33 matches
-
amesteca În publicul atent acum la revoluția informatică ? Dintre ei, Antoine Compagnon ajunge, În Antimodernii (2005, În curs de apariție În românește la editura Art), să aducă În discuție o miză enormă : modernitatea este În același timp anti-modernă ; paseismul, reacțiunea, contra-revoluția, toate sînt consecutive lui 1789. Modernitatea franceză nu poate fi Înțeleasă decît În orizontul evenimentelor epocale dintre 1789 și 1793, echivalentul primei operații deconstrucționiste istorice ale cărei consecințe, În Franța, mai apar Încă și astăzi. Ceea ce numim postodernitate este una
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dar răspunsul nu se termină decît la capătul a 450 de pagini și el este mult mai ambiguu decît ne-am fi putut aștepta: „les réactionnaires de charme”. Prima parte inventariază și dezvoltă, didactic, cele șase trăsături ale tradiției antimoderne: contra-revoluția, anti-luminismul, pesimismul, tema păcatului original, estetica sublimului și stilistica vituperării sau a imprecației. Contra-revoluționarii țin de trei curente: conservatori, reacționari și reformiști. Primii sînt tradiționaliști și adepți ai monarhiei absolute. Reacționarii sînt nostalgicii feudalității de sînge - discursul lor adună la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
țară, aflată la Bélombres, aproape de Melun. Acolo a trăit în izolare vreme de câteva luni. Tot acolo a aflat că ziarul "Gorsas" l-a acuzat că ar fi primit suma de 300.000 de franci de la regină pentru a organiza contra-revoluția în Provence și că el se întâlnea în secret cu aceasta. Legea suspecților a fost votată la 17 septembrie 1793. Numele său este inclus pe listă. Un detașament revoluționar i-a percheziționat locuința, ceea ce l-a determinat să fugă pe
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
conciliere între vechea societate apărată de Lavr Kornilov și cea nouă. Puciul și prăbușirea guvernului provizoriu au dat sovietelor direcția de rezistență, le-au întărit autoritatea și au crescut aderența bolșevicilor. Prestigiul lor era în creștere: cu imboldul dat de contra-revoluție, masele s-au radicalizat, sovietele și sindicatele trecând pe partea bolșevicilor. La 31 august, sovietul de la Petrograd a acordat majoritatea bolșevicilor, și l-a ales pe Troțki președinte pe 30 septembrie. Toate alegerile stau mărturie pentru această creștere: de asemenea
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
dintre mai multele partide politice „burgheze” sau asupra forțelor monarhiste. Acest punct de vedere este respins de către unii istorici, ca , care, într-o recentă carte, susține că politica represivă a regimului sovietic a fost practic produsul unor tensiuni interne (violența contra-revoluției), dar și externe (reacția puterilor internaționale față de preluarea puterii de către bolșevici). Pentru Marc Ferro, lupta pentru putere nu a fost pur și simplu doar între partide. În fapt, la momentul Revoluției din Februarie, partidele politice, sindicatele, cooperativele și sovietele erau
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
asta și de manieră simbolică, cu alte forțe politice. Pe de altă parte, rămâne o posibilitate și faptul că, rupt fiind de realitățile Petrogradului, din cauza refugierii lui în Finlanda după eșecul din iulie, acesta chiar credea sincer în amenințarea unei contra-revoluții organizată de Kerenski, mai ales că presa vehicula zvonuri despre intenția guvernului de a evacua capitala la începutul lui octombrie. De altfel, arhivele confirmă faptul ca fostul șef al guvernului provizoriu (Lvov) intenționase chiar și mai înainte să mute capitala
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
pe Prinț în palatul său din Sofia să semneze abdicarea. Apoi l-au transportat la Reni și l-au predat autorităților ruse care i-au permis să plece la Lemberg. El a revenit repede în Bulgaria ca rezultat al succesului contra-revoluției condusă de Stefan Stambolov care a răsturnat guvernul provizoriu stabilit de partidul rus de la Sofia. Poziția lui, totuși, a devenit instabilă. Atitudinea lui Bismarck, care în colaborare cu guvernele Rusiei și Austriei, i-a interzis să pedepsească liderii conspirației militare
Alexandru, Prinț al Bulgariei () [Corola-website/Science/322753_a_324082]
-
pe Prinț, în palatul său din Sofia, să semneze abdicarea. Apoi l-au transportat la Reni și l-au predat autorităților ruse care i-au permis să plece la Lemberg. El a revenit repede în Bulgaria ca rezultat al succesului contra-revoluției conduse de Ștefan Stambolov care a răsturnat guvernul provizoriu stabilit de partidul rus de la Sofia. Poziția lui, totuși, a devenit instabilă. Atitudinea lui Bismarck, care în colaborare cu guvernele Rusiei și Austriei, i-a interzis să pedepsească liderii conspirației militare
Unirea României cu Bulgaria () [Corola-website/Science/327282_a_328611]