112 matches
-
Radicalii organici proveniți de la hidrocarburi atașați la ionul metalic în compusul coordinativi și care, de regulă, se comportă ca un ligand anionic, se citesc cu denumirea lor proprie. Exemplu: Na[B(C6H5)4] - tetrafenilborat de sodiu. Dacă în sfera de coordinare sunt prezenți mai mulți liganzi, denumirea radicalului organic se precizează în paranteze, pentru a evita posibilele confuzii. Exemple: K[SbCl5(C6H5)] - pentacloro(fenil)stibiat (V) de potasiu; K[SbCl(C6H4Cl)5] - cloropenta(clorofenil)stibiat (V) de potasiu. Liganzilor derivați de la
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
unește doi ioni metalici, se folosesc, în egală măsură, notațiile µ și µ2; dacă numărul atomilor metalici uniți prin intermediul aceluiași ligand este mai mare decât doi, se precizează, în mod obligatoriu, valoarea acestuia (fig. 2.1). În funcție de modul lor de coordinare în combinațiile complexe, liganzii se clasifică în liganzi terminali (legați de un atom metalic), liganzi care funcționează în punte (legați de doi atomi metalici), liganzi care sunt situați deasupra centrului unei fețe unui cluster poliedral (unind trei sau patru atomi
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
cât și ca ligand care este legat de un singur atom metalic, este citat mai întâi ca ligand în punte. Exemplu: [(CO)3Fe(CO)3Fe(CO)3] - tris(µ carbonil)-bis[tricarbonilfer (0)]. Liganzii în punte dintre două centre de coordinare se pot lega de atomii metalici în două moduri: fie prin intermediul aceluiași atom donor, fie prin intermediul unor atomi donori diferiți. În acest din urmă caz se impune precizarea simbolurilor tuturor atomilor coordinați; notarea se face cu litere cursive, între paranteze
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
structura compușilor coordinativi cu liganzi nesaturați trebuie să se precizeze modul în care se leagă ionul metalic de liganzii nesaturați în aceste combinații. În mod uzual se folosește, în acest scop, notația ηn. Simbolul η se utilizează când sfera de coordinare conține hidrocarburi nesaturate drept liganzi polidentați (care se leagă prin mai mulți atomi donori de atomul metalic central); numărul n indică numărul de atomi ai hidrocarburii care sunt implicați în realizarea legăturii cu atomul metalic. În cazul liganzilor monodentați, acest
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
direct legate de atomul metalic. Exemplu: - tetracarbonil(η4-1,5 îciclooctadien)crom (0). 3. STUDIUL CALITATIV AL PREPARĂRII UNOR COMPUȘI COORDINATIVI 3.1 Obținerea hidroxocomplecșilor 3.1.1 Considerații teoretice Hidroxocomplecșii sunt compuși coordinativi care conțin drept ligand, în entitatea de coordinare, ionul hidroxil HO-. Aceste combinații pot fi atât mononucleare (conținând în sfera de coordinare un singur cation), cât și polinucleare (entitatea de coordinare fiind alcătuită din mai mulți ioni metalici, uniți prin punți de ioni hidroxil; legăturile intermetalice pot fi
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
CALITATIV AL PREPARĂRII UNOR COMPUȘI COORDINATIVI 3.1 Obținerea hidroxocomplecșilor 3.1.1 Considerații teoretice Hidroxocomplecșii sunt compuși coordinativi care conțin drept ligand, în entitatea de coordinare, ionul hidroxil HO-. Aceste combinații pot fi atât mononucleare (conținând în sfera de coordinare un singur cation), cât și polinucleare (entitatea de coordinare fiind alcătuită din mai mulți ioni metalici, uniți prin punți de ioni hidroxil; legăturile intermetalice pot fi prezente sau absente). Ionul hidroxil este un ion foarte puțin deformabil, caracterizat printr-o
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
hidroxocomplecșilor 3.1.1 Considerații teoretice Hidroxocomplecșii sunt compuși coordinativi care conțin drept ligand, în entitatea de coordinare, ionul hidroxil HO-. Aceste combinații pot fi atât mononucleare (conținând în sfera de coordinare un singur cation), cât și polinucleare (entitatea de coordinare fiind alcătuită din mai mulți ioni metalici, uniți prin punți de ioni hidroxil; legăturile intermetalice pot fi prezente sau absente). Ionul hidroxil este un ion foarte puțin deformabil, caracterizat printr-o valoare mare a momentului de dipol permanent. Ca urmare
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
compușii oxigenați ai cationilor au caracter acid), polarizarea oxigenului este atât de puternică, încât protonul este cedat în momentul formării compusului; de aceea, aceste specii cationice nu formează hidroxizi, ci doar oxizi. Compușii coordinativi conținând ioni hidroxil în sfera de coordinare se pot obține prin diverse metode. Cea mai folosită metodă constă în dizolvarea hidroxidului amfoter în exces de hidroxid alcalin sau de hidroxid de amoniu. Ca urmare a echilibrelor chimice care se stabilesc în soluțiile de hidroxid de amoniu: H2O
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
