58 matches
-
gata să plece înapoi, peste granițe. Spuneam că nu aspectul social al chestiunii mă interesează aici. E cât se poate de corect. Finalitatea acestor eforturi e absolut iluzorie. (Și nici psihologic, ele nu transmit prea mult: diverse grade de așteptare convulsionată). Formidabilă în schimb găsesc că e inventivitatea acestui trio (Cristina, Dan și Marcel). Inventivitate, s-ar zice, tipic infantilă și complet străină de „condiționări”. Căci viața acestora nu se reduce la marile absențe pe care trebuie să le îndure (ar
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
Geo Șerban S-a întâmplat ca prima carte primită cu autograf de la un autor să poarte semnătura lui Sașa Pană. Pe copertă, titlul suna - în contextul acelui moment convulsionat - ca un program, poate chiar un angajament cu tentă radicală: Poeme fără de imaginație (Ed. "Socec", București). Sub dedicație, potrivit obiceiului, era consemnată ziua când exemplarul fusese oferit: 28 VII 1947. Deși împovărată de anii grei ce s-au scurs, împrejurarea
Centenar Sașa Pană: Cele mai vechi amintiri by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/14929_a_16254]
-
lanseze din nou pe pistă înainte, încrucișându-și degetele și rugându-se ca nisipul care încă mai plutea în aer să nu blocheze filtrele de aer. După aceea se pierdu din vedere, zburând foarte sus, în direcția îndepărtatei și mereu convulsionatei Angola. Tăcerea puse stăpânire din nou pe acel colț uitat din deșert. Când zgomotul motoarelor se îndepărtă definitiv, Bruno Serafian își sprijini capul pe genunchi și, pentru prima dată după foarte mulți ani, plânse încet. Nu simțea nici cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cel de Al Doilea Război Mondial, de paginile cutremurătoare de memorii ale refugiaților din timpul Dictatului de la Viena, ori de cele semnate de supraviețuitorii gulagurilor comuniste, sau de rememorările unor oameni simpli, ale căror destine au fost modelate de istoria convulsionată și tulbure a ultimelor șapte decenii, consumatorii de beletristică și iubitorii de istorie dovedesc o mare apetență pentru acest gen literar. După Lucian Boia, istoria este, în raport cu realitatea, o narațiune simplificată și dramatizată ce are sens. Istoria filtrează trecutul, îl
EXERCIŢII DE RECUPERAREA INOCENŢEI, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366061_a_367390]
-
lor ciocniri vinovate, nevinovate. Câtă convenție, literele De când eram copil, n-am mai simțit, așa de acut, Ceea ce simt acum, câtă convenție, câtă ipocrizie, Poartă în ele aceste litere, și ce puțină suferință. Standardizare și aplatizare, în domeniul atât de Convulsionat al spiritului, căruia-i cotizez, Și eu, cu propria-mi convulsie, cu propria-mi Dragoste, pentru care sunt în stare să fac, imediat, Aproape totul, chiar și operație pe cord deschis, În piața publică, pentru a muri, nu pentru a
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
India rămâne aceeași de mii de ani. Aici e posibil, ca nicăieri în lume, că religia să fie de nedistrus, intervenind în orice aspect al vieții. Pentru cei educați în tradiția liberală vestică, “logică indiană” poate semăna cu ceva bizar, convulsionat și exasperant. Dar toate îți aduc în față o unică cosmologie coerentă care te sperie puțin la început pentru că apoi, cu timpul, să înceapă să te fascineze pur și simplu! Azi, deși e o democrație, cea mai mare din lume
TAJ MAHAL PARTEA II-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343982_a_345311]
-
își consumă acum satisfacția, fiecare în locul ce i-a fost hărăzit de soartă, bună-rea, dați-i voie și umilului pictor din Armeană să fie fericit, în sfîrșit fericit, că strădaniile sale la șevalet se consumă, iată, într-un moment deși convulsionat tocmai de încleștarea dintre forța nouă, primenitoare și iliescianismul retrograd dați-i așadar voie să se bucure (temperat) că există, că poate lucra, că poate închina cu mai multă seninătate, în varii ocazii, efervescenta cupă de șampanie. • recentul vernisaj de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
principiu ar avea o conotație poate desuetă, în condițiile în care România este membru al NATO, tensiunile interstatale pe continent au fost înlocuite cu dialoguri între cei interesați sau cu reuniuni multilaterale, inclusiv în cadrul OSCE, odrasla maturizată a timidei și convulsionatei Conferințe pentru securitate și cooperare în Europa. Atunci însă când erau proaspete în memorie intervenția militară de radiere a Primăverii de la Praga, masările de trupe sovietice la frontierele de Est și Nord ale României, avertizările SUA: "Nu dezlegați câinii războiului
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
