432 matches
-
atacaseră pozițiile artileriei în acele momente și nici nu au avut șansa să o facă decât peste 12 ore, pe 14 mai, la 7:20. În ciuda tuturor problemelor, francezii ar mai fi avut la dispoziție câteva ore pentru lansarea unei contraofensive mai înainte ca germanii să își poată consolida capetele de pod, dar nu au reușit să organizeze rapid o asemenea operațiune. Generalul Gaston-Henri Billotte, comandantul Grupului de Armată I, apreciind corect gravitatea evenimentelor de la Sedan, a cerut distrugerea podurilor de pe
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
Gamelin a răspuns simplu „inferioritate numerică, inferioritate a echipamentului, inferioritate a metodelor ". Câteva dintre cele mai bune unități aliate din nord au participat la lupte limitate. Ele au fost ținute în rezervă pentru momentul în care s-ar fi declanșat contraofensiva decisivă. În ciuda faptului că dispuneau de superioritatea numerică în domeniul blindatelor, francezii nu au reușit să se folosească de acest avantaj și să contraatace în mod eficient. Germanii își creaseră o formații operaționale din mijloace mecanizate combinate, pe care le
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
ofensiva planificată de Gamelin, după care a mai pierdut câteva zile făcând vizite de protocol la mai mulți demnitari din Paris. Când s-a reîntors la post, el a ordonat un plan similar cu cel al lui Gamelin, propunând o contraofensivă a forțelor din nord și sud împotriva „coridorului german”. Forțele care urmau să participe la atac aveau să fie armatele încercuite în Belgia și forțele franceze de pe frontul de pe Somme (nou creatul Grup de Armată 3 de sub comanda generalului Antoine-Marie-Benoît
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
și au fost de acord că Japonia urma să inițieze o operațiune majoră în sud-vestul Pacificului la începutul lunii mai, Port Moresby urmând să fie o țintă probabilă. Aliații au privit Port Moresby ca pe o bază cheie pentru o contraofensivă planificată împotriva forțelor japoneze din zona de sud-vest a Pacificului. Ofițerii lui Nimitz au stabilit și că operațiunea japoneză ar putea include raiduri ale portavioanelor asupra bazelor aliate din "Samoa" și Suva. După ce s-a consultat cu amiralul Ernest King
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
începutul secolului al XII-lea de călugării francezi și Ordinul germanic al teutonilor, spre sfârșitul aceluiași veac. Turcii nu au renunțat la teritoriile pierdute. Căpeteniile selgiucide, pentru o vreme, au pus capăt rivalităților dintre ele și, unindu-se, au început contraofensiva, ajutate fiind de nemulțumirile din rândul populației supuse, care se răscoală în mai multe rânduri. Cele două războaie purtate, în anii 1144-1146, între cruciați și selgiucizi au sfârșit cu recucerirea Edessei de către musulmani. În 1145, papa a decretat Cruciada a
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
reprezentat un moment important, deoarece câștigarea ei de către Dubla Monarhie a determinat oprirea avansării armatelor imperiale ruse către Transilvania. Deasemeni a deschis calea pentru reluarea ulterioară a inițiativei strategice în zona de sud a Frontului de răsărit de către austro-ungari, prin intermediul contraofensivei desfășurate de către "Armee-Gruppe Pflanzer-Baltin". Suplimentar, menținerea controlului coridorului de transport dintre Maramureș și Depresiunea Dornelor de către Austro-Ungaria a făcut posibilă consolidarea ulterioară a importanței militare și strategice a acestuia, prin construirea unei căi ferate de legătură între Borșa și Iacobeni
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
perspectiva de a pierde o porțiune de importanță strategică a teritoriului național, ci și incertitudinea reacțiilor pe care le-ar fi avut autoritățile române în cazul în care rușii ar fi stăpânit într-adevăr zona respectivă de frontieră româno-austro-ungară. O contraofensivă de-a lungul liniei Carpaților - supusă intensei presiuni a armatelor imperiale ruse care doreau să ajungă în Câmpia Panonică, a fost stabilită pentru începutul anului 1915. La nivelul aripii drepte a efortului ofensiv, cu acest obiectiv a fost însărcinat "Armee-Gruppe
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
să ajungă în Câmpia Panonică, a fost stabilită pentru începutul anului 1915. La nivelul aripii drepte a efortului ofensiv, cu acest obiectiv a fost însărcinat "Armee-Gruppe Pflanzer-Baltin". Unul din scopurile sale era reprezentat de alungarea rușilor din Bucovina. Odată decisă contraofensiva, pentru întărirea aripii drepte au fost dirijate trupe suplimentare. Printre aceastea au fost și trupe de legionari polonezi. Relocarea pe front a batalioanelor poloneze a început după 10 ianuarie, dată după care au fost scoase din dispozitiv de la Ökörmező) și
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
