84 matches
-
între generații. Nimeni nu poate trăi de unul singur, dar individualismul și protago-nismul invadent inundă, acoperă și întunecă acest adevăr. Cei vârstnici, căutând compania, contestă o societate în care cei mai slabi sunt deseori lăsați singuri, atrăgând atenția asupra naturii conviviale a omului și asupra necesității de a reface rețeaua raporturilor interpersonale și sociale. Generațiile mai tinere nu trebuie să rupă raportul cu cei bătrâni, realizând o scindare între generații cu consecințe grave. Dacă aceasta a fost adevărat pentru tinerii din
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
din vecinătate dimineața și la prînz, mame cu copii în zilele de miercuri, familii din generații diferite la sfîrșit de săptămînă. Un loc la modă și liniștit. "Clasele mijlocii intelectuale" sînt atrase de magazinele făcute după gustul lor, de atmosfera convivială a teraselor și de iluzia imaginii unui sat. Amenajările pun accentul pe obiectele din lemn vechi, pe pietrele roase de vreme și pe podelele tocite. Să nu uităm totuși de complexul cinematografic de 18 săli, unde rulează filme în VO22
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
în cadrul operațiunilor private realizate în sectoarele unde procentul de locuințe sociale este inferior pragului de 20 %. Succesul filmului Fabulosul destin al Améliei Poulain, al lui Jean-Pierre Jeunet, din 2001, s-a datorat, în parte, cadrului idilic al unui plăcut melanj convivial care combină mediile sociale, vîrstele și originile în cartierul Abbesses, de la poalele Colinei Montmartre. Argumentele în favoarea melanjului nu sînt lipsite de ambiguitate. Este vorba despre favorizarea sociabilității și contactelor între mediile sociale. Or, în practică, inegalitățile fac această relație asimetrică
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
pe trambulină. Să fi avut vreo patruzeci și cinci de ani. În seara aceea, din nou, profitând de faptul că nătărăul se lansa Împreună cu ceilalți Într-o improvizație de dansuri africane, Bruno o șterse rapid și urcă dealul Înspre restaurantul convivial. Găsi un loc liber lângă ex-feminista care se așezase În fața unei colege simboliste. Bruno abia gustase din tocana de alge, când la capătul rândului de mese apăru Pierre-Louis; zărind locul liber din fața lui Bruno, chipul Îi străluci de bucurie. Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sexul. Cu o grație desăvârșită, puștoaicele Își lăsară jos sutienele ca să-și bronzeze sânii. Fără să mai apuce să se atingă, Bruno ejaculă violent În tricou. Scăpă un oftat, se lăți pe nisip. Isprăvise. Rituri primitive la aperitiv Aperitivul, moment convivial al zilei la Locul Schimbării, era de obicei Însoțit de muzică. În seara aceea, trei inși băteau tam-tam-ul pentru vreo cincizeci de spațioți care se agitau pe loc fâlfâindu-și brațele În toate direcțiile. De fapt, era vorba de dansuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe laurii culeși la Începutul anilor 70, avantajată În plus de un cadru Încântător, știuse să-și păstreze statutul de „local mitic”. Totuși, În seara următoare Hannelore și Rudi le propuseră să meargă la Cleopatra. Mai mică, având o ambianță convivială și primitoare, Cleopatra era, după opinia lor, un excelent punct de plecare pentru un cuplu Începător, În plus era situată chiar În centrul stațiunii: prilej pentru a bea un pahar cu prietenii, după masă, fără pretenții; prilej, de asemeni, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
antrenament) pentru bărbații politicieni? Pentru început, voi defini talk-show-ul drept „emisiunea de televiziune care constă în punerea în scenă a unui spațiu deliberativ, în care un jurnalist-moderator și un număr variabil de invitați ș...ț abordează, în registrul conversațional și convivial, o temă de interes public” (Zeca-Buzura, 2005, p. 133). Poate fi vorba de o interacțiune verbală desfășurată în direct sau înregistrată, care are loc, cel mai adesea, într-un platou de televiziune. Scopul explicit al discuțiilor dintre invitați și moderator
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
a neoliberalismului, a revenit în forță aspirația către o bunăstare tot mai mare. Bunăstarea reprezintă una dintre cele mai puternice motivații pentru țările care s-au alăturat Uniunii Europene sau care aspiră să adere. Tensiunea care există între o viață convivială, mai blândă, mai umană și munca performantă, stresantă, care este prețul ce trebuie plătit pentru o producție abundentă și competitivă, persistă atunci când vine vorba să se răspundă exigențelor celor două valori contradictorii. Am atras deja atenția asupra unei opoziții similare
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
