93 matches
-
să prezinte acest album și la Paris cu ocazia Zilei Internaționale a Jazzului (30 aprilie). Astfel, în cadrul elegant oferit de Sală Bizantina va avea loc o seară de jazz cu Ramona Horvath și câțiva dintre muzicienii prieteni și colaboratorii săi: contrabasistul Nicolas Regeau, bateristul Philippe Soirat și un invitat surpriză. Cu această ocazie pianista de jazz Ramona Horvath va interpreta piese de pe albumul “XS Bird” și va prezenta în avanpremieră noul său proiect. În deschiderea evenimentului desfășurat sub patronajul UNESCO Internațional
Zilele Festivalului Internațional de jazz by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105600_a_106892]
-
în repertoriul teatrului său de varietăți "Les Folies-Nouvelles", unde se reprezentaseră deja primele cancanuri în cadrul unei parodii a genului operei italiene, "La Gargouillada". Încurajat de succesul noii sale piese "Oyayaye ou la Reine de Îles", o bufonerie în care un contrabasist se expune unui public ilustru, dar cu porniri canibale, Offenbach s-a hotărât să deschidă el însuși un teatru de varietăți. Un sediu potrivit pentru a atrage publicul i s-a părut a fi un mic teatru de lemn situat
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
rar de contrabasul clasic: "pizzicato" și varianta „Bartók” (plesnirea corzii de tastiera instrumentului, cu mâna care ciupește - de aici, denumirea englezească "slap-bass"). Mai târziu se vor face experimente de jazz cu arcuș la contrabas - unul dintre promotori este Oscar Pettiford (contrabasist și violoncelist), dar încercarea nu are succes. O dată cu evoluția noilor curente ale muzicii de consum după Al Doilea Război Mondial, contrabasul însoțește pentru câțiva ani și formațiile de muzică ușoară, de jazz comercial sau de rock (Elvis Presley în primii
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
ani; un număr de formații experimentează cu contrabas în locul chitarei bas. În jazz, instrumentul a pierdut teren în anii șaptezeci (stilul "fusion", combinație de jazz cu alte stiluri muzicale, mai ales rock) în favoarea chitarei bas (Weather Report îl schimbă pe contrabasistul Miroslav Vitouš pentru basistul Jaco Pastorius). Totuși, ambele instrumente sunt recunoscute azi în lumea jazz-ului, însă fiecare cu o stilistică separată și un repertoriu distinct.
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
fost rândul său la Olympia (23 februarie - 4 martie și 23 septembrie - 12 octombrie). Pentru această scenă mare, el îl numește pe Pierre Nicolas să-l acompanieze la contrabas, marcând începutul unei colaborări care a durat aproape treizeci de ani. Contrabasistul va fi de acum înainte în toate scenele și toate înregistrările. Bobino (25 noiembrie - 15 decembrie) completează acest an în care a fost publicat, în luna octombrie, "La Mauvaise Réputation", culegere care reunește texte în proza și versuri, incluzând o
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
și „Oglinda dragostei”, ambele compuse de Edmond Deda. Primul recital de jazz al Aurei Urziceanu are loc la Student Club. În primăvara lui 1966, cântăreața este distribuită în spectacolul "Jazz-jazz-jazz", prezentat la Teatrul Evreiesc de Stat, alături de pianistul János Kőrössy, contrabasistul Johnny Răducanu, bateristul Miki Mănăilă și balerinele Miriam Răducanu și Cecilia Hoppe. Se face remarcată în jazz cu o adaptare a Rapsodiei române nr. 1 de George Enescu. Interpreta susține turnee în compania celor mai prestigioase orchestre românești de jazz
Aura Urziceanu () [Corola-website/Science/309570_a_310899]
-
absolvirea liceului s-a înscris la Conservatorul din București, unde l-a cunoscut pe tenorul Ion Piso, întâlnire care i-a marcat cariera. După încheierea studiilor la Conservator s-a angajat Teatrul de Operetă, unde a ocupat postul de prim-contrabasist. Debutul său ca tenor pe scena teatrului de operetă a avut loc alături de tenorul Ion Dacian. Ca urmare a calității interpretării, Octavian Naghiu a fost invitat să participe la un concurs de angajare la Opera din București, pe care l-
Octavian Naghiu () [Corola-website/Science/334040_a_335369]
-
făcute de violoncelistul german Friedrich Grützmacher, dar recent a fost transformată în versiunea originală. Boccherini s-a născut în orașul Lucca din Italia, într-o familie de muzicieni. La o vârstă tânără, tatăl său, care era de asemenea violonist și contrabasist, l-a trimis pe Luigi la Romă pentru a studia. În 1757 el a mers la Viena cu fiul său, unde amândoi au fost angajați de către curtea regală că muzicieni la teatru. În 1761 Boccherini a mers în Madrid, unde
Luigi Boccherini () [Corola-website/Science/311312_a_312641]
-
