnezeu pășesc pe culoare paralele...” - zăceam lîngă el, toropit de curgerea apei... și oricît de fragile mi se păreau vorbele, o vrajă, ce parcă se desprindea din ființa lui contopită cu podul și undele lovea departe în mine năruind surmenări iscate de netrăire... parcă primenind... „...cum îndelungă vreme, nu m-a părăsit imaginea unui tablou al unuia de-al vostru, obsedîndu-mă pînă în vis... în ultima mea incursiune sfîrșită într-
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
să fie îndoielnica graniță a părăsirii poruncilor? o strâmtoare de văzduh între lege și erezie prin care plutesc într'un zbor siluit păsări albe și negre căința dăinuie în mireasma sfârtecată a florii însângerate Nenumire în fereastra amurgului două umbre contopite de o stea nenumită luminate lăuntric negre ninsori ploi și grindini neguri și spaime întretaie lumina târziului poate noi amândoi luminați de nenumire respirăm rugina alunecatului amurg Neliniștea florilor un singur strop de sânge e îndestul pentru a sparge liniștea
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
a volumului au aceeași vitalitate ca și poeziile, dezvăluind o lume adesea imundă, văzută cu ironie și luciditate tăioasă. Totul pare pus sub semnul "grohăitului de astre," așa cum numea Cioran dragostea în Amurgul gândurilor. Livrescul și anecdoticul fără perdea se contopesc într-o vervă narativă extraordinară, care face aproape imposibilă o abordare critică "la rece". Cititorul este nevoit să se declare vinovat de ceea ce criticii școlii formaliste americane numeau affective fallacy. Dionisiacul acestei scriituri are darul de a stârni reacții viscerale
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
sânge și suflet. De la ea îți era permis să pretinzi totul, dar, o dată ce acceptai acest lucru, nu mai era loc pentru jumătăți de măsură. Răzvrătită în fața răcelii și a nepăsării din gesturile semenilor, Madi absorbea toate durerile și frământările lumii, contopindu-se cu ele până la schilodire, pentru a le infuza o caldă, pulsândă, indeniabilă omenie. Efortul era însă epuizant și i-a devastat sănătatea. Orice soluție comodă, orice ieșire lejeră din criză, orice răspuns nesincer sau evaziv o iritau. Iar când
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
de Vulpescu". în anul I al Facultății de Filologie (1951-1952), Vulpescu și cu mine eram în grupe diferite și nu vedeam decît în amfiteatru. într-o zi totuși, la seminarul de lingvistică al lui Cicerone Poghirc, grupele noastre s-au contopit. Tema zilei: Limbaje tehnice, argouri, jargoane. Prilej pentru Vulpescu să intervină în discuție, invocînd argoul jobelin folosit de Villon într-o seamă din baladele sale. Le regăsim pe toate, însoțite de copioase note și comentarii, în volumul apărut recent. Pașii
"Deocheatele" lui François Villon by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10932_a_12257]
-
Petre Stoica Poem idilic Este o seară identică serii de ieri identică tuturor serilor din orășelul care ziua dansează ca o balerină cu un singur picior este o seară cu iz de untură râncedă îndărătul perdelelor îndărătul cuvintelor idealurile se contopesc cu fluidul televi zorului visele au culoare incertă aspirațiile încap într-un singur intestin dimineața golit cu fervoare este preludiul nopții identic nopții de ieri vii sunt numai păsările nocturne se încru cișează stârnind pudră de harfă peste geografia orășelului
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11857_a_13182]
-
transmis Europei indiferente și paginile scrise noaptea în caiete, cu translarea unor personaje (Moșul, Napocos, Limpi, Sommer, Tutilă I, Tutilă II...) din spațiul ficțiunii în cel al confesiunii: toate aceste fragmente de viață și de literatură se completează și se contopesc, la temperatura înaltă a spiritului. În prezentul trist al redactării, scrisorilor și operelor de sertar le rămâne șansa de a fi citite, peste umărul autorului și al prietenilor săi apropiați, de către bunul Dumnezeu. În viitorul sperat altfel, cu totul altfel
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]