60 matches
-
pentru el. "...atunci când politica și istoria devin realități dominante pentru imaginație, scrie criticul, autobiografia și eseul devin, ele însele, expresii literare dominante, punând în umbră romanul și poezia". Împingerea în umbră a ficțiunii ar fi deci o caracteristică a vremurilor convulsionate, clocotind de evenimente care produc dislocări sociale, mutații politice ș.a.m.d. Teza criticului, formulată în anii '80, a fost din plin confirmată, observăm, în deceniul literar postdecembrist, asaltat de jurnale și scrieri memorialistice, covârșit, confiscat de acestea, în defavoarea poeziei
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
un demers de acest gen. Iar reperele critice oferă și un posibil îndreptar al receptării lui Ioan Es. Pop, util și el, de vreme ce avem de-a face cu un poet a cărui afirmare s-a petrecut într-un timp social convulsionat. Cum arată, până la urmă, poezia lui ? Răspunsul meu e simplu: arată impresionant. Parcursă de la cap la coadă, în marile cicluri care o alcătuiesc și o structurează, seamănă cu un fluviu care încet-încet, în curgerea lui irepresibilă, își cuprinde cititorul, îl
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
Geo Șerban S-a întâmplat ca prima carte primită cu autograf de la un autor să poarte semnătura lui Sașa Pană. Pe copertă, titlul suna - în contextul acelui moment convulsionat - ca un program, poate chiar un angajament cu tentă radicală: Poeme fără de imaginație (Ed. "Socec", București). Sub dedicație, potrivit obiceiului, era consemnată ziua când exemplarul fusese oferit: 28 VII 1947. Deși împovărată de anii grei ce s-au scurs, împrejurarea
Centenar Sașa Pană: Cele mai vechi amintiri by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/14929_a_16254]
-
gata să plece înapoi, peste granițe. Spuneam că nu aspectul social al chestiunii mă interesează aici. E cât se poate de corect. Finalitatea acestor eforturi e absolut iluzorie. (Și nici psihologic, ele nu transmit prea mult: diverse grade de așteptare convulsionată). Formidabilă în schimb găsesc că e inventivitatea acestui trio (Cristina, Dan și Marcel). Inventivitate, s-ar zice, tipic infantilă și complet străină de „condiționări”. Căci viața acestora nu se reduce la marile absențe pe care trebuie să le îndure (ar
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
treptat lumina/ pînă ce ajunseră a fi doar culori/ de podoabă ale zilei,/ zărirăm caii, și toți alergarăm/ să le îmbrățișăm capetele osoase/ cu ochi tulburători./ Iar ei, surprinși,/ se smulgeau din îmbrățișare, clătinîndu-ne” (Copiii-păstori). Starea de tihnă pogoară asupra convulsionatelor reliefuri. O duioasă lentoare, o recuperatoare somnolență, o benefică solaritate par a purifica orizontul cotidian: „Apune luna, e o ceață-n lucruri,/ un început prin arbori,/ de parcă lumea e-nvelită toată/ de o pînză visătoare, acoperind statui/ ce nu-s desprinse
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
trupul în două. Ne aflăm în plin absurd, grotescul invadează toate aceste nemăsurate trăiri. Personajele lui de la Iglesia își poartă hybrisul cu panache, ți-l aruncă în față, te bruschează. Schimonosite, mutilate, chipurile celor doi relevă o interioritate bulversată, contorsionată, convulsionată. Dintre toate instrumentele, trompeta este cea care anunță și triumful derizoriu, și strigătul de luptă, și melancolia proferată public a funerariilor, este instrumentul gălăgiei, al zarvei, al încleștării, al încăierării, este glasul Marelui Circ al Istoriei. De la un moment încolo
Istoria și circul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5455_a_6780]
-
unei lumi scăpate, parcă, de sub control. îi îndeamnă și-i învață să creadă că munca, prietenia, devotamentul, altruismul și multe alte noțiuni, care tind să devină simple vorbe terfelite în hulpava noastră tranziție, sunt încă adevăruri de viață. În lumea convulsionată din care veneam, astfel de universuri școlare, precum cele din Măcin, Cerna, Greci, Carcaliu sau Luncavița, par mici oaze de speranțe. Copiii sunt încă încurajați să viseze, să-și clădească zări de speranțe, să se ferească instinctiv de răul care
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
imediat postbelic (1945-1948) nu se poate să nu-l vadă pe Mihail Crama, autorul Decorului penitent, cartea premiată de Fundațiile Regale în 1946. A fost unul dintre protagoniștii acelui final de epocă literară (și nu numai de epocă literară, desigur), convulsionat și dramatic, alături de Constant Tonegaru, Geo Dumitrescu, D. Stelaru, Mircea Popovici, Alexandru Lungu, Ion Caraion, Ștefan Aug. Doinaș, spre a-i numi doar pe câțiva dintre poeții generației sale („generația războiului"). Este prezent, ca și ei, în publicații precum „Vremea
Un roman de Mihail Crama by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6019_a_7344]
-
au trăit, unii roși de căință, alții nostalgici, iar alții indiferenți. Istoria se reface din cioburi și e retrăită de memoria vie a unui scriitor martor. Unul dintre cei mai avizați și mai nedispuși să uite ce am trăit în convulsionatele vremuri încă neapuse.
