85 matches
-
epoca "postmodernității"; c) izomedernismul, căruia îi corespunde un amestec (aproape) bizar între (a) și (b), sub forma generică a corectitudinii politice. Consider că aceste corespondențe se pot regăsi în tabelul următor: MODERNITATE SETURI AXIOLOGICE PARADIGMATICE Modernitate timpurie Elemente paradigmtice ale contractualismului clasic Postmodernitate/postmodernism Conflictualism și relativism Izomodernitate Corectitudine politică. Negarea relativismului valoric. Retrospecția raționalismului. Introversiune axiologică a modernismului. Tabel 3. Modernitate și elemente paradigmatice ale acesteia Capitolul 6 Babilonul virtual: mediamorfoza și cibersociologia Fenomenele sociale legate de apariția internetului, în
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
implicit) al părților, prin ceea ce putem numi destructurare concesivă. Am insistat (cap. 5) asupra aspectelor rescrierii teoriei contractului social în epoca izomodernă. Să reamintesc aici doar concluzia potrivit căreia drepturile naturale, ale căror descriere și promovare au stat la baza contractualismului clasic și a democrațiilor occidentale, tind să devină drepturi civilizaționale, în cadrul noului contract izomodern. În acest cadru general, voi evidenția în continuare principalele consecințe ale restructurării izomoderne. 7.2. Stractificarea izomodernă Prin conceptul de stractificare înțeleg ansamblul proceselor contemporane, izomoderne
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
După cum vom vedea în continuare, societatea izomodernă prezintă o multitudine de caracteristici definitorii prin care putem reliefa relația agenți-structuri-stratificare, subsumabilă conceptului de stractificare. Modernitatea cunoaște trei etape de dezvoltare și de autodefinire identitară. Există o corespondență între modernitatea timpurie și contractualismul clasic; între postmodernitate și paradigma conflictuală (edificată prin relativismul axiologic) și, respectiv, între epoca actuală izomodernă, a cărei trăsătură axiologică generică o constituie un amestec straniu între contractualism și conflictualism, și setul axiologic contemporan al paradigmei corectitudinii politice. (Paradigma corectitudinii
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
dezvoltare și de autodefinire identitară. Există o corespondență între modernitatea timpurie și contractualismul clasic; între postmodernitate și paradigma conflictuală (edificată prin relativismul axiologic) și, respectiv, între epoca actuală izomodernă, a cărei trăsătură axiologică generică o constituie un amestec straniu între contractualism și conflictualism, și setul axiologic contemporan al paradigmei corectitudinii politice. (Paradigma corectitudinii politice implică extrem de variate consecințe la nivelul restructurării societale, atât la nivel de sistem, cât și la nivel acțional, așa cum am arătat în cap. 5.3.) Pornind de la
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
să își adauge propriile opinii, în exprimări nu întotdeauna "ortodoxe". "Drepturile de autor" ar putea fi totuși înlocuite de "proprietatea intelectuală" protejată de structurile instituționale; însă, devine tot mai dificil de trasat granița între protecția dreptului fundamental, stipulat încă de contractualismul iluminist, la proprietatea de orice fel și restructurarea capitalului informațional sub formă de atractori gnoseologici. Într-adevăr, acești atractori funcționează, conform definiției, ca subansamble către care converg toate spațiile vecinătăților. În cazul de față, dreptul la proprietate intelectuală în ciberspațiu
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Editura Nemira, București, 1999, îndeosebi pp. 129-133. 298 Louis Dumont, op. cit., p. 103. 299 Thomas Hobbes, Leviathanul, cap. XXI, XXVI, în Emanuel-Mihail Socaciu, Filosofia politică a lui Thomas Hobbes, Editura Polirom, Iași, 2001, pp. 83-95. 300 Pentru această perspectivă asupra contractualismului, a se vedea Jean-Jacques Rousseau, Du Contrat social, Gallimard, Paris, 1964. 301 Cristian Bocancea, op. cit., pp. 106-112. 302 Relația individualism-liberalism este discutată de Adrian-Paul Iliescu în lucrarea sa Liberalismul între succese și iluzii, Editura All, București, 1998, p. 23. 303
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
plan normativ și empiric, aceasta a introdus, odată cu modernitatea, un proiect de societate politică fondată pe distincțiile dintre public și privat, dintre libertate pozitivă și libertate negativă, în fine, dintre drepturi pozitive și drepturi negative. Adăugate la principiile practice ale contractualismului procedural, ale individualismului și competitivității 48, toate acestea au creat un cadru social care a permis inclusiv articularea unui demers epistemologic de natură să producă descoperiri remarcabile în toate domeniile cunoașterii umane. Nu intenționez, desigur, să sugerez aici că doar
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
