34 matches
-
reprezentările sunt foarte variate și în legatură directă cu câmpul psihopedagogic, înspecial: 1. Didactice: sunt incluse aici opiniile, percepțiile, imaginile și atitudinile educatorului față de: • Proiectare: - obiective; - conținuturi; - timp și, evident, relațiile dintre acestea trei; • Strategie: preferința pentru o metodă - expozitive; - conversative; - demonstrative; - explicative; - acționale sau combinațiile alternative dintre acestea; • Interacțiuni: - raport: - autoritarist; - directiv (autoritar); - alternant (în raport de obiective, dar... armonios și eficient); - permisiv (accent pus pe munca independentă); - laissez-faire; - decizia: - elevii au dreptul la decizie; - numai cadrul didactic; - ambivalență; • Evaluarea
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
elevilor. Noua paradigmă a educației solicită acum proiectarea conținuturilor în manieră curriculară, în funcție de obiective, activarea tuturor potențialităților copilului, în concordanță cu legile dezvoltării, o prelucrare atentă a cunoștințelor conform principiilor didactice. Din perspectivă metodologică, se acordă importanță din ce în ce mai mare metodelor conversative, active, care oferă fiecărui elev șansa de a participa la actul predării învățării evaluării, de a-și dezvolta creativitatea, latură a personalității tot mai aclamată din perspectiva unei societăți în plină schimbare. Treptat se renunță la vechiul tip de învățare
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Vladimir Streinu dă unul din cele mai exacte diagnostice critice. Sugestiile cuprinse în amplul citat de mai jos sunt de găsit, într-o formă sau alta, în mai toate textele comentatorilor de mai târziu: "E limpede că Marin Sorescu, familiar, conversativ și voit prozaistic în conduita lui stilistică, dezbracă mari teme lirice, care au fost ale poeziei de todeauna, de solemnitatea sub care poeții le-au înfățișat de obicei, ocolind pe departe voința de a fi oracol al ultimelor înțelesuri ale
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
În: a) metode expozitive (afirmative) din care fac parte: narațiunea, descrierea, explicația, demonstrația teoretică, prelegerea școlară, prelegerea universitară (cursul magistral), conferința, expunerea cu oponent, prelegerea-discuție, conferința-dezbatere, informarea, micro-simpozionul, instructajul, instruirea prin Înregistrări sonore, prin radio etc.; b) metode interactive (interogative, conversative, dialogate) de diverse tipuri: conversația euristică, discuțiile sau dezbaterile, discuția-dialog, consultația În grup, preseminarul, seminarul, discuția În masă, dezbaterea de tipul „mesei-rotunde”, seminarul-dezbatere, dezbaterea de tip Phillips-66, asaltul de idei (brainstorming), dezbaterea pe baza jocului de asociație de cunoștințe, discuția
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
o manieră interactivă, apelând la o interogație inteligentă, care lansează diverse tipuri de Întrebări celor care Învață. În același timp receptează diverse Întrebări și răspunsuri, folosindu-se de avantajele feedbackului imediat În valorificarea acestora. În esență, IAC creează un mod conversativ de lucru, reușind să Întrețină un dialog intens calculator-elev, elev-calculator, Încât achiziția unor noțiuni noi să apară ca un produs interactiv bine Încheiat. Pe această interactivitate se sprijină și angajarea elevilor În rezolvarea problemelor complexe, care adeseori iau forma jocurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
rezolvare de probleme. Prin experiența dobândită prin acțiune practică, transformatoare a realității, metodele, ca modele de instruire și autoinstruire, pot fi clasificate în: a) metode de transmitere și însușire a cunoștințelor: - metode de comunicare orală: expositive (povestire, descriere, eplicația), interogative/ conversative (conversația, problematizarea); - metode de comunicare orală: lucrul cu manualul, lectura explicativă, lectura independentă; b) metode de explorare și descoperire, bazate pe contactul direct sau indirect cu realitatea: - metode de explorare nemijlocită (directă) a realității: observarea sistematică și independentă, experimentul, învățarea
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
apoi prin puterea umorului ce dizolvează, acest ton vesel condiționează și un tempo corespunzător, mai repede și mai vioi. Asta-i înainte de toate icoana unei dispozițiuni a sufletului mai libere și neînaintate până la o deplină cufundare în patos. Despre piesa conversativă se-nțelege de sine că, și în tempo al său, ea trebuie să reproducă repedele și ușorul curs al unei conversațiuni bune, care evitează orce accente tari și grele. În speția aceasta de piese scena nu are deloc permisiunea de-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în interiorul cuvântului, de exemplu: cântec, gând, cuvânt, pâine, mână, etc. B. Conversația Ca metodă de predare-învățare, conversația ocupă primul loc în munca învățătorului, în predarea noțiunilor de gramatică, de ortografie și de punctuație. Conversația face parte din categoria metodelor interogative (conversative sau dialogate) și îsi asumă o multitudine de funcții; funcția euristică, de descoperire de noi adevăruri (de asimilare de noi cunoștințe) și formativă (conversația de tip euristic); - funcția de clarificare, de sintetizare și de aprofundare a cunoștințelor; - funcția de verificare
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
sens, Constantin Trandafir a contabilizat deja elementele anticipatoare: "În afară de interesul pentru proza scurtă și pentru realitatea cotidiană, sunt de găsit în scrierile caragialiene o bună capacitate de autoreflecție, joc al spiritului și al scenariilor textuale, procedeul înregistrării stenografice, triumful stilului conversativ, fragmentarism și indeterminare, inserții metatextuale, referențialitate și autoreferențialitate, ironie, ambiguitate, pastișă, parodie, etc. Încât nu-i exagerat a zice, într-un limbaj de dată mai recentă, Caragiale pune în mișcare, intuitiv și deliberat, o complexă mașinărie textuală și astfel avem
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]