faldurile imaginilor poetice, care glisează abil spre acoperirea adevăratelor sensuri. Acest esopism, binecunoscut literaturii din perioada respectivă, sporește considerabil concentrarea poetică. Mizeria cotidiană, frigul, singurătatea impusă de ridicarea fricii la rang de politică de stat se disting clar în poeme convulsionate : „Ce criză de cuvinte, ce gust de criză de stomac, / Ce fiere verde în chiuvetă”; „Telefoane umplute cu nisip. Deșert / la care nu răspunde nimeni”; „Nu mai ține păcăleala, tăticule, / hai să ne strângem din valea asta circul.” De acum
CRACIUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286465_a_287794]
-
spre terasă. Un minut, cinci, zece și... apăru Ira. Se oprise, năucă, în dreptul balustradei. Privi în stradă, văzu rătăcitul, înțelese, înțeleseră. Împinse poarta metalică, urcă. În prag, într-o cămașă groasă, lungă, albă, Ira tremura de febră. Trupul mic, încordat, convulsionat. „Simțeam că vii...“ O disperare copilăroasă, isterizată. Un ritual păgân, reluat cu ferocitate. Zvârlise cearșaful, ca pe un catarg umil, îngenunche, neputincios, stors, la picioarele patului scund. „Plec, trebuie să plec. Acum, imediat.“ Repeta, ca un automat: „Trebuie să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dicta cu atâta claritate ceea ce ar fi urmat să se întâmple? Era cumva meritul acelui gigant, dintotdeauna cuibărit în sufletul său, sau al leșului de șopârlă păstrat într-un exemplar din Claudianus ? Stătea cu ochii țintă în tavan, cu mâinile convulsionate, cu glasul ce parcă nu era al lui, ca și cum ar fi citit într-o carte sfântă, soarta fiului Regelui. În timp ce Tommaso rostea frazele și proiecta evoluția unei ființe încă în pântecul matern, Ludovic XIII, convins că este martorul unei minuni
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și Grigore din Nazians (329-390), care i-a făcut o descriere aparte: Nu prevedeam nici bun văzând acel gât mereu în mișcare, umerii săltători asemenea platourilor unei balanțe, ochii cu privirea unui nebun, mersul nesigur, nasul neobișnuit, râsul strâmb și convulsionat, mișcările capului fără nici o logică, cuvântul ezitant, întrebările puse fără nici o rânduială și gândire, și răspunsurile care se încurcau între ele ca ale unui lipsit de cultură. În 355 a fost numit cezar în Gallia, iar în 361 a ajuns
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pentru că: "Egal, în fiecare e-o sete de eroare la o pășune ascunsă și rumegată-n ea/ Aceste echilibre visează cald și veșnic/ dezechilibru care le-ar evidenția". În acest context apare și "Bătrâna tixită de ceasuri", ea simbolizează timpul convulsionat, care solicită o trăire puternică, de aceea timpul bate în vorbele bătrânei, în ridurile și-n ochelarii ei, în universul material în care există: "Prin podul casei, prin cuiere, prin actele ei/ în mari întunecări târându-se". Timpul macină formele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ar fi aflat un trandafir alb și delicat. Și ce era și mai ciudat era că el iubea monstrul acela bizar: dragonprințesă, trandafirnămol, fetițăliliac. Da, pe ființă aceea casta, caldă și poate coruptă care tremura aproape de el, aproape de pielea lui, convulsionata de cine știe ce înspăimântătoare coșmaruri"81. Martín este tocmai opusul sau, el este chiar puritatea care ar putea să o salveze și pe care ea, deopotrivă. o dorește și o respinge, incapabilă să și-o asume, astfel încât adevăratul ax al românului
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
copii, acesti micuți abandonați care sunt ai noștri, în egală măsură că și propriii noștri fii, să ne deschidă spre o viață care să-i includă și pe ei!"90 Revendicând visul și pasiunea, după ce a fost martorul unui secol convulsionat și crud, Sábato crede că "dacă s-ar fi dat crezare acelor utopici ai anarhismului, lumea ar fi astăzi altceva: încă am mai avea ființe umane, si nu roboți. Este greu, foarte greu să ne întoarcem în trecut, însă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
noutate devine instrument sau (după caz) armă de luptă pentru diminuarea distanțelor ce continuau să separe lumea veche de cea nouă și, respectiv, societatea moldo-valahă sau românească de cea europeană. Din argumentația tradițională, ca și din motivația prezentului tot mai convulsionat, cărturarii și militanții patrioți ai deceniilor de mijloc ale veacului XIX au desprins, cu tactul și discernământul pretinse de împrejurări total neprielnice, concluziile politice ce puneau în evidență iminența revoluției și, implicit, a metamorfozei la scară generală. Momentul istoric pașoptist
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
