187 matches
-
a privi la televizor, regulile de compromis sunt intenționale, ele rezultă dintr-un calcul rațional, și nu în condiții existente în afara indivizilor sau grupului. Solidaritatea fuzională a grupului sportiv și a privitorilor sportului este asigurată prin acțiune și, spre deosebire de cea contractualistă, nu se bazează pe instrumentalizarea solidarității în cadrul strategiilor de urmărire a interesului individual. Civilizarea violenței prin sport se realizează prin impunerea unor noi standarde competiționale, întrucât agresivitatea umană din societate se naște: -prin imitație, -prin constrângere și -prin asimilare, parcurgând
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
terorii"generalului". Pentru gânditorul danez, subiectivitatea este adevărul; ceea ce ar fi părut unui Hegel cea mai mare erezie conceptibilă. Individualismul cetățenesc, acela pe care în nuanțe și expresii diferite îl întîlnim la stoici (influenței cărora se datorează concepția voluntaristă și contractualistă a dreptului roman),la protestanți, în raționalismul secolului al XVIII-lea, în Revoluția franceză și în tot procesul de atomizare socială pe care l-a născut dezagregarea democrației și liberalismului, pretinde că fiecare om are centrul în sine însuși și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
obiectivă” prin aceeași metodologie „științifică”). Cinismul machiavellic și „Providența” oarbătc "Cinismul machiavellic și „Providența” oarbă" În spațiul public instituit de principiile gândirii seculare, nevoia organizării statale impunea criterii de omogenitate comunitară și, prin urmare, noi politici sociale: Hobbes propune modelul contractualist, Machiavelli (1469-1527) testează cinismul rațiunii oportuniste, în timp ce reprezentanții „economiei politice” (A. Smith, D. Hume, J. Stuart) din secolul al XVIII-lea vor căuta echilibrul între individualismul arbitrar profesat de cel de pe urmă și suveranitatea prin delegație, susținută de cel dintâi
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Gewalt”, lansa întrebarea „mereu deschisă” privitoare la violență „ca principiu (als Prinzip)”3. Simpatetic față de „noua orânduire” din Rusia bolșevică (pe care a vizitat-o, nu fără dezamăgiri, în 1927), Benjamin scrisese acest text pentru a denunța eșecul tradiției politice contractualiste, bazată pe instituțiile democrației parlamentare ale Republicii de la Weimar 4. Aceasta se dovedea incapabilă să gestioneze nu doar o criză economică tranzitorie, cât mai ales tensiunile dintr-o societate polarizată politic și deșirată cultural. Relațiile ierarhice stabilite în interiorul societății n-
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
adevărului" simplu că omul este o ființă politică. Ideea sociabilității naturale nu are o valabilitate a priori, comparativ cu ideea caracterului nesociabil al omului natural, după cum nici teoria genezei familiale a puterii politice nu are, în principiu, prioritate față de teoria contractualistă. Prin urmare, chiar dacă viața tuturor civilizațiilor cunoscute până în prezent este impregnată de politic, există datoria morală de a examina toate relațiile posibile dintre natura umană și existența politică 6. Folosind analizele din literatura de specialitate, se poate construi o definiție
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
cele ale organizației. Teoria costurilor tranzacționale și-a propus să explice configurația instituțională a cooperării, În particular mix-ul de piețe și organizații, care susțin diviziunea socială a muncii. Considerând instituțiile sociale ca structuri sociale ale cooperării și depășind abordările contractualiste analizele economice ale costurilor tranzacționale se apropie foarte mult de sociologie, dar rămân totuși preponderent legaliste. În secțiunea anterioară am demonstrat limitările teoriei costurilor tranzacționale În privința explicării emergenței organizațiilor ca actori colectivi și, În particular, eludarea problemei oportunismului În interiorul organizației
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
