181 matches
-
căderea, fidelitatea - ca și lepădarea, solidarizarea - ca și lașitatea, adorarea - ca și respingerea sunt secvențe cât se poate de firești ale resurecției umane prin Învățare. Toate fac parte din... legile omenești! În orice operă de discipolat are loc o curioasă contrabalansare dintre iubire și ură, dintre identificare și contestare, dintre acceptare și refuz. Dar să nu credeți că numai Învățătorul este dezamăgit sau trădat de către discipol. Și discipolul poate fi Înșelat sau uzurpat de către magistru - Într-un chip, am spune,... magistral
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
să vină. În orice persoană care Învață se trezesc abilități care țin și de magistru, și de discipol. Ca să ajungem la cunoaștere și să Întrupăm valori, trebuie să devenim, În același timp, propriul nostru magistru și propriul nostru discipol, prin contrabalansare și experimentare a ambelor responsabilități. Cerința de mai sus este valabilă și pentru cel care predă. O astfel de pendulare ne scoate dintr-un virtual pericol al dependenței și al apropierii de adevăr prin delegație și pe spinarea celuilalt. La
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cu excepția unui condiment necunoscut numit Limbă, al cărui sens am Încercat zadarnic să-l descâlcesc, deoarece alimentul Cartofi-cu-Limbă1 nu apare, cel puțin cu o descriere specifică și exactă, În nici o Carte de Bucate europeană. În privința băuturilor, ei folosesc, ca o contrabalansare aproape epigramatică a gustului, Laptele, care este cea mai inofensivă dintre băuturi, și Whisky-ul irlandez, care este cel mai agresiv. Am gustat din acesta din urmă, ca și din Ginul englezesc și din Whisky-ul scoțian, licori analoage folosite
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
stă la masă. Mai mult, În atât-de-prețioasa foaie de maculatură menționată mai sus, am găsit schița corespunzătoare unei Gospodării de Filfizon, pictată de același Mistagog Filfizonic sau Teogonist: lumea trebuie să o privească atent și pe aceasta, ca element de contrabalansare și contrast. În primul rând deci, În privința Sărmanului Sclav, care pare să fi fost un fel de Hangiu, citez din original: Gospodăria sărmanului sclav Mobilierul acestui Caravanserai consta Într-o Oală mare de fier, două Mese de stejar, două Bănci
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
835 că "acțiunea universală se vădește în două chipuri generale: Când două sau mai multe forțe de natură sau de direcțiune deosebite, se întâlnesc, atunci ele încep o luptă care nu este altceva decât un număr de triumfuri și de contrabalansări parțiale". În contextul luat în discuție, al mișcării universului, pe baza legilor fizice "... este cu neputință ca toate forțele universului să ajungă la un echilibru universal și absolut, din cauză că numărul forțelor răspândite în spațiu este nesfârșit 836. Acest număr nesfârșit
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Fig. 8.18 Evoluția PIB și a prețurilor ca urmare a scăderii ofertei agregate și cererii agregate în aceeași mărime absolută . În cazul 2, după cum se vede, scăderea ofertei agregate, în aceeași măsură cu cererea agregată, are un efect de contrabalansare și de anulare a efectului asupra prețului. Întregul efect se transmite asupra existenței unei inflații în acest caz. Cazul 3 Fig. 8.19 Evoluția PIB și a prețurilor ca urmare a scăderii ofertei agregate în valoare absolută mai mică decât
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
unde-o să se oprească”. * „Cu cît cunoști mai mult, cu atît iubești mai mult.” (Leonardo da Vinci) Fără Îndoială, chiar atunci cînd prin „cunoaștere” ni se relevă „răul” sau „urîtul”, disponibilitățile noastre afective se deschid tot mai mult spre contrabalansarea acetor aspecte nedorite ale existenței. Tocmai acest lucru l-a făcut pe Al. Dumas-tatăl să afirme: ”Doar cel care a simțit nefericirea cea mai cumplită e În stare să simtă cea mai mare fericire”. * „Frumusețea lucrurilor Începe Îndată ce omul le-
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
controversei, dar și mai productivă din punct de vedere intelectual, este încercarea de a privi opțiunea securității colective ca o formă particulară de instituționalizare a balanței de putere în vederea descurajării agresiunii într-o primă fază, dar și ca formă de contrabalansare a agresiunii în cazul eșecului descurajării. Este evident că pentru teoreticienii liberali, primul război mondial a fost interpretat esențialmente ca o dovadă a eșecului politicii internaționale bazate pe principiile balanței de putere. O parte a acestui eșec derivă din incapacitatea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
apare independent de dorința sau acțiunea conștientă a unui stat sau altul - structura va influența comportamentele în această direcție. La nivel de unitate, teoria trebuie să abordeze modul în care va fi prescris comportamentul statului. Există două tipuri de comportament: contrabalansarea și alinierea. Imperativul securității face ca rațional să fie primul - contrabalansarea puterii superioare a unui stat sau unei alianțe de state. Alinierea la statul mai puternic nu este o soluție, întrucât mai târziu acesta se poate întoarce împotriva actualilor parteneri