lui Beethoven, iar prima sa simfonie a fost descrisă de Hans von Bülow drept "a zecea a lui Beethoven" (supranume folosit și astăzi). Brahms s-a născut la Hamburg. Tatăl său, care i-a dat primele lecții de muzică, era contrabasist. Brahms s-a remarcat la pian și ajuta la suplimentarea venitului relativ scăzut al familiei, prin interpretări în restaurante și teatre, precum și prin oferirea de lecții de pian. Deși povestea larg-cunoscută este că Brahms a trebuit să cânte la pian
Johannes Brahms () [Corola-website/Science/297802_a_299131]
-
reapariție senzațională la mijlocul anilor '50 la Festivalul din Newport, marcând sfârșitul stilului "Bebop", intrat în declin o dată cu moartea lui Charlie Parker în 1955. Miles Davis își formează un nou "Quintett", din care fac parte saxofonistul John Coltrane, pianistul Red Garland, contrabasistul Paul Chambers și bateristul Philly Joe Jones. Împreună dezvoltă stilul denumit "Hardbop", în care - alături de improvizațiile "cool" și intensitățile din perioada "bebop" - se simt influențele polimetrice ale muzicii africane cu o lărgire considerabilă a sistemelor armonice, ca în albumele ""Workin
Miles Davis () [Corola-website/Science/300155_a_301484]
-
saxofon la piesa "Tanța". Piesa a fost apoi înregistrată pe LP-ul de debut al formației, din 1992 . În aceeași perioadă (1992 - 1993), Iordache a făcut parte și din grupul Blues Community al pianistului Harry Tavitian alături de chitaristul Hanno Höfer, contrabasistul Cătălin Rotaru și bateristul Corneliu Stroe În 1993 textierul Florin Dumitrescu i-a propus lui Iordache să formeze un grup nou de rock numit Sarmalele Reci, pentru care acesta urma să caute muzicieni. În iarna aceluiași an, grupul a debutat
Mihai Iordache (muzician) () [Corola-website/Science/326917_a_328246]
-
de la Hanovra , la festivalul Jazz of Wine and Peace de la Cormons și la clubul Porgy and Bess din Viena . După anul 2000, Iordache a lucrat și cu grupurile de jazz și acid jazz Rebop Factory și The Underground Acid ale contrabasistului și producătorului Vlaicu Golcea Inspirat de biografia liderului de big band și compozitorului Sun Ra, Iordache a format în 2001 un grup dedicat interpretării pieselor acestuia. Inițial un septet, grupul s-a redus după câteva concerte la formula de cvintet
Mihai Iordache (muzician) () [Corola-website/Science/326917_a_328246]
-
două viori și violă). Instrumentul a fost folosit uneori și în genurile muzicale de consum (rock, jazz, pop), traversând scurte perioade de popularitate, fără însă a se impune ca instrument specific pentru niciunul din aceste genuri. Poate servi drept exemplu contrabasistul de jazz Oscar Pettiford sau formația metal Apocalyptica. Violoncelul se regăsește și în muzica tradițională din multe regiuni ale Europei.
Violoncel () [Corola-website/Science/313464_a_314793]
-
(n. 22 decembrie 1821 - d. 7 iulie 1889) a fost compozitor, dirijor și contrabasist italian. A fost un virtuoz al instrumentului său, fiind supranumit "Paganini al contrabasului". Născut în Crema, Lombardia, Bottesini a învățat bazele muzicii de la tatăl său, un clarinetist desăvârșit și compozitor, și de la o vârstă mică a interpretat la timpane în
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
premiu de 300 de franci pentru interpretare solo. Acești bani i-au permis să cumpere un instrument fabricat de Carlo Antonio Testore. După ce părăsit Milanul a petrecut o perioadă de timp în America și, de asemenea, a ocupat postul de contrabasist principal la Opera Italiană din Havana, unde mai târziu a devenit director. Aici a fost produsă prima sa operă, "Cristoforo Colombo" în 1847. În 1849 a facut prima sa apariție la Londra unde a interpretat solouri de contrabas. După aceasta
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
pian. Cu puțin timp înainte de moartea sa Bottesini a fost numit directorul Conservatorului din Parma în 1888 la recomandarea lui Verdi. Un an mai târziu Bottesini a decedat pe 7 iulie. Lucrările sale rămân până astăzi un repertoriu standard pentru contrabasiștii desăvârșiți. Bottesini a fost foarte apreciat iar aptitudinile sale virtuoze la contrabas erau comparate cu cele ale lui Paganini la vioară. Datorită contribuțiilor lui Bottesini (împreună cu cele aduse de Sperger și Dragonetti) la tehnica contrabasului mulți au început să privească
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
contrabas erau comparate cu cele ale lui Paganini la vioară. Datorită contribuțiilor lui Bottesini (împreună cu cele aduse de Sperger și Dragonetti) la tehnica contrabasului mulți au început să privească instrumentul ca fiind unul versatil și divers. Cel mai important, mulți contrabasiști contemporani se inspiră după acești trei muzicieni. Se spune că instrumentul deținut de Bottesini era un instrument unic și cu un sunet remarcabil. A fost fabricat de Carlo Antonio Testore în 1716 și a fost deținut de câțiva contrabasiști necunoscuți