simplul motiv că, așa cum subliniază unii teoreticieni contemporani, "humanity is a project in the making"7. Ca să exemplific, indic faptul că societatea democratică de factură occidentală din contemporaneitate poate fi considerată produsul unei proiecții ideologice, din moment ce instituțiile sale (cadrul constituțional, contractualismul politic, economic și social, separația puterilor, distincția public-privat and so on) reprezintă, fiecare în parte, expresii ale unei instituiri ideologice. Funcționarea acestui cadru, a relațiilor care îl compun și a instituțiilor care îl exprimă toate acestea, reprezentând, practic, realitatea respectivei
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
se pitește în fiecare dintre noi și că așteaptă să fie ignorat! Alții au încercat să fie mai subtili în tratarea naționalismului, distingând între trei tipuri: cel organic, herderian, moștenire a romantismului german; cel adoptat de națiunile occidentale, legat de contractualismul francez și asociat cu un cosmopolitism rațional; în fine, naționalismul estic și asiatic, cu o evoluție contrară celui occidental, și care a urmat cursul conceptului organicist germanic, dar colorat oriental. Este o clasificare abuzivă, atrage atenția Alain Dieckhoff, menită să
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
torii politici, dar conținutul și forță justificativ] a acestui contract se bazeaz] pe o teorie preexistent] a obligațiilor și drepturilor naturale, unul dintre elementele ei fiind obligația de a-ți ține promisiunea (vezi capitolul 13, „Dreptul natural”). Acest tip de contractualism politic a fost abandonat în cursul secolului al XIX-lea. Fenomen inevitabil, dac] avem în vedere cele dou] defecte majore. În primul rând, nu a existat niciodat] un astfel de contract, iar în lipsa lui nici cet]tenii și nici guvern
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Într-adev]r, teoria contractualist] a cunoscut o remarcabil] revigorare în ultimii ani. Teoria contemporan] este mai ambițioas] decât predecesoarea să istoric], deoarece încearc] s] ofere o justificare contractualist] nu numai pentru obligația politic], ci și pentru obligația personal] pe care contractualismul clasic a considerat-o evident]. S-ar p]rea c] o justificare pe baze contractuale a obligației personale este și mai puțin plauzibil]. Justificarea obligației politice pune multe probleme practice, dar stabilirea unor baze contractuale pentru obligațiile personale este aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pune multe probleme practice, dar stabilirea unor baze contractuale pentru obligațiile personale este aproape o imposibilitate logic]. Nu are sens s] susținem c] oamenii ar putea s] semneze un contract prin care se angajeaz] s] își respecte promsiunile contractuale. Totuși, contractualismul contemporan nu pune accentul pe respectarea promisiunilor, ci pe alte dou] elemente tradiționale: 1) obligațiile au o natur] convențional], nu divin] și provin din interacțiunea indivizilor egali de la natur]: 2) obligațiile convenționale protejeaz] interesele umane fundamentale. Combinând aceste dou] elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
interesele și statutul moral al fiec]rui individ. Îi voi numi pe adepții teoriei avantajului reciproc „contractualiști hobbesieni”, iar pe cei ai teoriei imparțialit]ții „contractualiști kantieni”, Hobbes și Kant fiind p]rinții celor dou] forme ale teoriei contractualiste. 1. Contractualismul hobbesian: morală că avantaj reciproc Din punctul de vedere al contractualiștilor hobbesieni, viziunea modern] asupra lumii exclude noțiunile anterioare de drepturi divine sau de obligații naturale. De câte ori încerc]m s] identific]m valori morale obiective descoperim de fapt preferințe subiective
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
motive s] se team] de retorsiune, cei puternici nu prea au motive de a accepta convențiile care îi ajut] pe cei slabi. Convențiile rezultate vor acorda drepturi unor categorii de variate, dar, de vreme ce aceste drepturi depind de puterea de negociere, contractualismul hobbesian nu consider] c] indivizii posed] un statut sau drepturi morale inerente. Într-adev]r, din aceast] perspectiv], sclavia sau crimă sunt permise, deoarece „atunci cand diferențele personale sunt suficient de mari”, cei puternici vor avea capacitatea de a-i „elimina” pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
avansat de tehnologie dicteaz] de obicei termenii interacțiunii sociale. Într-adev]r, tehnologia poate conduce la instaurarea unei „puteri irezistibile” (Hobbes) care „ar justifica toate acțiunile”. Constrângerea moral] nu și-ar avea locul într-o astfel de lume. Poate fi considerat contractualismul hobbesian o teorie moral]? Este evident c] nu se încadreaz] în ceea ce înțelegem în mod obișnuit prin moral]. Hobbesienii susțin c] drepturile decurg din constrângerile necesare asigur]rii cooper]rii reciproc avantajoase, chiar și atunci când aceast] cooperare înseamn] de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Esență abord]rii hobbesiene este c] nu exist] obligații naturale și c] nu exist] „o diferenț] moral] real] între bine și r]u pe care toți indivizii au obligația de a o respectă” (Gough, 1957, p. 118). A susține c] contractualismul hobbesian ignor] obligația respect]rii celor slabi nu este un argument valabil împotriva acestei teorii, din moment ce tocmai existența unor astfel de obligații morale este pus] în discuție. Dar dac] acest tip de contractualism neag] existența unei diferențe morale reale între