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
altul - structura va influența comportamentele în această direcție. La nivel de unitate, teoria trebuie să abordeze modul în care va fi prescris comportamentul statului. Există două tipuri de comportament: contrabalansarea și alinierea. Imperativul securității face ca rațional să fie primul - contrabalansarea puterii superioare a unui stat sau unei alianțe de state. Alinierea la statul mai puternic nu este o soluție, întrucât mai târziu acesta se poate întoarce împotriva actualilor parteneri, iar statul va rămâne descoperit în fața amenințării. Contrabalansarea unui potențial agresor
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
să fie primul - contrabalansarea puterii superioare a unui stat sau unei alianțe de state. Alinierea la statul mai puternic nu este o soluție, întrucât mai târziu acesta se poate întoarce împotriva actualilor parteneri, iar statul va rămâne descoperit în fața amenințării. Contrabalansarea unui potențial agresor (și oricine poate fi, mai devreme sau mai târziu, un potențial agresor) nu va lua în calcul motivele, ci exclusiv capacitățile acestuia. Ea se poate realiza prin eforturi interne (sporirea propriilor capacități) sau externe (crearea de alianțe
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
fi, mai devreme sau mai târziu, un potențial agresor) nu va lua în calcul motivele, ci exclusiv capacitățile acestuia. Ea se poate realiza prin eforturi interne (sporirea propriilor capacități) sau externe (crearea de alianțe). Alegerea de către stat a comportamentului de contrabalansare nu are nevoie de nici o asumpție de raționalitate a statului - el este „prescris” de la nivelul structurii, prin intermediul mecanismului de socializare. Waltz pornește de la premisa că orice teorie trebuie să treacă proba falsificabilității, însă recunoaște că, deoarece se prezice doar o
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
că, deoarece se prezice doar o vag definită și inconstantă condiție de echilibru, e greu de spus dacă vreo distribuție dată a puterii falsifică teoria (Waltz, 1979, p. 124). De asemenea, în ceea ce privește comportamentul statelor, Waltz susține că adoptarea alinierii în locul contrabalansării, frecventă în istoria sistemului internațional, nu face parte dintre preocupările teoriei sistemice, ci este de resortul teoriilor la nivel de unitate (teorii ale politicii externe). Waltz arată că teoria sa este parcimonioasă - e simplă și explică lucruri importante cu ajutorul a
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Mearsheimer cuprinde puteri revizioniste: când nu pot trece la ofensivă (principala strategie ofensivă fiind războiul), aceste puteri încearcă fie să contrabalanseze eventualii agresori, fie alte strategii, între care se distinge pasarea responsabilității către alt actor, evitând astfel costurile presupuse de contrabalansare. Variabilele geografice - dacă agresorul și statele amenințate au graniță comună, respectiv sunt despărțiți de ape - sugerează că statele vor alege să contrabalanseze în primul caz și să paseze responsabilitatea în al doilea. Cuplând cele două seturi (structură și geografie), Mearsheimer
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
multipolare echilibrate, cu precădere când statul amenințat este protejat de întinderi de apă, strategia cea mai avantajoasă ar fi pasarea responsabilității. Pe de altă parte, când sistemul este multipolar dezechilibrat, în special când există vecinătate pe uscat, realismul ofensiv prescrie contrabalansarea. Pasarea responsabilității este atrăgătoare mai ales în sistemele multipolare, unde se poate găsi o Mare Putere care să accepte responsabilitatea înfruntării agresorului. O astfel de confruntare i-ar putea uza pe ambii combatanți, astfel că statul poate câștiga putere relativă
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
oportunitățile de război, prin aceea că apar mult mai multe situații de conflict. În al doilea rând, asimetriile de putere sunt mai răspândite în sistemele multipolare decât în cele bipolare. Deși statele ar putea recurge mai ușor la măsuri de contrabalansare, opțiunea larg răspândită în favoarea pasării responsabilității face dificilă prevenirea războiului. În fine, în sistemele multipolare crește riscul erorilor de calcul în privința puterii relative, dar și a hotărârii cu care statele își urmăresc interesele. Multipolarismul neechilibrat este mai predispus la război
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
dobândit SUA hegemonia continentală - întrucât teoria lui Mearsheimer stipulează că această poziție nu se poate obține decât prin război -, precum și pe aceea a motivului pentru care alte state de pe continent nu au acționat, în secolul al XIX-lea, în sensul contrabalansării puterii americane, deși teoria lui Mearsheimer ar fi prescris un astfel de comportament. Ultima sa rezervă se referă la motivul pentru care SUA au fost mulțumite cu statu-quo-ul de după al doilea război mondial, în condițiile în care teoria ar fi