să-și atingă obiectivul de a stăpâni frontiera ungaro-română, cu consecințe militare și probabil politice diferite. Oprindu-se, au oferit armatei austro-ungare singura soluție posibilă, aceea de a încerca stoparea continuării acțiunii ruse și de a transforma retragerea într-o contraofensivă, cu rol de a împinge atacatorii înspre est. Literatura poloneză speculează ipoteze legate de rolul comandantului trupelor ruse, colonelul Lucjan Zeligowski. Acest a fost un etnic polonez, dovendindu-se mai târziu un erou al luptei de eliberare a poporului polonez dintre
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
din Primul Război Mondial. În data de 23 martie 1918 Patton a primit comanda unei unități de 10 tancuri tip Renault FT-17. Pentru succesul său în organizarea școlii pentru tanchiști, Patton a fost promovat succesiv maior, locotenent colonel, apoi după contraofensiva de la SaintMihiel în septembrie 1918 la gradul provizoriu de colonel. În ofensiva de la Meuse-Argonne din 26 septembrie 1918 a fost rănit și decorat cu Distinguished Service Cross, cu Distinguished Service Medal, iar pentru rănire cu Purple Heart. Între cele două
George S. Patton () [Corola-website/Science/306393_a_307722]
-
generalul Henry G. Winkelman, care a decis ca să transforme Linia Grebbe din nord în principala linie defensivă, unde ar fi trebuit să se angajeze bătălia decisivă cu invadatorul. El a considerat că sus-numita linie este o poziție care să favorizeze contraofensiva olandezilor. Pe de altă parte, el nu a luat nicio măsură de întărire a Poziției Peel-Raam. În timpul „războiului ciudat”, Olanda a aderat la o politică de strictă neutralitate. În secret, comandamentul militar olandez, acționând parțial fără știrea factorilor politici, a
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
intervenit o schimbare a planurilor: s-a hotărât ca infanteria să atace, chiar și doar cu sprijinul limitat a unei singure baterii de tunuri de 105 mm. Un atac întâmplător al avioanelor germane Stuka în sectoul Mill chiar înaintea de contraofensiva i-a pus pe fugă pe unii dintre olandezi, ceea ce a dus la apariția unei porțiuni slăbite a frontului. În ciuda faptului că germanii nu s-au grăbit să folosească slăbiciunea olandezilor, colonelul Schmidt a ordonat la ora 20:30 abandonarea
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
pe plaje erau foarte vulnerabile la contraatacurile inamicului efectuate mai înainte de concentrarea în capetele de pod a unor forțe suficient de numeroase și de bine înarmate. Pentru a încetini sau chiar a elimina capacitatea inamicului de a organiza și lansa contraofensive în această perioadă critică, au fost utilizate trupele aeropurtate pentru cucerirea unor obiective vitale, așa cum erau podurile, intersecțiile de drumuri și anumite zone înalte, în special pe flancul vestic al zonelor de debarcare. Operațiunile aeropurtate la o oarecare distanță de
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
1921, Armata Roșie a reușit să învingă patru grupări ale albilor, a ținut piept la cinci contingente ale intervenționiștilor străini, dar a fost înfrântă în Polonia. Forțele poloneze au reușit să întrerupă un lung șir de victorii bolșevice, lansând o contraofensivă îndrăzneață în fața porților Varșoviei în august 1920. La Varșovia, Armata Roșie a suferit o înfrângere atât de gravă și de neașteptată, înfrângere care a schimbat cursul întregului război, încât sovieticii au fost nevoiți să accepte condițiile nefavorabile lor ale Tratatului
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
Puterilor Axei au abandonat marșul lor către Moscova și, în schimb, au pornit atacul spre Caucaz și râul Volga. Această ofensivă și-a pierdut energia inițială în toamna anului 1942, ceea ce le-a permis sovieticilor să pună la punct o contraofensivă devastatoare pentru forțele suprasolicitate ale Axei. Armata Roșie a încercuit și distrus numeroase forțe ale Axei în ultimele stadii ale bătăliei de la Stalingrad. După încheierea luptelor de la Stalingrad în februarie 1943, cursul războiului s-a schimbat, Armata Roșie preluând definitiv
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
Deși aceste subunități au luptat cu eroism, efectul strategic a fost neînsemnat. În acest timp, cele mai bune unități din nord încă mai opuneau rezistență. Dacă ar fi fost ținute în rezervă, ar fi putut fi folosite eventual pentru o contraofensivă hotărâtoare. Dar ele își pierduseră din capacitatea de luptă în timpul deplasării spre nord, orice mutare spre sud ar fi dus la pierderi și mai mari. Cea mai importantă divizie aliată, Divizia I mecanizată ușoară, era desfășurată în regiunea Dunkerque pe
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
în timp ce aceasta încerca să manevreze spre nord pe un teren deosebit de deluros. Planul lui Hoffman a fost pus în aplicare rapid, culminând cu totala distrugere a Armatei a II-a în bătălia de la Tannenberg între 26 și 30 august 1914. Contraofensiva a fost posibilă în parte datorită animozității personale între cei doi generali ruși — de care germanii erau conștienți. Comandantul Armatei a II-a, , îl criticase public pe Rennenkampf cu câțiva ani în urmă (despre din 1905), și se spune că