scopurilor legitime este implicită În orice situație În care un actor, desemnat prin termenul de principal, depinde de acțiunea altui actor, agentul. Agentul este un actor social care acționează pentru un alt actor social, anume principalul. Într-o abordare raționalist contractualistă, Michael Jensen și William Meckling (1976) definesc relația agent - principal ca un contract În care una sau mai multe persoane (principalul sau principalii) angajează o altă persoană (agentul) pentru a Îndeplini anumite activități În slujba primilor și care astfel presupune
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
mai degrabă neutre În raport cu funcția socială a organizației și se exprimă În costuri. Firmele (organizațiile de afaceri), de exemplu, contribuie la creșterea economiei și a bunăstării sociale atunci când urmăresc eficient interesele proprietarilor, anume obiectivele de maximizare a profitului. O poziție contractualistă mai nuanțată, Însă tot de sorginte neoclasică, este vehiculată de economiștii Michael Jensen și William Meckling (1976). Aceștia argumentează că, de fapt, firmele nu sunt personificări și deci nu pot avea obiective. Firma, este o „ficțiune legală ce servește drept
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
este realizată doar În virtutea imersării ei Într-un cadru social de referință mai larg care furnizează fundamentele cognitive și legitimitatea oricărui demers social. Economiștii neo-instituționaliști argumentează că presiunile pentru adaptare determină apariția unor instituții sociale eficiente, dar tot În sens contractualist: ele sunt rezultatul acțiunii raționale a actorilor indiferent de eventualele condiționări culturale sau structurale. Așa cum am văzut În capitolele anterioare, acești autori consideră că instituțiile sunt reguli ale jocului, structuri menite să eficientizeze organizarea socială, fie că este vorba de
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
politice clasice, societatea „ideală” a fost concepută antifemei și antifeminist. Pe scurt, în astfel de teorii, femeile sunt oameni de rangul doi și noncetățene, nu sunt subiecți ai drepturilor politice și civile. Tentativele spre o societate ideală, mai ales cele contractualiste, au ignorat mereu lipsa de puterexe "„putere" contractuală egală a femeilor. Contractualismulxe "„contractualism" în varianta sa modernă a exclus femeile, definindu-le altfel decât ca pe subiecții contractului: bărbații - capi de familiexe "„familie". În teoria politicăxe "„teoriepolitică" clasică, bărbații sunt
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
socotiți numai bărbații. Contractul socialxe "„contractsocial" tradițional înseamnă excluderi de gen, de rasă, de clasă. Doar bărbații înstăriți, de rasă albă erau considerați membri deplini ai societății civile și aveau puterexe "„putere" contractuală. O primă critică feministăxe "„feministă" la adresa teoriei contractualiste androcentrice o reprezintă lucrarea lui M. Wollstonecraftxe "„Wollstonecraft,Marry", A Vindication of The Rights of Woman. Carole Patemanxe "„Pateman,Carole" va fi teoreticiana care formulează cea mai semnificativă critică la adresa construcțiilor clasice ale contractualismului, cu insistență asupra excluderii femeilor ca
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
sunt inegale și în căsătoriexe "„căsătorie", și în prostituție. Prostituțiaxe "„prostituție" este, cel puțin simbolic, o formă de sclavie civilă, datorată diferențelor de venituri care conduc la dependența materială a femeilor de bărbați 26. În acest sens, operarea cu teoriile contractualiste ascunde de fapt o inegalitate și o asimetrie de proporții între „părțile contractante”. Criticând de pe poziții feminist-liberale liberalismulxe "„liberalism" rawlsian, Susan Mollerxe "„Moller,Carol" Okinxe "„Okin,SusanMoller" (1989) socotește că principiile dreptății trebuie extinse atât în sfera privatăxe "„sferaprivată" a
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
și împlinirea omenească), și la solipsism politicxe "„solipsism politic" (individul este izolat, singular). În consecință, marele accent este cel asupra libertății individuale. Liberalismul eșuează în a recunoaște faptul că ființele umane sunt produsul unei comunități și alminteri decât în sens contractualist. Solipsismul este o abordare esențialmente masculinăxe "„masculin"27. Femeile trăiesc preponderent într-un nod de relații pe care le perpetuează și dezvoltă, se definesc în termeni relaționali (ca soții, mame, fiice, surori). Copilul nenăscut nu este izolat, ci se dezvoltă
