236 matches
-
sau film despre realitate, am folosit zgomotul natural, priza directă, chiar muzică înregistrată acolo, dacă a fost cazul. Am dorit ca sunetul să aibă o anumită autenticitate, peste care am pus această broderie numită tema muzicală, de regulă o temă contrapunctică. Pe niște mașini care se plimbau și pe niște macarale sau excavatoare am pus muzică de vals. Odată, compozitoarea Cornelia Tăutu mi-a spus: niciodată să nu pui muzică unt pe unt. Adică pe o imagine lirică să vii și
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
tratamentul muzical paralel, în sens tautologic, folosit cel mai frecvent: vedem pe ecran pe cineva care se bucură, atunci și muzica exprimă bucurie. Dacă personajul e trist, atunci și muzica va fi tristă. Un alt tip de tratament este cel contrapunctic. Contrapunctul are o rigoare foarte mare în compoziția muzicală, sunt cerințe care nu pot fi respectate în totalitate în relația cu imaginea. Din această cauză prefer denumirea de tratament muzical contrastant. Cum apreciați diferența dintre muzica originală, scrisă special pentru
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
aparte în ansamblul percepțiilor sale critice. Nota distinctivă este conferită în primul rând de caracterul ei polemic, atitudinal, mai puțin exercitat de autor care, de regulă, își caută temeiurile critice în propria sa conștiință perceptivă și mai puțin în atitudini contrapunctice față de preopinenți. În plus, cartea este tulburătoare, chiar gravă, prin substanța și fondul ei constitutiv, întrucât răsfrânge perioada celor șase ani apocaliptici, ultimii din viața lui Eminescu, marcați deopotrivă de obscuritate și ocultare.. De fapt, ce s-a petrecut cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Intensitatea excepțională a ideilor născute dintr-un temperament cu inducții pamfletare, dar totdeauna între parametrii rigorii și ai argumentelor, coroborează evenimente și personaje aparent disjuncte, într-o construcție perfect unitară. Prezentarea și problematizarea faptelor au caracter filmic și se dezvoltă contrapunctic, captivând și printr-un agreabil stil colocvial. Preluând aserțiunea lui N. Georgescu, că eminescologia suferă de lipsa interpretării critice a izvoarelor arhivistice, Theodor Codreanu constată cu tristețe că încă nu există o instituție națională, fie o catedră universitară, fie o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
textualizarea) și (II) Ermetismul canonic (parte secundă, ale cărei capitole se dispun într-o fermecătoare heptaedrie "transdisciplinară" 13. Antimodernismul barbian, 14. Calea fenomenologică, 15. "Întocma dogma", 16. Spre ritmul increatului, 17. Increatul, 18. Ritmul pur și 19. Ermetismul canonic. Final contrapunctic). Asupra fermecătorului "heptaedru-nucleu", asupra "centrului de greutate" al contribuției lui Th. Codreanu, în care se constituie secunda parte, Ermetismul canonic, de-o "gordiană" originalitate "transmodernistă", suntem avertizați și totodată "vectorizați" / "ariednizați" chiar din Argument: "A doua parte a eseului se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
deschiderea însăși, în prima parte, intitulată Înfruntând critica, se realizează printr-un capitol numit Punct de purcedere, pentru ca cea de-a doua, Ermetismul canonic, să se încheie cu un capitol 19, reluând titlul părții și completându-l cu sintagma Final contrapunctic. Rare asemenea demersuri în critica și eseistica românească (am mai întâlnit, de pildă, compoziție contrapunctică în Ființa muzicală a lui Aurel Ion Brumaru, un alt mare discret al literaturii române contemporane). Așadar, două părți în care sunt puse în oglindă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de purcedere, pentru ca cea de-a doua, Ermetismul canonic, să se încheie cu un capitol 19, reluând titlul părții și completându-l cu sintagma Final contrapunctic. Rare asemenea demersuri în critica și eseistica românească (am mai întâlnit, de pildă, compoziție contrapunctică în Ființa muzicală a lui Aurel Ion Brumaru, un alt mare discret al literaturii române contemporane). Așadar, două părți în care sunt puse în oglindă, metodic, perspectivele unei critici care l-a și determinat pe Barbu să renunțe la literatură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
el fiind unul dintre primii poeți transmoderni postbelici, care a găsit în Eminescu și în Ion Barbu înainte-mergători." (p. 136) Această interpretare din partea a doua a lucrării, în cheie transmodern(ist)ă referențială pentru exegeza barbiană -, se încheie în nota contrapunctică, concluzivă în raport cu perspectiva ermetistă: "Ambii poeți [n.a. Mallarmé și Barbu] consideră că diferența dintre limbajul poeziei și cel uzual sau al prozei este dată de vers, nu de cuvânt. Mallarmé vine cu ideea îndrăzneață că versul este echivalentul cuvântului: combinând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
precar, cu asemenea urechi, cum ar putea cineva să detecteze sursa durerii, numai după sunet și calitate? Cu un asemenea echipament auditiv defectuos, cred că maximum ce poate fi detectat și, cumva, verificat, ar fi câteva tonuri răzlețe, firave - nici măcar contrapunctice - provenind dintr-o copilărie tulburată sau de la un libido dereglat. Dar de unde vine masa grea, încărcătura spitalicească a durerii adevărate? De unde ar trebui să vină? Oare poetul autentic sau pictorul nu e un vizionar? Nu e, de fapt, unicul vizionar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