formarea hexahidroxostibiatului (V) de sodiu Na[Sb(OH)6]: (Na+ + CH3COO-) + (K+ + [Sb(OH)6]-) = Na[Sb(OH)6]↓ + (K+ + CH3COO-) alb 3.2 Obținerea halogenocomplecșilor 3.2.1 Considerații teoretice Halogenurile complexe conțin ionii halogenură X în sfera de coordinare a unui compus coordinativ. Dată fiind capacitatea deosebită a ionilor halogenură de a funcționa ca liganzi, atât monodentați, cât și bidentați (sau, chiar, polidentați) - liganzi în punte între doi atomi metalici - se cunosc numeroși astfel de compuși complecși, diversitatea combinațiilor
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
de ionizare este un element chimic puternic electropozitiv, de regulă un metal de tip s, cu o configurație electronică saturată și un volum ionic mare, având o capacitate redusă de a polariza anionul halogenură. În schimb, metalul din sfera de coordinare este un metal caracterizat printr-o sarcină electrică mare concentrată într-un volum ionic mic, deci cu o acțiune polarizantă puternică, capabil de a forma legături covalent-coordinative cu anionul halogenură; acesta poate fi un metal tranzițional de tip d sau
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
de tip p ușor. Se cunosc compuși coordinativi având halogenii drept liganzi mononucleari și polinucleari, legătura dintre unitățile monometalice realizânduse doar prin punți de halogen sau prin intermediul acestora și al legăturilor intermetalice. În general, în compușii coordinativi mononucleari, numărul de coordinare al unui cation într-o stare de oxidare bine precizată are aceeași valoare pentru toți halogenii; totuși există posibilitatea ca numărul de coordinare să difere în funcție de natura halogenului, ca urmare a variației volumului ionic al anionilor halogenură, dar și datorită
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
de halogen sau prin intermediul acestora și al legăturilor intermetalice. În general, în compușii coordinativi mononucleari, numărul de coordinare al unui cation într-o stare de oxidare bine precizată are aceeași valoare pentru toți halogenii; totuși există posibilitatea ca numărul de coordinare să difere în funcție de natura halogenului, ca urmare a variației volumului ionic al anionilor halogenură, dar și datorită modificării caracterului legăturii chimice în compușii coordinativi la variația numărului atomic Z al halogenilor. Ionii halogenură interacționează cu ionul metalic preponderent prin interacțiuni
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
a ionului metalic, respectiv de ceilalți liganzi prezenți în mediu, și de tăria câmpului pe care aceștia îl generează. Geometria ionului complex depinde, de asemenea, de cationul din sfera de ionizare. Un ion complex polinuclear (polimetalic) este o entitate de coordinare care conține mai mult de un atomic metalic central. Se cunosc ioni complecși polinucleari halogenați în care legătura între unitățile monometalice se realizează prin liganzi, care funcționează în punte, unind doi sau mai muți atomi metalici și compuși polinucleari de
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
în prezență de acid azotic. Se obține un precipitat portocaliu de tetraiodobismutat de cinconină. Reacția care are loc este următoarea: 3.3 Obținerea sulfocianurilor complexe 3.3.1 Considerații teoretice Sulfocianurile complexe sunt compuși coordinativi care conțin în sfera de coordinare ionul sulfocianură SCN (tiocianat). Ionul sulfocianură se aseamănă din punct de vedere chimic cu anionii halogenură. Combinațiile complexe formate de acest ligand sunt compuși caracterizați prin spin maxim, ionul tiocianat fiind un ligand generator de câmp cristalin slab; câmpul cristalin
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
cel generat de moleculele de apă. Ca urmare a asemănării comportamentale dintre ionii halogenură și ionul tiocianat, combinațiile complexe generate de aceștia se aseamănă, la rândul lor. Caracteristic acestor compuși este volumul mare al ligandului, motiv pentru care numerele de coordinare ale cationilor sunt puțin mai mici în sulfocianurile complexe decât în halogenocomplecși. Sulfocianurile complexe se obțin prin dizolvarea sărurilor simple în exces de sulfocianură alcalină. Întrucât acid tiocianic HSCN este un acid deosebit de slab și instabil (care se descompune ușor
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
prin reacții de schimb între săruri solubile simple ale diverșilor cationi și sulfocianuri complexe. În urma unor astfel de reacții se obțin combinații cu diverși cationi în sfera de ionizare. În unele cazuri, o parte din ionii tiocianat din sfera de coordinare poate fi substituită cu alți liganzi, cu obținerea de noi compuși coordinativi. 3.3.2 Partea experimentală 3.3.2.1 Obținerea sulfocianurilor complexe prin dizolvarea combinațiilor simple în exces de reactiv complexant 1. Turnând câteva picături de soluție de
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
sub acțiunea acestui câmp electric se produce o polarizare puternică, motiv pentru care această clasă de liganzi sunt generatori de câmp cristalin tare. Câmpul cristalin la care dau naștere aminele este cu atât mai puternic cu cât numărul pozițiilor de coordinare este mai mare. Așa se explică formarea unor compuși coordinativi foarte stabili cu aminele care conțin mai mulți atomi de azot în moleculă (deci sunt polidentate) în condițiile în care același cation nu formează combinații complexe cu amoniacul sau cu