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
doi discipoli ai lui Socrate. Andrei Cornea insistă în analiza sa tocmai asupra ideii că viziunea pe care o au indivizii asupra moralității se transferă și asupra vieții. Atena, pretinde exegetul amintit, decăzuse și ca urmare a aplicării unei etici contractualiste în care dreptatea este văzută formalist, fără o interiorizare a conținutului său. Prin urmare, este foarte important pentru viața noastră socială dar și pentru viața noastră privată, dacă ne impropriem regulile acceptate drept corecte. Nu este suficient doar să mimăm
Arheologia conceptului de dreptate la Platon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ramona Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2299]
-
fost dramatic. La nivelul simțului comun, la nivelul opiniei, era la îndemănă ipoteza că nedreptatea ar fi mai profitabilă decăt dreptatea. Totuși, Atena suferise grave alunecări din poziția sa odinioară strălucitoare, aceste decăderi fiind puse de Platon tocmai pe seama eticii contractualiste care nu interiorizează valorile, ci le formalizează. Important în viziunea contractualiștilor era să pari drept sau bun, nu să fii. Ori Platon, folosește poziția intermediară a fraților săi pentru a formula propria sa poziție, aceea că dreptatea este un bun
Arheologia conceptului de dreptate la Platon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ramona Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2299]
-
îndemănă ipoteza că nedreptatea ar fi mai profitabilă decăt dreptatea. Totuși, Atena suferise grave alunecări din poziția sa odinioară strălucitoare, aceste decăderi fiind puse de Platon tocmai pe seama eticii contractualiste care nu interiorizează valorile, ci le formalizează. Important în viziunea contractualiștilor era să pari drept sau bun, nu să fii. Ori Platon, folosește poziția intermediară a fraților săi pentru a formula propria sa poziție, aceea că dreptatea este un bun în sine deși este bună și prin consecințele pe care le
Arheologia conceptului de dreptate la Platon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ramona Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2299]
-
nu pe baza acordului de voință. În aceeași ordine de idei, în cazul societăților comerciale pe acțiuni constituite prin subscripție publică actul constitutiv nu se semnează decât de către fondatori și nu de toți acționarii. Pe de altă parte, natura exclusiv contractualistă a societății comerciale nu ar putea explica de ce societatea comercială este și o persoană juridică, atribut de esență al societății comerciale și un element important de delimitare față de societatea civilă. b. Teoria instituțională 26. Are ca punct central constituirea unei
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
de dispozițiile referitoare la mandat și de cele speciale prevăzute în L.S.C., ceea ce înseamnă că raporturile dintre administrator și societate sunt raporturi contractuale de mandat comercial 231. Există mai multe concepții cu privire la natura juridică a funcției de administrator. Potrivit teoriei contractualiste administratorul este un simplu mandatar al societății, raporturile lui cu societatea izvorând dintr-un contract de mandat de drept comun. Într-o altă opinie mandatul administratorului este un mandat cu conținut legal, asemănător celui al tutorelui 232. Potrivit teoriei "organiciste
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
de asigurare socială. Ceea ce este de dorit este ca beneficiile să fie suficiente pentru a acoperi toate nevoile umane de bază (inclusiv cele de sănătate). Așa cum s-a putut observa, Brody a legitimat dreptul suficientist la sănătate dintr-o perspectivă contractualistă. El nu este, însă, singurul suficientist care a procedat astfel. Un argument contractualist în favoarea suficientismului în distribuția serviciilor medicale a fost oferit și de David Gauthier. Pentru Gauthier, principiile dreptății sociale sunt cele la care ar ajunge în urma negocierilor indivizii
