187 matches
-
Așadar, din unghiul istoriei contemporane, prin spectrul disipativ al paradigmei izomodern. Capitolul 5 Paradigma conflictului și contractul social actual " Iată specia umană împărțită în turme de vite, fiecare avându-și șeful său, care o păstorește pentru a o mânca." ( Gânditorul contractualist Jean-Jacques Rousseau, ironic la adresa concepției privind legitimitatea puterii absolutiste susținute de gânditorul contractualist Thomas Hobbes. Contractul social, cap. II.) Este bine știut că, încă de la începuturile reflexiei umane, s-a ridicat problema originii societății privite atât ca organizare "gregară", cât
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Paradigma conflictului și contractul social actual " Iată specia umană împărțită în turme de vite, fiecare avându-și șeful său, care o păstorește pentru a o mânca." ( Gânditorul contractualist Jean-Jacques Rousseau, ironic la adresa concepției privind legitimitatea puterii absolutiste susținute de gânditorul contractualist Thomas Hobbes. Contractul social, cap. II.) Este bine știut că, încă de la începuturile reflexiei umane, s-a ridicat problema originii societății privite atât ca organizare "gregară", cât și ca organizare politică. Potrivit întrebării fundamentale în acest sens, ne putem îndoi
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
formelor celor mai adecvate de organizare socială și politică, viitorului societății umane nu fac decât să reia teme izvorâte încă din gândirea antică și continuate sub diferite forme până în zilele noastre. Cele mai coerente modele de societăți imaginate înainte de "marii contractualiști" sunt, probabil, cele ale "cetăților ideale". Reprezentanți de marcă în acest sens sunt, firește, Platon (c.428-c.348 a.Chr.) cu a sa Republica; sau promotorii "socialismului utopic", cum ar fi Thomas Morus (More) (1478-1535) în Utopia (1516), Tommaso Campanella
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
degrabă îl cercetăm uneori cu uimire decât îl stăpânim cu superioritate. Pe de altă parte, puterea noastră explicativă fiind limitată, controversele (dar și variate răspunsuri) nu încetează să apară. În acest context, formulez următoarea ipoteză de lucru: dacă fundamentele gândirii contractualiste clasice sunt pe cale de transformare, atunci societatea postindustrială în special, societatea occidentală contemporană tinde să absoarbă aceste alterări, prin filtrul gândirii paradigmatice conflictualiste; astfel, societatea tinde să devină izomodernă. Pentru început, voi face o scurtă incursiune în teoria contractului social
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
și raționale ale indivizilor; altfel spus, teoria contractului social presupune "participarea" benevolă a indivizilor înzestrați cu raționalitate și care cad de acord să delege o parte din libertatea lor pentru a trăi în societate. Apoi, în opinia majorității exegeților, autorii contractualiști nu consideră contractul social ca fiind real, ci acesta reprezintă un construct teoretic privind o stare ipotetică, necesar pentru explicarea funcționării societății (deși exegeze pretențioase ale unora dintre textele autorilor clasici susțin că s-ar putea ca aceștia să fi
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
funcționării societății (deși exegeze pretențioase ale unora dintre textele autorilor clasici susțin că s-ar putea ca aceștia să fi crezut de fapt în existența istorică a unui pact social). Nu în ultimul rând, este necesar să plasăm elaborarea lucrărilor contractualiste fundamentale în contextul istoric în care au apărut. Acestea sunt formulate pe fundalul renascentist care prefigurează apariția Iluminismului. În particular, nu trebuie să ignorăm și interesele de susținere politică a sistemelor tradiționale sau, dimpotrivă, aflate pe cale de constituire. Astfel, Hobbes
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
trebuie să definim o stare precontractuală. Cum erau (a se citi "cum ar fi") indivizii în starea lor naturală, presocială? Și care sunt motivele pentru care decid să se constituie în societate mai degrabă decât să își păstreze libertatea deplină? Contractualiștii clasici numesc epoca precontractuală "stare naturală" (engl. "state of nature"; fr. "état de nature"). O abordare contractualistă timpurie îi aparține lui Hobbes, pentru care natura umană este esențialmente conflictuală. "Omul este lup pentru om" (homo homini lupus) sau "război al
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
lor naturală, presocială? Și care sunt motivele pentru care decid să se constituie în societate mai degrabă decât să își păstreze libertatea deplină? Contractualiștii clasici numesc epoca precontractuală "stare naturală" (engl. "state of nature"; fr. "état de nature"). O abordare contractualistă timpurie îi aparține lui Hobbes, pentru care natura umană este esențialmente conflictuală. "Omul este lup pentru om" (homo homini lupus) sau "război al tuturor contra tuturor" (bellum omnium contra omnes) sunt expresii celebre prin care autorul descrie starea naturală. Ce
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