Realist și simbolic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2762_a_4087]
-
Dumitrașcu e mai eterat, planînd în materia rarefiata a visului care, e drept, nu face abstracție de solul oribil accidentat de unde pornește, Adrian Ălui Gheorghe preferă a-și modela frazele din chiar "realitatea păstoasa, amară" a acestuia. Poezia d-sale convulsionata își lasă deja urme profunde. Despre mediul cazon: "Nu e Iadul cel mai rău dintre iaduri. Am ajuns la unitate. Căi prelungi nechează în amintiri pastorale și cîntece de beție. Amalgamat. O beție cu păcura. Ninge aici, ninge cu fulgi
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
respinge frontal conceptul, preferînd a-l sabota. Nu avem a face în prezent, punctează cu pertinență dl Dimisianu, cu operațiuni exclusive de reevaluare estetică, în perspectiva tihnită a lovinescienelor „mutații de sensibilitate“, „ci de revizuire amplă a unei epoci literare convulsionate, marcată de agresiunile ideologicului“. N-ar fi corect să încercăm a absolvi toate compromisurile prin prisma unei „necesități înțelese“, a unei obediențe fatale: „Au fost cedări, sub presiunea politicului, au fost abdicări nu totdeauna obligate, de la moralitatea artei și a
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
insuportabilă de Stat este lipsa Statului" (Ihering), iar pe de alta stabilește exigența ca Statul însuși să se autolimiteze (G. Jellinek). Indulgența față de puterea prin forță se manifestă și azi, mai ales în condiții de criză sau de tranziție excesiv de convulsionată. Sub anumite concepte, în sine benefice ca "stabilitatea", "apărarea ordinei de drept" sau "starea de urgență", pulsează, adesea imperceptibil, justificarea roz a puterii care, bună sau rea, ar fi preferabilă dezordinei sau anarhiei. Riposta lui Jean Jacques Rousseau la aceste
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
cărți acum, la începutul ediției, are rostul de a furniza cititorului prolegomenele operei ulterioare, atât ale celei românești, cât mai ales ale celei franceze. Baudelaire și experiența abisului este o carte cu un destin aparte în biografia, oricum stranie și convulsionată, a lui Fundoianu. Încheiată la începutul lui 1944, ea nu a fost totuși desăvârșită de autor, deoarece Fondane, se știe, avea să fie arestat la 7 martie, deportat la Auschwitz în 30 de mai și asasinat, în sinistrul lagăr nazist
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
salvat vieți. Primim scrisori de mulțumire în fiecare zi și e mare lucru să vrei și să poți să ajuți. Sînt recunoscătoare pentru asta . - Ce dorește și ce speră Intact Media Group, în 2013, de la o piață media atît de convulsionată? - Hmmm, spune-mi când să mă opresc: onestitate, autenticitate, legi care să reglementeze cu adevărat raporturile din piață, încredere, stabilitate. Avem proiecte mari anul acesta: reprezentarea valorilor românești în Uniunea Europeană, dezbateri cu toți factorii de decizie pe probleme vitale, lansarea
Sandra Stoicescu, CEO Intact: ”Vom răspunde atacurilor cu toată forța unui mare grup media!”. Interviu EXCLUSIV despre trustul care a învins grupurile internaționale by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/80045_a_81370]
-
Notificarea crizei dobîndește un caracter sistematic. Vîna de prozator care stă la baza discursului propune un conspect articulat al ansamblului, în pofida asocierii elementelor disparate, limbajului aleatoriu, frazării sincopate. Poetul dă impresia că inhalează în fiecare din textele sale atmosfera întregului convulsionat, așezat sub semnul luciferic al pierzaniei. Luînd în colimator prezentul, săgetează cu sarcasm interminabila, demagogica, repulsiva "tranziție". Un triumf al inconsecvenței, utopiei ridicole, neputinței, logoreei: Noi vedem poarta legată, voi n-o vedeți, sînteți chiori; ce-o fi/ dincolo de ea
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
care le taie tendoanele mîinilor, spaima se vinde azi la metru precum diftina, umbra autorului are dinți de fierăstrău, duhovnicii sunt asemenea albului putred al prapurilor, pe marginea drumului fumează o orchestră. Refuzînd realul, poetul îl înlocuiește cu un imaginar convulsionat, macerat de o exasperare ce se vrea normă structurantă a unei perspective consolatoare în răspăr, prin performanța sa formală. E o acrobație deasupra abisului a unui "imaginar roșu cu piercing în limbă". Primejdia acestui monolog nu e virtuozitatea cruzimii aneantizatoare
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