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
o luptă grea, i-a obligat să se retragă spre sud-est; comandantul de acolo i-a transmis lui Rennenkampf că a fost atacat și învins lângă Lyck, și că nu putea face decât să se retragă. Rennenkampf a ordonat o contraofensivă în nord pentru a câștiga timp pentru a reface rândurile, reușind să împingă câțiva kilometri. Germanii nu s-au oprit să se replieze, ci și-au continuat înaintarea în sud și în nord. Astfel, trupele rusești victorioase au rămas izolate
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
cu rezultat pierderea campaniei din Transilvania. [...] Mai rar în viața mea, nu tocmai săracă în puncte culminante dramatice, am așteptat cu încordare mai serioasă desfășurarea evenimentelor din ziua de 16 septembrie." După victoria de la Sibiu, comandamentul Puterilor Centrale a declanșat contraofensiva împotriva dispozitivului Armatei 2 române care s-a retras prin luptă pe aliniamente succesive, pierzând tot teritoriu dintre Mureș și Olt cucerit în prima fază a operațiilor. Faza finală a acestei succesiuni de retrageri a fost bătălia de la Brașov, desfășurată
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
-i forța pe austrieci să se retragă. Francezii au învins forțele papale la Urbino în 1796, forțându-l pe Papa Pius al VI-lea să semneze un armistițiu pe 22 iunie 1796 și mai apoi un tratat provizoriu de pace. Contraofensivele succesive austriece din Italia au eșuat. Napoleon a luptat împreună cu generalul Joubert în campania din 1796 precum și în bătălia de la Rivoli, însă cel din urmă și-a pierdut viața în dezastruoasa bătălie de la Novi din 1799. Bonaparte a intrat învingător
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
a adus satului sărăcie și multă tulburare. Deși armonia conlocuirii cu maghiarii și germanii din Alioș se stabilise demult evenimentele eopcii au pus-o la grea încercare. Prin sat au trecut trupele germane către Frontul de Răsărit, apoi a fost contraofensiva rusă. În timpul acesteia, după Insurecția Armatei Române, linia frontului fost trasată prin sat, În Sud- Est erau trupele ruse, în Nord-Vest trupele maghiare. În timpul schimbului de focuri un proiectil a trecut prin ferestrele turnului bisericii alterând grav structura de rezistență
Alioș, Timiș () [Corola-website/Science/298650_a_299979]
-
dus la distrugerea episcopiei locale. În 1007 Henric al II-lea a denunțat pacea de la Poznań, ceea ce a dus la un atac al lui Boleslav I asupra Arhiepiscopiei din Magdeburg, precum și reocuparea mărcilor de Luzația și Meissen, inclusiv orașul Bautzen. Contraofensiva germană a început trei ani mai târziu, în 1010. Acesta nu a avut nicio consecință semnificativă, excepție fiind jefuirea Sileziei. În 1012 a fost semnată o pace pe cinci ani. Cu toate acestea, Boleslav I a încălcat pacea și încă
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
apărării Capitalei. (Vezi și Bătălia de la Moscova). El a fost cel care a condus transferul de trupe din Orientul Îndepărtat, unde staționau un mare număr de trupe terestre încă din prima zi a atacului lui Hitler. În decembrie 1941, o contraofensivă încununată de succes i-a împins înapoi pe germani din fața capitalei sovietice. Această victorie a fost pusă, în special, pe seama capacităților deosebite ale lui Jukov de organizare a logisticii. Din acest moment, Jukov a reintrat în grațiile lui Stalin, dictatorul
Gheorghi Jukov () [Corola-website/Science/300115_a_301444]
-
fost încheiată în 2002. Rezultatele investigației, întărite de sentințe, au fost că atentatele au fost organizate de Achemez Goceaev, rămas încă în libertate și urmărit general, și ordonate de Khattab și Abu Omar al-Saif (ambii uciși ulterior), ca răzbunare pentru contraofensiva rusă împotriva incursiunii islamiștilor în Daghestan. Șase alți suspecți au fost condamnați de tribunale rusești. Totuși, mulți observatori, incluzând deputații din Duma de Stat Iuri Șcekocikin, Serghei Kovalev și Serghei Iușenkov, și-au exprimat dubii asupra versiunii oficiale și au
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
de populații, conducând familii întregi în regiunile cele mai îndepărtate ale Bulgariei. Caloian a asediat Adrianopolul în două rânduri, însă de fiecare dată a eșuat în încercarea de ocupare a orașului, ca urmare fie a retragerii cavaleriei cumane, fie a contraofensivei hotărâte a împăratului de Constantinopol, Henric I. În 1207, el a încheiat o alianță antilatină cu Theodor I Laskaris, conducătorul Imperiului bizantin de la Niceea. Pe parcursul aceluiași an, trupe ale lui Ioniță l-au atras într-o ambuscadă pe Bonifaciu de
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]