de puțin diversificarea afinităților și analogiilor posibile pornind de la modelele clasice sau sculptura impresionistă către arta modernă, prin simbolism și secesionism. Cu un ton sarcastic, nelipsit însă de observații judicioase, Francisc Șirato așeza noua generație de sculptori, "terorizată de vedenii convulsionate", sub semnul unei paternități rodiniene într-o expresie epigonică. Tzigara-Samurcaș remarca reducerea dimensiunilor artei statuare ca trăsătură generală, fapt care-și găsea un sens aparte pentru sculptura simbolistă recuperabilă, mai degrabă, pe portativul expresivității și modelajului decât pe cel al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se situează în aria de influență a artei secesioniste"329. În articolul pe care i-l consacra în revista Arta, "Cornel Medrea prezența sculpturii", Ioana Vlasiu sesiza tocmai distanța pe care sculptorul o lua față de "epigonismul rodinian", "față de lumea fragmentată, convulsionată a lui Rodin" care, în formularea inspirată a lui Anatole France, "colaborează prea mult cu dezastrul, cu catastrofa"330. În articolul, "Expoziția Societății "Arta Română"", din 1919, Francisc Șirato sesiza prin similitudine cu arta lui Brâncuși influența exercitată de Rodin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de-un temperament mahmur, neliniștit, fantastic, în sfîrșit, o personalitate cu atît mai uimitoare cu cît dezechilibrul între părțile sufletului s-a îngroșat mai definitiv." Meritul însă, marele merit, de a fi declarat autonomia definitivă a operei mateine față de ființa convulsionată a autorului îi revine poetului-matematician Ion Barbu care proclama un perpetuu răsărit al Crailor: "Eroul romanului este tocmai acest grup stelar, cumpănind luminile de aur și de azur ale lui Pașadia și Pantazi, alungînd nălucile Penei și Ilincei, gravitînd în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
sunt peste tot și au făcut în folosul lor privatizări rentabile în România". În sondajele de opinie, în 2006, mareșalul Antonescu este încă una dintre personalitățile istorice cele mai populare, depășind gloria poetului național Eminescu... România se eliberează chinuit și convulsionat. Țara afișează o eliberare umbrită totuși de tendințe evidente de angajare totalitară, naționalistă și xenofobă. Timpul eliberării ieșirea din negare, din minciună prin omisiune se desfășoară în doi timpi: șocul, urmat de asimilarea șocului. Șocul a fost dezvăluirea lucrurilor nespuse
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
ÎNAINTE. DUPĂ CE AI ASISTAT LA CÂTEVA SCENE CA ASTA, ȘTII LA CE SĂ TE AȘTEPȚI. Se opri involuntar, invadat de amintiri. Umbrele întunecate ale trecutului îi fluturară pe dinaintea ochilor. Nu erau imagini clare, ci un amestec de impresii sinistre, fețe convulsionate care priveau uluite în gol, având în comun o singură trăsătură: toate exprimau groaza, disperarea și durerea. Așteptați ceva, domnule? îndrăzni să îl întrebe agentul. Acum pare docil. În loc să răspundă, Marin se ridică brusc și se îndreptă spre spion cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
brusc, lampa de deasupra biroului, spre a-și verifica bănuielile. Se ridicase în picioare, tremura, lovind cu pumnii mici în cristalul de pe masă. Se înroșise, umerii i se bâțâiau. Ochii măriți o priveau cu furie. Dădea din mâini, agitat. Trupul convulsionat intrase într-o criză frenetică. Strănuta, da, începuse din nou să strănute iepurașul ! Cine știe ce rudă uitată, care nu apăruse decât o singură dată, revenea brusc și tulbure în memoria deținutei ? Grotescul scenei nu mai putea fi ameliorat. Strănuta continuu, prelung
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
acesta Îi fu repetat mai tare și de la mai mică distanță. Cu ochii Închiși, cu capu-i cât o cutie de pantofi dat pe spate, pe parapetul alcătuit de umerii săi, cu penisul enorm strecurându-se În și din anusul convulsionat aproape al lui Grete Pfarr, cu genunchii Îndoiți ca un om al cărui cal a fugit de sub el, Franz se menținu pe poziție. Roșcovanul Îi trase un pumn zdravăn În cap. Ar fi putut la fel de bine să fi dat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o predispoziție spre indisciplină au profitat din plin, găsind climatul propice. „Îi plătea polițe, asta făcea, nu-i așa?“ Da, și îmi imaginez că se uita în jur, învârtind fără răgaz peticul de hârtie și devenind, pe măsură ce vorbea, tot mai convulsionat, ca și cum s-ar fi înecat cu indignarea pe care abia reușea s-o înghesuie în cuvinte, iar când a zis că un asemenea element este tovarășul Mihai Marinescu, simțeam cum toate urechile se deschid mai bine, pentru că erau știute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-l privească cum moare. Nu aveau nici măcar morfina necesară calmării durerilor și care l-ar fi putut face să treacă mai ușor "dincolo". Dom' locotenent, nu mă lăsați, imploră rănitul cu glas întretăiat. Prin gura însângerată, respirația se strecoară greu, convulsionat. Stai liniștit, sunt aici. Mâna însângerată a lui Carol prinde palma locotenentului. O strânge înspăimântat. Țineți-mă de mână, domn locotenent. Strângeți tare. Mi-e așa de frică...șoptește el cu buze livide, muribunde. Clipește greoi din pleoape, cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]