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în vederea sporirii capacităților militare și formarea alianțelor pentru a contrabalansa amenințările la adresa securiății sale și, în primul rând, împotriva oricărui stat care tinde spre hegemonie în sistem. Realiștii care au aderat la acest punct de vedere susțin că mecanismul de contrabalansare funcționează apropape perfect pentru prevenirea instaurării hegemoniei fie datorită efectului de descurajare pe care o coaliție anti-hegemonică îl are asupra pretendentului la supremație, fie prin înfrângerea candidatului la hegemonie de către o astfel de coaliție, atunci când aceasta nu a produs efectul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
energice de depășire a deficientei. Este vorba de hipermotivitate, acea trăire care îl face pe sportiv să reacționeze intens la evenimente și situații nesemnificative pentru alții. Depășirea acestui sentiment se realizează frecvent prin mecanismul compensării. Fenomenul compensării, ca proces de contrabalansare a unei deficiențe, insatisfacții sau nerealizari, a fost generalizat de Alfred Adler ( psiholog austriac care a trăit în perioada 1870 - 1937) pentru întreaga dezvoltare psihică a persoanei. • SCĂDEREA MOTIVAȚIEI DE PREGĂTIRE Motivația în sport, reprezintă un factor foarte important, constituindu
PERFORMANȚA SPORTIVĂ. ANALIZA A TREI FACTORI PSIHICI PERTURBATORI. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Victor Stănică () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_819]
-
roșu” și, În special a lui I. C. Brătianu În promovarea unor idei considerate periculoase, precum independența și unirea Transilvaniei, trebuie să recunoaștem că informațiile pot avea o bază reală. Este drept că apropierea de puterea țaristă vine și ca o contrabalansare a planurilor franceze de a accepta Încorporarea Principatelor de către Austria, dar, de asemenea, observăm că ideea creării unui regat dacoromân prinde contur prin susținerea unor acțiuni naționale din Transilvania <ref id="14">14 În acest sens, vezi influența Pronunciamentului sau
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
omul conștient de propria suferință, N. cercetează mai cu seamă mitul lui Dionysos ca paradigmă a existenței omenești. Cercetătorul identifică treizeci și una de etape ale itinerarului dionisiac, de la primele atestări legendare până la apariția tragediei grecești, și reține cu deosebire contrabalansarea, după principiul armonizării contrariilor, a elanului dionisiac, modalitate de purificare și eliberare de sine pe calea jertfei, prin soluția apolinică a stăpânirii de sine și a cunoașterii universale. Lucrare de exegeză savantă, după modelul celor ale lui Frazer, Frobenius, Spengler
NASTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288354_a_289683]
-
făptașii. Rămâne doar să aflăm cum vor fi anihilați. E o slăbiciune a lui Parker, desigur, dar trebuie să recunoaștem că subiectul însuși nu îngăduia prea multe arabescuri narative și strategii retorice. Autor inteligent, el a găsit însă mijloacele de contrabalansare a precarității intrigii. Unul dintre ele este apelul frecvent la secvențe din romanul lui Chandler. Altul - insistența asupra prezentării galeriei de personaje nou-introduse în scenă. Relevant pentru prima categorie este insistența lui Marlowe de a afla ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cât și social, conceperea oricărei activități umane care să transgreseze raportarea la valori și impregnarea axiologică a demersului în sine devine problematică. Relativismul absolut s-a dovedit a fi la fel de contraproductiv ca obiectivitatea absolută. El a fost o reacție de contrabalansare care, potrivit și lui G. Vattimo (într-un interviu din 1992), trebuie depășită ca moment al istoriei ființei. Relativismul extrem conduce la căderea în realul precar, în cadrul căruia cunoașterea devine precară la rândul ei și se „creează o lume care
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
agent necunoscut. COMPENSARE (de la compensa < fr. compenser, cf. lat. compensare)- Proces complex de reechilibrare a funcționării organismului, în scopul adaptării la solicitările mediului, pe baza legii unității și interacțiunii părților componente ale unui sistem (Gherguț, 2005). Proces sau mecanism de contrabalansare a unei deficiențe, insatisfacții sau nerealizări. Compensarea se poate realiza fie prin orientarea eforturilor în direcția deficitară, fie prin orientarea spre un domeniu în care persoana consideră că va putea obține rezultate superioare. Persistența tendințelor de compensare poate duce uneori
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
deschisă sau feed-forward), fie corectoare (reglare prin retroacțiune negativă sau feedback negativ), sau adaptarea sistemului de control însuși. De fapt, este un proces prin care o perturbare și, în special, o schimbare impusă stării unei societăți declanșează conduite compensatorii, urmărind contrabalansarea efectelor acesteia. Proces prin care, în condițiile existenței unor perturbații sau anomalii, un parametru fizic, chimic sau fiziologic este apreciat în raport cu o anumită valoare de referință (normă), pentru a menține parametrii respectivi la anumite valori. Procesul de reglare cuprinde o
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]