37 matches
-
de la Începutul slujbelor de sărbători sau de cel care anunță apropierea unui pericol. Oamenii satului recunosc sunetul clopotului când anunță un mort. Prin cătune era câte o clopotniță la care se anunța moartea cuiva. Mortul era acoperit acolo În sicriu (copârșeu) cu o pânză albă din in Ăacum este acoperit cu acea bură Ăpânză fină țesută mai rar). Oglinzile din odaia În care era mortul erau acoperite cu o năframă neagră. Bocitoare profesioniste nu cunosc să fi fost În zona noastră
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
suta de vodcă. Gicule, te fac ăștia cobai și te-mbogățești. Mori până la urmă, da’ bogat. Să vezi ce Înmormântare o să-ți facem, cu dric de lux și fanfară. Sau aducem lăutari... Ehe, o să arunce Îndoliata populație cu trandafiri peste copârșeul din lemn de-ala scumpu’ și vom cânta deschide, gropare, mormântul... Lui Gicu Îi place ideea cu muzică la cap? Asta da, da’ să mi-o zică și pe-aia cu te-am zărit printre morminte, despletită și cernită! Ca să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
gazele nu-s decât o mare minciună, când omul ajunge să ardă gunoaiele unor epoci de mult apuse ale Terrei, refăcând acele condiții care nu ne sunt câtuși de puțin favorabile... Și, de ce nu, tot pădurea trebuie să asigure scândurile copârșeului ori rugul pe care mi-l doresc. Doar că tăiem pădurea de când ne știm. À propos: acum două milenii, trei sferturi din această țară era codru; astăzi, ceva mai mult de un sfert. Dar niciodată cu atâta tenacitate, demnă de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aparența vieții. Realitatea e mai crudă: „dedesubt“, celulele continuă să trăiască, pe cont propriu, câtă vreme au la dispoziție energie și nu sunt Încă inhibate de proprii produși de catabolism. Așa ajungeți să vă Îngropați morții de vii, iar În copârșeu le crește barba, unghiile, părul... multă vreme. Natura a avut grijă și de asta: vînatul nu trebuie să sufere inutil. Și așa... dacă am prins vrabia și mi-am asigurat-o cu mușcătura jugularei, urmează suferința până moare. Și atunci
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
casei cu el pe alte tărâmuri. După ce e îmbrăcat în hainele lui cele mai bune, în care a fost mândru să apară în lume, de cele mai multe ori cele în care cu mulți ani se îmbrăcase în calitate de mire, e așezat în copârșeu, prohoditorii avînd grijă săi pună la îndemână sub așternut unele obiecte și scule de primă necesitate pe care le-a folosit cât a fost în viață, pe care să le a le aibă cu el, ca de exemplu, foarfecă, brici
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
că trebuie să aibă cu el bani să plătească trecerea prin vămile văzduhului, dar tradiția a fost păstrată și după instalarea credinței întru Christos și acceptată tacit chiar de preoți. În tot timpul, de când omul și-a dat sufletul, până ce copârșeul îi este acoperit cu bolovani, membrii familiei nu trebuie să dea nimic nimănui, convinși fiind că dacă cel mai mic lucru e dat din casă, curând va mai muri cineva din familie, iar cumpărăturile de la prăvălie pentru diversele trebuințe se
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
care stătea, voia să-și demonstreze bărbăția și imperturbabilitatea în fața dovezilor tot mai palpabile care-i semnalau capătul traseului. Spațiul din bordei era prea mic pentru a manevra sicriul în interiorul lui, așa că babica a fost scoasă afară și pusă în copârșeul așezat pe două taburete. Însă ceva nu era în regulă. Moartei nu i se luase măsura; drept urmare, sicriul era și prea lung și prea adânc. Ce era de făcut? O singură soluție: au ridicat-o din sicriu și au pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
măritat după un zmeu, cules în Blaj. Eroina urmează sfaturile celor captivi la curtea zmeului și îi fură acestuia puterea fabuloasă, localizată în trei peri din cap. Odată ucisă bestia, Samfira cere ca răsplată: „ - D-apoi să-mi faceți un copârșeu șî să-mi dați calea pre apă la vale! Pentru că nu departe de curțile zmeului era o apă mare șî poate că tocma Mureșul”. Figurarea morții în sicriul - barcă și revenirea în planul cosmic au ca finalitate găsirea alesului, desigur
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
religioase. Biblia nu spune decât că omul trebuie reîntors țărânii. Paranteză: cenușa e tot țărână. Și așa se făcea În epoca creștinismului primitiv: Între cadavru și pământ nu exista decât o pânză ori o rogojină. Acum, se mai interpun un copârșeu, respectiv o urnă și un cavou, ce-l izolează față de pământ; circuitul se va Închide și astfel, dar cu mult mai târziu, timp În care cimitirele se Întind mereu, transformând teren agricol În ceva nedefinit, dar Împănat cu pietre și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mei "amici"; Alteori mai mor și de rușine, Chit că boala asta nu-i de-aici. Așadară, mor precum tot natul... - Sau pe roți, dacă se-ntâmplă-n tren -; Ori trântit - ŕ la Ivan - de-a latul, Sub capac de copârșeu scalen. Mor și azi, mai abitir ca-n urmă Cu o zi, stingându-mă în păs, Îndurând mustrarea ce mă scurmă: Ageamiu, printre netrebnici, că-s. Și, cum nou nimica nu-i sub soare, Dumirit până la capăt îs Cum că
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-website/Imaginative/7174_a_8499]
-
este scos din casă cu picioarele înainte și slujba va continua în curte. „Neamurile” îngenunchează lângă sicriu, apoi încep să-și dea mâna peste ei, punând un ban sau o monedă fiecare, ca să aibă mortul de drum. Se dă peste ,copârșeu” pomană de sufletul mortului rudelor și oamenilor săraci. Prima dată se dă un cocoș celui ce rămâne capul familiei. Hainele mortului se dau celui care l-a spălat. Se mai dau oi, fiindcă lâna oilor ține apă mai mult timp
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
acest tragism nedorit, improvizarea elementelor ritualice redau o oarecare măreție a gesturilor și a recuzitei pure, naturale. Versurile au un puternic iz mioritic: “Și el, bietul, n-a avut / Nice pânză pe obraz, / Fără scoarță de buhaș; / Nice scânduri de copârșeu, / Fără scoarță de durdzău.” Iar finalul e prea concludent pentru a suporta vreun comentariu: “La mormântul lui au pus / Trâmbița lui de-a dreapta, / Și fluieru de-a stânga; / Vânturi mari că și-or sufla / Trâmbița și-a trâmbițá, / Fluierul și-
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]