pe mine și pe copilul meu, în fiola asta de timp lichefiat. Când eram mică și citeam basmul cu efritul închis pentru milenii în sticla lui, mă cutremuram întrebîndu-mă cum se poate trăi așa ceva, tăcerea și încremenirea fără sfârșit, mintea convulsionată devorîndu-se pe ea însăși, unghiile crescând, înfipte în podul palmelor, până ies pe partea cealaltă, dinții înfigîndu-se sălbatic în limbă doar ca să simți ceva, și din când în când isteria urcând în tine cu o forță uriașă, dizolvîndu-te cu totul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acesta Îi fu repetat mai tare și de la mai mică distanță. Cu ochii Închiși, cu capu-i cât o cutie de pantofi dat pe spate, pe parapetul alcătuit de umerii săi, cu penisul enorm strecurându-se În și din anusul convulsionat aproape al lui Grete Pfarr, cu genunchii Îndoiți ca un om al cărui cal a fugit de sub el, Franz se menținu pe poziție. Roșcovanul Îi trase un pumn zdravăn În cap. Ar fi putut la fel de bine să fi dat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-l privească cum moare. Nu aveau nici măcar morfina necesară calmării durerilor și care l-ar fi putut face să treacă mai ușor "dincolo". Dom' locotenent, nu mă lăsați, imploră rănitul cu glas întretăiat. Prin gura însângerată, respirația se strecoară greu, convulsionat. Stai liniștit, sunt aici. Mâna însângerată a lui Carol prinde palma locotenentului. O strânge înspăimântat. Țineți-mă de mână, domn locotenent. Strângeți tare. Mi-e așa de frică...șoptește el cu buze livide, muribunde. Clipește greoi din pleoape, cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lanseze din nou pe pistă înainte, încrucișându-și degetele și rugându-se ca nisipul care încă mai plutea în aer să nu blocheze filtrele de aer. După aceea se pierdu din vedere, zburând foarte sus, în direcția îndepărtatei și mereu convulsionatei Angola. Tăcerea puse stăpânire din nou pe acel colț uitat din deșert. Când zgomotul motoarelor se îndepărtă definitiv, Bruno Serafian își sprijini capul pe genunchi și, pentru prima dată după foarte mulți ani, plânse încet. Nu simțea nici cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o predispoziție spre indisciplină au profitat din plin, găsind climatul propice. „Îi plătea polițe, asta făcea, nu-i așa?“ Da, și îmi imaginez că se uita în jur, învârtind fără răgaz peticul de hârtie și devenind, pe măsură ce vorbea, tot mai convulsionat, ca și cum s-ar fi înecat cu indignarea pe care abia reușea s-o înghesuie în cuvinte, iar când a zis că un asemenea element este tovarășul Mihai Marinescu, simțeam cum toate urechile se deschid mai bine, pentru că erau știute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ÎNAINTE. DUPĂ CE AI ASISTAT LA CÂTEVA SCENE CA ASTA, ȘTII LA CE SĂ TE AȘTEPȚI. Se opri involuntar, invadat de amintiri. Umbrele întunecate ale trecutului îi fluturară pe dinaintea ochilor. Nu erau imagini clare, ci un amestec de impresii sinistre, fețe convulsionate care priveau uluite în gol, având în comun o singură trăsătură: toate exprimau groaza, disperarea și durerea. Așteptați ceva, domnule? îndrăzni să îl întrebe agentul. Acum pare docil. În loc să răspundă, Marin se ridică brusc și se îndreptă spre spion cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
te lași convins de data asta, imediat, de argumentele ei? Fii atent, Cititorule, aici totul este diferit de ceea ce pare, totul are două fețe... O lumină de flash și țăcănitul repetat al unui aparat de fotografiat devorează albul nudurilor voastre convulsionate și suprapuse. — O dată mai mult, căpitan Alexandra, te lași surprinsă goală în brațele unui ocnaș! o mustră fotograful invizibil. Aceste instantanee vor îmbogăți dosarul tău personal... și vocea se îndepărtează rânjind. Alfonsina-Sheila-Alexandra se ridică, se acoperă, cu un aer plictisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
spre terasă. Un minut, cinci, zece și... apăru Ira. Se oprise, năucă, în dreptul balustradei. Privi în stradă, văzu rătăcitul, înțelese, înțeleseră. Împinse poarta metalică, urcă. În prag, într-o cămașă groasă, lungă, albă, Ira tremura de febră. Trupul mic, încordat, convulsionat. „Simțeam că vii...“ O disperare copilăroasă, isterizată. Un ritual păgân, reluat cu ferocitate. Zvârlise cearșaful, ca pe un catarg umil, îngenunche, neputincios, stors, la picioarele patului scund. „Plec, trebuie să plec. Acum, imediat.“ Repeta, ca un automat: „Trebuie să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că am răbdare! Au stat un timp și apoi l-a Încolăcit cu picioarele ei frumos arcuite și pe care nu le-ai fi bănuit capabile de asemenea forță și mișcări. După mai multe Încercări succesive, Ildiko s-a cutremurat convulsionată și a scos un geamăt scurt și pătimaș. Valerică a mai auzit-o ca prin vis: Totu-i binghe când se gată cu binghe! Brava și mersi! Di acu hodinești-ti că mîinghe meri la școlă, eu slobodă Îs! Era
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]