iar eu pot să-l constrâng fie să treacă împreună cu mine la o situație comunitar-legală, fie să se retragă din vecinătatea mea." (id., p. 394, n. sub.). Pe fondul dificultăților ridicate de aplicabilitatea funcțională a principiilor democratice enunțate de marii contractualiști clasici, în secolul al XX-lea s-a încercat reformularea teoriei contractului social. Aceste dificultăți constau, printre altele, în apariția, între timp, a unor societăți socialiste (comuniste) care păreau să amenințe ideologic democrațiile de tip occidental, dar și în transformările
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
ordonate în așa fel încât: a) contractanții să se aștepte rațional ca acestea să fie în avantajul tuturor; și b) ca acestea să fie asociate cu poziții și roluri accesibile tuturor (id., p. 60). Ca element de continuitate cu principiile contractualiștilor clasici, nu putem să nu scoatem în evidență și faptul că, potrivit lui Rawls, o societate în care să funcționeze principiile dreptății (enunțate) nu va putea fi decât o democrație constituțională (id., p. 195). 5.2. Paradigma conflictului social Conflictul reprezintă
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
pierderea identității individuale a proprietarilor de drepturi de autor și prin generarea de situații conflictuale specifice. Dreptul la egalitate Forme noi ale egalitarismului clasic nu încetează să apară: * Egalitatea de șanse este una dintre acestea. Relevantă este, spre exemplu, teoria contractualistă a lui John Rawls, conform căreia dreptatea trebuie definită ca echitate: inegalitățile sunt acceptabile numai în anumite condiții bine stabilite. * Legislația antimonopol și politicile în acest sens reprezintă un alt vector al dreptului la egalitate. Forme specifice pentru apărarea acestui
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
coexista unitar decât prin rearanjarea distributivă a potențialelor conflictuale între indivizi, grupuri și unități statale sau naționale. Într-un contract social abstract, primul principiu de dominație ar trebui să fie tocmai acela al redistribuirii potențialelor conflictuale. Ca urmare, numai umanismul contractualist ar putea, paradoxal, conduce către coeziune între păturile sociale. Societatea bine-reordonată prezintă o singură caracteristică esențială suplimentară față de societatea bine-ordonată. În timp ce societatea bine-ordonată presupune suprimarea conflictului, prin sublimarea acestuia în cadrul unui contract social, cea bine-reordonată presupune redistribuirea conflictului social "global
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
redeschiderea către cunoaștere reprezintă reîntoarceri la idealurile iluministe ale modernității timpurii care au creat din fracturări naționale state-națiune dar nu și imperii ideologice (precum ideologiile postmoderne ale secolului trecut) și care recuperează valorile tradiționale ale drepturilor omului. La fel, spiritualitatea contractualistă a Iluminismului și axiologia acestuia sunt recuperate, prin sublimare, sub forma atractorului social izomodern. În fine, la nivel comunicațional, interesul modernității inițiatoare pentru diseminarea fractală a informației (mai ales sub aspectul "procesului cooperant Gutenberg") este în epoca actuală recuperat, mai
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
epoci prin contrast formal cu postmodernitatea relativizantă. Noua paradigmă a modernismului, potrivit grilei metodologice a complexității, este reliefată în tabelul următor: Modernitate inițiatoare versus izomodernitate redempțională Periodizarea modernității Caracte ristici ale etapelor epocii moderne; restructurări morfogenetice izomoderne Modernitatea inițiatoare. Iluminismul contractualist (sec. XVIII-XIX) Postmodernitate. Relativism axiologic. Paradigme conflictualiste (sec. XX) Izomodernitate redempțională. Paradigme postconflictualiste. (prezentul postindustrial) Spațiu social privat Segmentarea comunității tradiționale Integrarea individului în statul-națiune autoritarian Convergența prin atractori locali-regionali-globali. Reîncapsulare în hiperrealitatea ciberspațiului Spațiu social public Implementarea drepturilor fundamentale
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Cuvintele nu sînt atît de importante ca puterea contextelor, care poate include tonul vocii vorbitorului, expresivitatea facială, gesturile, postura, chiar și statusul familial și elementele care țin de capitalul simbolic al "celuilalt". Culturile puternic dependente de context sînt mai puțin contractualiste (cuvîntul "dat" e mai fluctuant), pun mai mare accent pe formalism, întreținînd comunicarea indirectă și, uneori, ascunsă. De altfel, comunicarea e cantitativ abundentă, dar informația validă și operațională care circulă între actorii actului de comunicare este modestă. Limbajul cu subînțelesuri
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
de la spațiul național la spațiul european. Istoricește, spre deosebire de Occident unde spațiul public național s-a constituit într-un proces îndelungat de modernizare organică, spațiul sud-est european a fost supus unei modernizări forțate prin trecerea bruscă de la modelul comunitar la modelul contractualist (Duțu, 1999, 138) în lipsa unui spirit public care să promoveze ideea de bun public. Cercetări sociologice demonstrează o segmentare a societății în grupuri cu atitudini diferite față de acțiunea publică, ele fiind rezultatul dezbaterilor publice cu privire la modul în care ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