poate servi ca exemplu acestei evoluții 6. În acest domeniu nu e vorba atât de afișarea vreunui semn exterior al bogăției sau al reușitei, cât de crearea unui cadru de viață agreabil și estetic „care să ne semene”, un „cocon” convivial și personalizat. Fără îndoială, acesta este rezultatul achiziționării unor produse standardizate, dar, de fiecare dată, ele sunt reinterpretate, aranjate în noi compoziții care exprimă o identitate individuală, importantă fiind nu atât valoarea de standing, cât valoarea privată și unică a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
al fazei III. De la această dată, „confortul minim” nu mai e suficient, amenajările și inovațiile tehnice trebuind să răspundă mai bine dorințelor și ritmului fiecăruia, să contribuie la dezvoltarea calității cadrului de viață în multiplele lui dimensiuni, estetice și culturale, conviviale și ecologice, senzoriale și imaginare. Modelul dominant al confortului modern era tehnico-funcționalist; cel pe cale să se instaleze se vrea un confort al plăcerii și al agrementului, un confort mai individualizat, resimțit, interiorizat, capabil de a produce senzații plăcute 10. Nu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
în concordanță cu viața cotidiană. Orientarea cantitativistă din faza II și-a trăit traiul: în prezent, idealul poate fi indentificat cu protecția patrimoniului și cu preocuparea pentru bunăstarea urbană, cu amenajări diversificate ce permit luarea în stăpânire sensibilă, ludică și convivială a spațiului. Raționalismului funcționalist și obiectivist îi urmează un raționalism lărgit sau pluridimensional ce integrează aspirațiile umane într-o aemenitas inseparabilă de valori ca senzitivitatea, frumusețea, memoria și imaginarul 11. Și amenajarea spațiului periurban exprimă noua preeminență a temei calității
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
baie, odinioară austeră, simplu loc pentru igienă, începe să devină loc de destindere și de plăcere, dotat cu echipamente senzualiste (duș multijet, cadă cu jacuzzi), accesorii estetice și o mulțime de produse cosmetice. Decorarea sufrageriei, imaginată ca loc „practic” și convivial, este făcută cu mare atenție, cea mai mare importanță fiind acordată luminii - ca element de confort vizual în sine. Violenței iluminatului direct îi succedă lumini savant filtrate, lămpi și alte corpuri de iluminat care încălzesc atmosfera, becuri cu halogen și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cu flori ilustrează și ele această evoluție. În treizeci de ani, numărul grădinilor s-a dublat în Franța. Grădina individuală nu mai are funcția de a hrăni familiile modeste: vorbim acum de grădina hedonistă, grădina cu spațiu de destindere ori convivial, amenajat cu aceeași preocupare pentru frumos pe care am întâlnit-o în toată casa. Spațiu estetic, ea este, de asemenea, un loc ce cultivă plăcerile senzoriale ale văzului, mirosului, pipăitului. Din spațiu util, așa cum îl concepea confortul modern, grădina a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
intimizată, intrafamilială. De aici rezultă o dinamică a pluralizării decorurilor de interior. Dacă ansamblurile de construcții se aseamănă, decorarea interioarelor se destandardizează, se personalizează, tinde să devină mai originală, purtând pecetea gusturilor particulare. După decorul „de clasă”, locuința hedonistă și convivială, bazată pe un individualism decorativ de masă. În faza III, confortul este asociat nu atât cu pasivitatea consumatorului, cât cu activitatea decorativă și cu o anumită identificare cu casa. Firește, modurile de amenajare a căminului nu sunt fără legătură cu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
bucuria trăirilor împărtășite se exprimă căutarea unui „noi” afectiv, a unei încorporări comunitare ce permite punerea în perspectivă a propriei vieți confruntând-o cu experiența altora. Plăcere de a se regăsi „între ai săi”, de a înnoda legături complice și conviviale cu semenii, de a declara o anumită mândrie identitară, sărbătoarea funcționează ca un instrument de autodefinire și de afirmare de sine într-o vreme când identitățile colective nu mai sunt date și primite o dată pentru totdeauna. Individul se caută mult
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
deschisă” și bucuria specifică pe care aceasta o procură 37, mai amintesc de vechile forme de exces. Beției simțurilor și cheltuielilor transgresive le-au urmat bucuria cuminte a plimbării, a privitului, a pierderii în mulțime. Este ora petrecerilor „super” sau conviviale: nebunia festivă a cedat locul rațiunii distractive. Carnavalul era momentul veseliei „de sărbătoare”, a râsului general, nestăvilit 38, manifestat prin bufonerii și insulte gratuite, batjocuri și glume, parodii și travestiri ale vieții obișnuite. Acest râs popular și colectiv s-a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
scopul de a evita plictiseala, de a varia orizonturile și plăcerile. Astfel, activitatea sportivă se înscrie și ea în rândul comportamentelor normale, eclectice, experiențiale ale hiperconsumului. Sporturi fun, practici sportive multiple - e timpul supravalorizării sistemelor de referință senzitive, ludice și conviviale mult mai mult decât al celor specifice câștigătorului. La baza vârstei fun a sportului se află, în principal, aventura simțurilor, căutarea de noi experiențe, nevoia de a evada. Până la urmă, asocierea sportului-divertisment cu idealul performanței apare ca un proces relativ