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
mulți atomi de azot în moleculă (deci sunt polidentate) în condițiile în care același cation nu formează combinații complexe cu amoniacul sau cu amine monodentate cu structură similară (ori compușii formați sunt puțin stabili). Obținerea aminelor complexe se bazează pe coordinarea azotului din amoniac sau din aminele organice de către cationii metalelor tranziționale. În acest scop, soluțiile liganzilor se adaugă soluțiilor apoase ale combinațiilor simple ale acestor metale. În cazul în care se folosește drept ligand amoniacul, compusul coordinativ se prepară prin
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
putând fi redată astfel: 3.5 Obținerea nitrocomplecșilor și nitritocomplecșilor 3.5.1 Considerații teoretice Ionul azotit are proprietatea de a funcționa ca ligand monodentat, formând combinații complexe în una din cele două forme tautomere: forma nitro NO2(nitrocomplecși), când coordinarea se realizează prin atomul de azot, și forma nitrito ONO(nitritocomplecși), când coordinarea se realizează prin atomul de oxigen. Modul de legare a grupării NO în combinațiile complexe este dictată de factori sterici, în funcție de ceilalți liganzi aflați în sfera de
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
Considerații teoretice Ionul azotit are proprietatea de a funcționa ca ligand monodentat, formând combinații complexe în una din cele două forme tautomere: forma nitro NO2(nitrocomplecși), când coordinarea se realizează prin atomul de azot, și forma nitrito ONO(nitritocomplecși), când coordinarea se realizează prin atomul de oxigen. Modul de legare a grupării NO în combinațiile complexe este dictată de factori sterici, în funcție de ceilalți liganzi aflați în sfera de coordinare. Creșterea împiedicării sterice favorizează formarea legăturii M-ONO; prin urmare, legarea axială
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
se realizează prin atomul de azot, și forma nitrito ONO(nitritocomplecși), când coordinarea se realizează prin atomul de oxigen. Modul de legare a grupării NO în combinațiile complexe este dictată de factori sterici, în funcție de ceilalți liganzi aflați în sfera de coordinare. Creșterea împiedicării sterice favorizează formarea legăturii M-ONO; prin urmare, legarea axială printr-un atom de oxigen determină o împiedicare sterică mai mică decât coordinarea prin atomul de azot, care va fi favorizată în cazul în care în sfera de
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
în combinațiile complexe este dictată de factori sterici, în funcție de ceilalți liganzi aflați în sfera de coordinare. Creșterea împiedicării sterice favorizează formarea legăturii M-ONO; prin urmare, legarea axială printr-un atom de oxigen determină o împiedicare sterică mai mică decât coordinarea prin atomul de azot, care va fi favorizată în cazul în care în sfera de coordinare se găsesc liganzi puțin voluminoși. Pentru multe combinații s-a stabilit existența ambilor izomeri (numiți izomeri de legătură), între care se stabilește un echilibru
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
Creșterea împiedicării sterice favorizează formarea legăturii M-ONO; prin urmare, legarea axială printr-un atom de oxigen determină o împiedicare sterică mai mică decât coordinarea prin atomul de azot, care va fi favorizată în cazul în care în sfera de coordinare se găsesc liganzi puțin voluminoși. Pentru multe combinații s-a stabilit existența ambilor izomeri (numiți izomeri de legătură), între care se stabilește un echilibru. Modul de legare diferit determină proprietăți diferite pentru cei doi izomeri de legătură. Astfel, halogenurile de
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
Cu(NO2)6] + 2 (K + Cl) = K2Pb[Cu(NO2)6]↓ + PbCl2↓ roșu-negru alb 3.6 Obținerea combinațiilor complexe chelate 3.6.1 Considerații teoretice În funcție de numărul atomilor donori pe care-i conțin, liganzii se pot clasifica în: 1. liganzi monodentați; Coordinarea se realizează printr-un singur atom donor. Se caracterizează prin aceea că ocupă un singur punct în sfera de coordinare a complexului. În această categorie se încadrează următoarele tipuri de liganzi: a) anionii monoatomici, de tipul ionilor halogenură (F, Cl
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
6.1 Considerații teoretice În funcție de numărul atomilor donori pe care-i conțin, liganzii se pot clasifica în: 1. liganzi monodentați; Coordinarea se realizează printr-un singur atom donor. Se caracterizează prin aceea că ocupă un singur punct în sfera de coordinare a complexului. În această categorie se încadrează următoarele tipuri de liganzi: a) anionii monoatomici, de tipul ionilor halogenură (F, Cl, Br, I etc.), ca și H; b) anionii poliatomici, ca: CN, SCN, CNO, N3, NO2, NO3, HO etc.; c) oxoanionii
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]