reflectare aidoma a evenimentului care se desfășoară, ci întotdeauna este o interpretare a lui. Argumentele semioticianului italian țin de regia transmisiei, de prezența mai multor camere de luat vederi și, mai ales, de alegerea imaginilor, de selecția cadrelor, de dinamismul contrapunctic între comentariu și cadru. Alegerea devine în felul acesta o compoziție, o narațiune, o unificare discursivă a unor imagini izolate analitic, în contextul unei serii mai vaste de evenimente simultane care se intersectează. Nu este cazul să dezvoltăm aici diversele
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
a fi catalogată ca truism. Camil Petrescu era conștient de rolul său inovator, iar numeroasele fragmente adăugate impun evident cititorului a nu mai lăsa intrepretarea la un prim nivel de lectură, anume în impas și diletantism. Se mizează pe jocul contrapunctic dintre ficțiune și realitate. Dedublarea instanței narative, a limitelor consacrate ale textului, au implicații diverse. Notele de subsol ale autorului se constituie într-o hors d'œuvre, care instituie comunicarea între planul narațiunii și cel al comentariului. Întrerupând, constant și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o lentoare atent măsurată, insistând cu egală forță asupra momentelor de activitate și inactivitate. Stilistic, unitatea e remarcabilă, iar estetic, efectele sunt garantate. Ruperile de ritm, alunecarea textului în concavități atent presărate pe tot parcursul cărții construiesc un veritabil discurs contrapunctic, în care pilonii de liniște sunt la fel de expresivi ca și învolburările provocate de personajele a căror combustie interioară amenință în fiecare clipă cu incendiul: Priveam cum se ridica aburul din ceașcă și firicelul de fum pe care-l zămislea țigara
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în toată mizeria și promiscuitatea ei. Expus în proporție de sută la sută, el nu mai are deloc viață privată. Gesticulația lui nu este decât reproducerea mecanică a unui sistem de simboluri care, în cărțile maestrului, aveau sensuri precise. Secvențele contrapunctice, de efect sigur la Chandler, nu au nici pregnanța și nici forța de seducție a pasajelor în care Marlowe contemplă fragmentele universului cotidian. Și totuși, ele se numără printre atuurile lui Parker, printre dovezile că admirația sa față de Chandler și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dat morții. "Spre văile Nirvanii nu tind" afirma, cu câteva luni înaintea sfârșitului, neliniștitul într-o Idilă; ulterior, nervii clocotitorului din Logodnă, sărind "ca dracii", sunt gata să plesnească. Senzația de vacuitate (Gol) echivalează cu nonființarea; iubirii i se alătură contrapunctic ura "ca un scut" (Maturizare); aleanul înaltului din Dor coexistă cu nevoia de profunzime: Sunt spiritul adâncurilor!" Flancat de brazi, de stele și repudiind singurătatea, pateticul din Confesiuni se autodefinea ca exponent plural: "Să observați că niciodată / N-am fost
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
umilități. Autorul e un centru de flux și reflux... Distanțarea de lucruri, chiar și de natură, instalarea în enigmă și iluzoriu, imersiunea în infernal și apropierea de mitic, ascensiunea spre astral și prăbușirea în eul ulcerat iată atitudini și dimensiuni contrapunctice. Balans perpetuu! Privindu-se ritmic în oglinzi interioare, narcisistul se melancolizează; revenindu-și, tinde să reziste stărilor alienante, compătimind bunăoară "tristele orgolii" ale damnatului Laforgue. "Eu-l" și "Tu-ul" se vor afla pe aceeași baricadă; un Romanescu tandru, spășit
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
construcții (vezi exemplul 1). Configurația de discurs a Pagodelor atrage atenția asupra unei alte trăsături fundamentale a muzicii de gamelan, reprezentată de țesătura sa multistratificată, cu un complex sonor avansat, ce poate desfășura în mod simultan până la 20 de linii contrapunctice, cu evoluții independente și o diferențiere esențială la nivelul registrului de avansare. Pagodes reflectă această concepție structurală originară, în pofida unei simplificări considerabile a tratării contrapunctice, la care recurge Debussy prin opțiunea desfășurării constante a trei sau patru planuri evolutive. De
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
cu un complex sonor avansat, ce poate desfășura în mod simultan până la 20 de linii contrapunctice, cu evoluții independente și o diferențiere esențială la nivelul registrului de avansare. Pagodes reflectă această concepție structurală originară, în pofida unei simplificări considerabile a tratării contrapunctice, la care recurge Debussy prin opțiunea desfășurării constante a trei sau patru planuri evolutive. De asemenea, există o unitate de concepție care transpare cu elocvență din modalitatea de structurare a discursului sonor, în care densitatea sunetelor crește proporțional de la registrul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de pasaj. În plan interpretativ, „personalizarea” acestei noi idei tematice necesită conceperea într-o sonoritate distinctă, menită să pună în valoare natura stratificată a texturii de discurs. În această circumstanță, obiectivul interpretativ se identifică cu rezonarea clară a acestei linii contrapunctice, și, implicit, evitarea contopirii sale întrun plan secundar, echivalent celui deținut de clasicul acompaniament al scriiturii omofone. Una dintre dimensiunile interesante ale manierei de concepție a discursului o constituie prezența frecventă a indicațiilor de ritenuto. Trebuie menționat faptul că forma