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
mulți contrabasiști contemporani se inspiră după acești trei muzicieni. Se spune că instrumentul deținut de Bottesini era un instrument unic și cu un sunet remarcabil. A fost fabricat de Carlo Antonio Testore în 1716 și a fost deținut de câțiva contrabasiști necunoscuți. Bottesini a cumpărat instrumentul în 1838 pentru 900 de lire. Contrabasul Testore a fost convertit înapoi la un instrument cu patru corzi, apoi cu trei. În cele din urmă a fost convertit înapoi în configurația de patru corzi iar
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
și gimnaziul în localitatea natală (1940-1949), Școala Tehnică de Cooperație la Rădăuți, liceul și, concomitent, Școala Medie de Muzică la București, unde va frecventa și Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, Facultatea de Instrumente și Canto (1954-1959). Încă student, din 1957 e angajat contrabasist în orchestra Teatrului de Operă și Balet din București. Redactor literar la Radiodifuziunea Română (din 1967), predă, în același timp, contrabasul la Școala de Muzică nr. 2 din Capitală (1969-1971). Două decenii și jumătate (1971-1995) este comentator-publicist la „România liberă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
și canun (o variantă de țiteră) - cei doi tineri reușesc să compatibilizeze în mod fericit tradiția muqam-ului cu aceea a jazzului. Cvartetul barcelonez Kaulakau s-a integrat de minune spiritului "ethno jazz": pe fundalul ritmic de mare plasticitate, furnizat de contrabasistul Franco Molinari și bateristul Enric Canada, se desfășoară seducătoarele contorsiuni improvizatorice ale lui Marc Egea și Jordi Molina. Aceștia utilizează două instrumente de tradiție în Catalunya: zanfona (o flașnetă portativă, dând uneori impresia unui "moog synthesizer" medieval) și, respectiv, tenora
Culoare cosmopolită and discernămâCuloare cosmopolită and discernământ esteticnt estetic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7980_a_9305]
-
de a 18-a ediție a Festivalului "Presences"); Pierre Farago (compozitor și organist francez, născut la Caen în 1969). Altora le place jazz-ul: restul spectatorilor (poate mai puțin numeroși, dar cu siguranță, mai extravertiți); François Moutin și Daniel Ciampolini (contrabasist și, respectiv, percuționist, cu care orice șef de big-band și-ar dori să colaboreze); Antoine Herve (remarcabil pianist și compozitor, născut în 1959, la Paris). Și unii, și alții au asistat la scenariul binecunoscut al Festivalului de la Radio France: unui
Maison de Radio France by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10688_a_12013]
-
dintre căsuțele acoperite cu carton asfaltat de la marginea cartierului. Un dialog de afaceri cu atât mai interesant, cu cât era purtat de un nabab, care nu avea și nici nu spera să aibă vreodată celular. Nini, băiat frumos Pentru un contrabasist, Nini era exagerat de frumos. Nu că pianiștii ar trebui să fie mai frumoși decât contrabasiștii, dar toate femeile îl întrebau de ce nu se făcuse pianist, ca să cânte Chopin, sau violonist, ca să cânte Paganini. Impresarul, care-l plimba de la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
interesant, cu cât era purtat de un nabab, care nu avea și nici nu spera să aibă vreodată celular. Nini, băiat frumos Pentru un contrabasist, Nini era exagerat de frumos. Nu că pianiștii ar trebui să fie mai frumoși decât contrabasiștii, dar toate femeile îl întrebau de ce nu se făcuse pianist, ca să cânte Chopin, sau violonist, ca să cânte Paganini. Impresarul, care-l plimba de la o orchestră la alta prin Italia, avea mari probleme cu dirijorii. Publicul n-avea ochi decât pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Impresarul, care-l plimba de la o orchestră la alta prin Italia, avea mari probleme cu dirijorii. Publicul n-avea ochi decât pentru Nini, iar unele cucoane mai bogate se obrăzniceau și-l invitau să cineze intim cu ele. Pentru un contrabasist atât de frumos, Nini era exagerat de sfios. Sau poate că era prost, fiindcă nu înțelegea ce vroiau femeile bogate de la el. Se îndopa, spunea „Mersi“ și o ștergea repede la hotel, fapt care-l făcea pe impresar să turbeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
turistă la ea în cameră, nu te grăbi ca tontu’ să-i cânți la contrabas.“ Puțini știu că există și concerte pentru contrabas și orchestră. Și chiar piese pentru contrabas solo. Așa cum unii se nasc pianiști, Nini s-a născut contrabasist. Pe vapor, din cabina lui Nini răzbăteau sunetele grave și profund masculine ale instrumentului, lucru care pe americance în special le atingea direct la simțul practic și se duceau glonț la impresar ca să-l întrebe: „How much?“. Nici ceilalți interpreți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]