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Gough, 1957, p. 118). A susține c] contractualismul hobbesian ignor] obligația respect]rii celor slabi nu este un argument valabil împotriva acestei teorii, din moment ce tocmai existența unor astfel de obligații morale este pus] în discuție. Dar dac] acest tip de contractualism neag] existența unei diferențe morale reale între bine și r]u pe care indivizii ar trebui s] o respecte, atunci el nu reprezint] un tip de moral], ci o alternativ] la moral]. Teoria pledeaz] pentru egalitatea celor puternici, acceptând exploatarea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
analiz] util pentru egoismul rațional (vezi capitolul 16, „Egoismul”) sau pentru realpolitik, dar nu și o explicație pentru justificarea moral]. Așa cum am mai spus, acest punct de vedere nu constituie un argument pentru respingerea teoriei. Faptul c] acest tip de contractualism nu se încadreaz] în viziunile standard asupra moralei nu va îngrijora pe nimeni care nu crede în aceste viziuni. Dac] viziunile standard sunt irealizabile și dac] acest tip de contractualism nu are nimic de-a face cu morală, cu atat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un argument pentru respingerea teoriei. Faptul c] acest tip de contractualism nu se încadreaz] în viziunile standard asupra moralei nu va îngrijora pe nimeni care nu crede în aceste viziuni. Dac] viziunile standard sunt irealizabile și dac] acest tip de contractualism nu are nimic de-a face cu morală, cu atat mai r]u pentru moral]. Morală hobbesian] ar putea fi lucrul cel mai bun pe care îl putem spera într-o lume f]r] obligații naturale sau valori obiective. 2
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu are nimic de-a face cu morală, cu atat mai r]u pentru moral]. Morală hobbesian] ar putea fi lucrul cel mai bun pe care îl putem spera într-o lume f]r] obligații naturale sau valori obiective. 2) Contractualismul kantian: morală că imparțialitate Al doilea curent al contractualismului contemporan îl contrazice în multe aspecte pe primul. Contractul social este folosit pentru a dezvolta, măi degrab] decât pentru a înlocui noțiunea tradițional] a obligației morale; ideea contractului este folosit] pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
atat mai r]u pentru moral]. Morală hobbesian] ar putea fi lucrul cel mai bun pe care îl putem spera într-o lume f]r] obligații naturale sau valori obiective. 2) Contractualismul kantian: morală că imparțialitate Al doilea curent al contractualismului contemporan îl contrazice în multe aspecte pe primul. Contractul social este folosit pentru a dezvolta, măi degrab] decât pentru a înlocui noțiunea tradițional] a obligației morale; ideea contractului este folosit] pentru a explica morală inerent] a individului mai degrab] decât
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
individului mai degrab] decât pentru a genera o moral] artificial]; prin contractul social se neag] și nu se reflect] puterea inegal] de negociere. Atât premisele, cât și concluziile acestui curent difer] radical de ale primului. Cel mai cunoscut exponent al contractualismul kantian este John Rawls. Din punctul s]u de vedere, indivizii „își sunt propriile surse de principii valide” - adic] indivizii conteaz] din punct de vedere moral nu pentru c] pot face r]u sau bine altora (conform teoriei hobbesiene), ci
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
imparțiali, aceștia admit diferite forme de egalitate în drepturi și resurse. Inegalit]țile nu sunt interzise, dar cerință de deliberare imparțial] sugereaz] c] inegalit]țile trebuie justificate în fața celor defavorizați și poate chiar supuse vetoului acestora. Că și abordarea hobbesian], contractualismul de tip kantian ofer] o versiune a egalit]ții de la natur]. Pentru kantieni ins], aceast] egalitate natural] se refer] la o egalitate moral] de substanț] - într-adev]r, esența contractualismului kantian este c] „înlocuiește inegalitatea fizic] cu cea moral]” (Diggs, 1981
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
defavorizați și poate chiar supuse vetoului acestora. Că și abordarea hobbesian], contractualismul de tip kantian ofer] o versiune a egalit]ții de la natur]. Pentru kantieni ins], aceast] egalitate natural] se refer] la o egalitate moral] de substanț] - într-adev]r, esența contractualismului kantian este c] „înlocuiește inegalitatea fizic] cu cea moral]” (Diggs, 1981, p. 282). Ce putem înțelege din acest tip de teorii contractualiste ale moralei? Ele sunt atractive pentru acele persoane (majoritatea, b]nuiesc) care ader] la premisele egalit]ții morale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
inegalitatea fizic] cu cea moral]” (Diggs, 1981, p. 282). Ce putem înțelege din acest tip de teorii contractualiste ale moralei? Ele sunt atractive pentru acele persoane (majoritatea, b]nuiesc) care ader] la premisele egalit]ții morale și ale drept]ții. Contractualismul kantian d] expresie credinței larg r]spândite c] imparțialitatea este decisiv] din punctul moral de vedere, adic] acel punct de vedere din care toate persoanele conteaz] în mod egal. Aceast] credinț] este reg]sit] nu numai în etică lui Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]