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
modificarea de stare ce intervine odată cu indicația suplimentară avec plus d’abandon (cu mai mult abandon). Un aspect esențial îl constituie potențarea din punct de vedere interpretativ a acestui tip de discurs, ce apelează la suprapunerea constantă a două planuri contrapunctice cu evoluții distincte. Acestea generează adesea puncte de incidență rezultate din ciocnirea diferitelor entități ritmice. Astfel, se distinge avansarea predominant sincopată a liniei superiore ce se suprapune unei structuri motivice, a cărei configurație ostinato afirmă același ritm de habaneră. Reexpoziția
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
hipnotic, creat de jocul cercurilor ce se îndepărtează la nesfârșit pe suprafața acvatică, predispune la o profundă investigație în sfera subconștientului. Efectul de rezonanță va fi întreținut de fluiditatea interpretării evoluției acordice din planul superior al discursului, a cărui linie contrapunctică superioară necesită a fi subliniată expresiv, în timp ce execuția cu un atac legato va determina obținerea unor sonorități cu reale calități vocale. Sunetele aparținând configurației tematice vor beneficia de o tensionare distinctă a atacului, cu eliberarea completă a pedalei de surdină
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
unui ambitus de cvartă, ca simbol al purificării, al esențializării. Sfera armonică asociază variate culori diatonice cu scara în tonuri, precum și succinte momente pentatonice, toate expuse într-o concepție prioritar acordică. Aceasta, la rândul său, este construită din multiplele planuri contrapunctice ale motivelor suprapuse, operând frecvente intersectări sau juxtapuneri într-o libertate desăvârșită. Dimensiunea agogică se bazează cu predominanță pe menținerea nivelului inițial de tempo (Andantino molto - Tempo rubato, cu o recomandare metronomică de ), abaterile de la valoarea acestuia derivând din strategia
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
24 (primul climax - f ) - măsura 54 (vârful tensional al celui de al doilea climax - ff ) - măsura 76. În ceea ce privește configurația de discurs, Debussy optează pentru o modalitate alternativă de juxtapunere a unor diferite categorii sintactice (monodie, recitativ, voce acompaniată acordicaria, secțiuni contrapunctice sau tratări polifonice cu multiple voci ce desfășoară profiluri melodico-ritmice independente). Acest aspect reprezintă, de fapt, proiecția peste secole a unei tehnici intens practicată în Baroc, la care Debussy face apel asigurând, în același timp, dinamismul, varietatea și contrastul avansării
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
cea în care asistăm la estomparea gradată a contururilor sale. Images, II ème série 1907 II.4. Cloches à travers les feuilles (Clopote printre frunze) Asociată sonorităților rezonante și configurației de discurs ce suprapune evoluțiile independente ale unor multiple linii contrapunctice, opțiunea denominativă a acestei imagini sonore relevă prezența unei aluzii evidente la muzica de gamelan. Astfel, Cloches à travers les feuilles este una dintre numeroasele ofrande muzicale aduse de Debussy muzicii javaneze, a cărei descoperire i-a produs o adevărată
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
conținut, precum și a diferitelor raporturi de interrelaționare care se stabilesc între respectivul „eveniment” și celelalte entități tematice ale ansamblului). De altfel, această concepție de repartizare a materialelor tematice între planurile țesăturii integrale, în care fiecare voce își desfășoară propriul traseu contrapunctic în mod particular individualizat prin natura conținutului său melodico-ritmic, o vom regăsi în majoritatea configurațiilor de discurs ale celor două caiete de Preludii. La nivelul țesăturii de ansamblu distingem evoluția a trei planuri distincte, corespondente celor trei dansatoare proiectate de către
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
una din schițele lui Toulouse-Lautrec. În acest sens, preludiul poate fi interpretat ca o replică sonoră a acelui spectacol, în care se explora efectul vizual produs de iluminarea colorată ce reflecta pe voalurile translucide ale protagonistei. Delimitarea celor trei planuri contrapunctice independente ale discursului este determinată de funcția structural-expresivă îndeplinită de fiecare dintre acestea în contextul țesăturii de ansamblu: motivul tematic în tonuri cu rol de „decor” ilustrează un autentic corespondent muzical descriptiv, sugestie a unei adieri ușoare ce înfioară pentru
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]