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ori mai fericiți? Ideea e corectă: Produsul Intern Brut nu înseamnă Fericire Națională Brută 14, traiul bun nu se poate confunda cu progresul consumerismului. Așa stând lucrurile, proiectul unei societăți reorientate de ceea ce o anumită școală de gândire numește „descreșterea convivială” sau „postdezvoltare”15 constituie oare un program ideal? Totul ne face să gândim contrariul: asemenea răsturnări ar cere măsuri atât de autoritare, încât nu le-am putea invoca de bunăvoie. Cine nu-și dă seama că situația în materie de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
În Franța, un grup de oameni de știință și de politicieni, cunoscut sub numele de Grupul ce-lor Zece, a încercat să accepte această provocare, acum ceva mai mult de-un sfert de secol. Cu o structură informală, non-ierarhică și convivială, Grupul celor Zece ne apare astăzi ca o verigă dintr-o rețea care a încercat de-a lungul timpului, printr-o atitudine deschisă și nedogmatică, să înțeleagă lumea noastră aflată în schimbare. Marele merit al cărții Brigittei Chamak este de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
să inventăm o nouă metodologie, eram dornici de contacte, dor-nici de a cunoaște, dornici să facem altfel lucrurile, gîndind deja în termeni care se apropiau de ceea ce mai tîrziu se va numi transdisciplinaritate. Noi o practicam de altfel în mod convivial, devreme ce, de la bun început, aceste reuniuni se prelungeau cu o cină comună: reuniunile erau cu atît mai fecunde cu cît fiecare părea să le găsească plăcute. Aveam sentimentul că ne găseam pe calea cea bună. "Fricțiunea" Morin/Laborit era
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
confruntare și de mare deschidere în care exista o conducere mulțumită lui Jacques Robin. Fără îndoială că el era stăpînul casei. Grupul n-ar fi putut funcționa fără el. Și soția sa a jucat un rol important: avea o latură convivială ce făcea întîlnirile foarte plăcute. Ritualul Grupului celor Zece era foarte interesant. Ne întîlneam o dată pe lună. Existau două camere: un salon care dădea într-o sufragerie, iar noi ne așezam cu toții cu spatele la perete, în fotolii foarte confortabile. În centru
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
conferențiarul se afla într-unul dintre fotolii. Nu existau întîietate, ierarhie. Invitatul vorbea în jur de o oră. Se puneau cîteva întrebări, apoi ne ridicam și treceam în camera de alături pentru cină, toată lumea mînca sporovăind. Era o atmosferă foarte convivială, era foarte bine mereu. Apoi, în jur de ora 21, reveneam la locurile noastre și discutam pînă tîrziu în noapte. Cum nu se făceau înregistrări sau rezumate, toată lumea se simțea foarte liberă. Și asta contribuia la forța grupului, acesta funcționa
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
reuniunile grupului nu sînt negate de nimeni. Toți sînt de acord în a spune că aceste schimburi erau fructuoase, bogate spiritual, agreabile, "formidabile": agreabile deoarece Annie și Jacques Robin erau niște gazde care știau să creeze o ambianță caldă și convivială; fructuoase și profitabile spiritual, deoarece permiteau discuții și confruntări frînate uneori în mediul profesional al unora și al-tora. Nici o obligație, nici o sancțiune. Fiecare participa la cinci-șase reuniuni pe an, cu adevărat pentru beneficiul său secret, pentru plăcerea sa! Nici un avantaj
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
aceea, esențială, a receptării. Verbul ironistului este acaparator, învăluitor pentru victimă, dar în același timp sarcastic în urechea "cititorului" aflat pe calea adecvată a înțelegerii. Miere și otravă, sau, în termeni mai neutri, inofensiv și agresiv dimpreună. Plăcerea ironiei este convivială, neputînd străluci în absența celui invitat la festin, "mon semblable, mon frère" . Martorul are și el statut variabil, în funcție de abilitățile sale. Se poate mulțumi cu fotoliul său de observator norocos, pentru că sagace, după cum are libertatea să intre în joc. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
amator de pitoresc și exotisme. Pentru prima oară aici, în prefață, Iorga îl situează pe Creangă alături de Rabelais, incluzându-l în paradigma marilor inițiați în gurmanderie, eroi de ospețe abundente, devoratori nu numai de mâncăruri grele, ci și de vocabule conviviale, sympozionale, cărnoase, gustoase, mirosind a primitivitate și arome ascunse din grădina edenică a deliciilor. Istoria europeană a râsului începe cu Rabelais, pentru care așa cum remarcă undeva Milan Kundera "veselia și comicul erau unul și același lucru. În secolul al XVIII
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]