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
pentru a acoperi toate nevoile umane de bază (inclusiv cele de sănătate). Așa cum s-a putut observa, Brody a legitimat dreptul suficientist la sănătate dintr-o perspectivă contractualistă. El nu este, însă, singurul suficientist care a procedat astfel. Un argument contractualist în favoarea suficientismului în distribuția serviciilor medicale a fost oferit și de David Gauthier. Pentru Gauthier, principiile dreptății sociale sunt cele la care ar ajunge în urma negocierilor indivizii aflați în situația ipotetică de a încerca să structureze interacțiunea și cooperarea socială
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
testabilitate și falsificabilitate (Popper), ci include și dezvoltări mai recente din antropologia culturală, teoriile interpretative și teoriile sociale postmoderne. În felul acesta autorul izbutește să pună în lumină o serie de dimensiuni de mare forță analitică ale raționalității: raționalismul modern contractualist ca sursă și temei ale cunoașterii, raționalismul ca "stil intelectual", raționalismul și "cunoașterea împărtășită" de grup, precum și replica postmodernă în domeniile geopoliticii, evoluției limbajelor noilor media, sau a reflecției asupra riscurilor în societatea actuală care "a învățat să învețe" din
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
treptată a rolului statului-națiune și pe fluidizarea frontierelor. În plan geopolitic, restructurarea izomodernă presupune disoluția frontierei clasice prin apariția unor spații inedite de interferență, convergență sau divergență. La un alt nivel, societatea postindustrială tinde să recupereze setul axiologic al marilor contractualiști, reprezentanți ai modernității timpurii, fenomen care conduce și la redefinirea viziunii de ansamblu asupra conflictualității umane. Acest fenomen de restructurare a comprehensiunii în epoca postindustrială se manifestă în plan societal prin reformularea setului de drepturi civile revendicate prin contractualismul clasic
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
de ansamblu asupra conflictualității umane. Acest fenomen de restructurare a comprehensiunii în epoca postindustrială se manifestă în plan societal prin reformularea setului de drepturi civile revendicate prin contractualismul clasic, sub forma conceptuală actuală a "corectitudinii politice". Paradigma conflictului și paradigma contractualistă, specifice Iluminismului, sunt astfel recuperate pe alte paliere, aparținând izomodernității. Nu în ultimul rând, noile mijloace de comunicare interpersonală dau naștere unor forme inedite ale structurării societale, printre care cea mai relevantă se constituie în conturarea unui nou limbaj, cel
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
acumularea de capital. Tema diviziunii muncii sociale în contextul epocii moderne este reluată de Émile Durkheim (1893/2001), care se apleacă asupra cauzelor evoluției în ideea unei mai mari diferențieri a funcțiilor sociale. Contestând explicația considerată "artificială" dată de teoriile contractualiste, Durkheim propune o teorie a funcționării sociale întemeiată pe conceptele de normă și sancțiune. Ceea ce determină o societate să rămână funcțională este reprezentat de împărtășirea obiceiurilor și valorilor acesteia. Schimbările sociale specifice modernității se bazează pe dezvoltarea diviziunii sociale a
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Așadar, din unghiul istoriei contemporane, prin spectrul disipativ al paradigmei izomodern. Capitolul 5 Paradigma conflictului și contractul social actual " Iată specia umană împărțită în turme de vite, fiecare avându-și șeful său, care o păstorește pentru a o mânca." ( Gânditorul contractualist Jean-Jacques Rousseau, ironic la adresa concepției privind legitimitatea puterii absolutiste susținute de gânditorul contractualist Thomas Hobbes. Contractul social, cap. II.) Este bine știut că, încă de la începuturile reflexiei umane, s-a ridicat problema originii societății privite atât ca organizare "gregară", cât
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]