încălcând normele pe care le respectă doar de formă și declarativ. Este semnificativă în acest sens o schemă reflexivă a moraliștilor francezi, prezentă și la Nietzsche: în spatele oricărei virtuți umane trebuie să bănuim prezența unui viciu disimulat. În această interpretare contractualistă și individualistă, norma este văzută ca un mijloc, mereu periclitat, de reglare și echilibrare reciprocă a egoismelor. În timp, conflictul dintre este și trebuie nu poate fi ameliorat sau eliminat. În acest sens, Schopenhauer afirma că, în lume, cantitatea de
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Și, de altfel, prin numeroase dimensiuni, respectivele teorii sau paradigme se prezintă și ca interșanjabile, echivalente. Dacă valorile sunt utile (paradigma utilitarismului), sunt, evident, și funcționale (paradigma funcționalismului). În mod similar, faptul că se nasc dintr-un contract social (teoria contractualistă) înseamnă că sunt funcționale și utile. În final, să punem în relief două idei subîntinse în studiul de față, dar nu suficient de explicite: 1) Problematica valorilor, ca principii înalte de coordonare a vieții, a devenit pregnantă în prezent în
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
iar dacă nu le ai, le dezvolți. Atitudinea e totul! Te întorci la origini și resemnifici proverbe ancestrale: capul plecat sabia nu-l taie, apa trece pietrele rămân, interesul poartă fesul, și altele la fel de ancestrale. Acestea conservă, dincolo de forma lor contractualistă, o înțelepciune a supraviețuirii când valuri ale schimbării se succed cu repeziciune amenințând structurile. Faptul că la români forma biruie fondul este arhicunoscut. Profesorul este strivit între rigori ale deschiderii spre lume și rigori ale închiderii în știință. Științele, chiar
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
să alimenteze substanța acestora, nu să o sleiască. De aici poate titlul: dincolo de îngeri și draci. În această cheie, mai nimerit ar fi fost dincoace de. Oamenii se relaționează și pe baza unor contracte și ar avea nevoie de etici contractualiste, și pe respectul ce și-l poartă unii altora ca ființe raționale și ar avea nevoie de etici deontologice, și urmărind sporul global de plăcere obținut și ar avea nevoie de etici utilitariste. Titlul se legitimează însă așa cum e și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
sunt mânați de imboldul sociabilității și de nevoia apărării proprietății și libertății, iar în acest scop ei fondează o autoritate civilă a cărei putere este în același timp supremă și limitată, lucru posibil numai prin rule of law. Astfel, teoria contractualistă a lui Locke se deosebește pas cu pas de versiunea anterioară propusă de Thomas Hobbes care justifica monarhia absolută și respingea ideea limitării puterii prin acțiune parlamentară. Exilat în Olanda în a doua jumătate a Restaurației Stuart și atașat de
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
mereu. Vom lămuri lucrurile aici, și vom pleca de la faptul că teoria politică a lui John Locke este o teorie a contractului social. Orice teorie modernă a contractului social tratează despre fondarea autorității politice pe consimțământul cetățenilor; totodată, orice teorie contractualistă este o teorie despre dreptate, adică o justificare a drepturilor și obligațiilor ce revin oamenilor în calitate de cetățeni, precum și o modalitate de a gândi problema egalității și inegalității. Începând cu John Rawls, teoria contractului social a fost considerată în mod esențial
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
fost legate de efortul de a găsi o soluție la problema conflictelor sociale generate de transformarea religiei în politică. În continuare, vom trece în revistă câteva dintre doctrinele politice și religioase din perioada respectivă, urmărind în același timp problemele gândirii contractualiste de care a fost legată gândirea lui John Locke. 1.2.1. Monarhia de drept divin. Filmer Ideea monarhiei de drept divin constituie cea mai veche formă de legitimare a puterii politice. În lumea occidentală ea își are originea în
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
a cauzei parlamentare. Cel mai important reprezentant al patriarhalismului a fost Sir Robert Filmer (1588-1653), a cărui operă principală, Patriarcha or the natural Power of the Kings of England, a fost scrisă începând cu 1620, ca răspuns față de utilizarea doctrinei contractualiste în atacurile parlamentarilor asupra regelui Iacob I. Scrierea a fost publicată postum abia în 1680, în contextul celei de a doua crize politice din secolul al XVII-lea; ea va fi atacată de John Locke în primul dintre cele Două
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de moarte asupra celor care sunt în puterea lui. Filmer respinge ideea fundamentală a școlii dreptului natural, conform căreia originea societății se află într-un contract pe care l-au stabilit indivizii liberi și egali din starea naturală. Conform teoriilor contractualiste, oamenii din starea naturală au nu numai obligații care rezultă din supunerea față de legea naturală, dar și drepturi care derivă din dreptul natural. Încheierea contractului social creează anumite obligații politice, dar în același timp garantează și o serie de drepturi
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]