38 matches
-
stropit cu apă și cu pălincă de Bihor; degeaba nevastă-sa a profitat de ocazie trăgându-i cam un set de palme, iar soacră-sa încercându-l cu bombeul în zona superioară a sternului și-apoi interesându-se de-un copârșeu ieftin și de ștergare... Până la urmă, l-am transportat în comă la spital, iar nevastă-sa i-a lăsat pe noptieră următorul bilețel: -Dacă îți mai revii, poți muri liniștit - e vorba despre abandonul de copii și mortalitatea infantilă - suntem
O găină rahitică și Miron Cozma by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11596_a_12921]
-
tobe, goarne... În urma lăutarilor, pe un cărucior tras de un măgar, un sicriu! Gogea Mitu - nicăieri! La un moment dat, capacul sicriului se deschide într-o parte, ca o ușă, prinsă în balamale: scââârț! și se vede un mort, în copârșeu, acoperit de flori - și ținând pe burtă o vioară! Aplauzele dau în clocot! Mortul, învelit în tifon, ca o proaspătă mumie egipteană, se ridică în picioare! Era Gogea Mitu! În mâna dreaptă ia vioara, dar nu încearcă să cânte... Căci
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
o colină de la marginea Sighetului, cînd se știa deja grav bolnav. Vocea sa avea amploarea unei rezonanțe a peisajului înverzit, a zărilor largi. În vălurirea amară a unui bocet, era evocată soarta celui ce pleca din viața pămîntească, întins în copîrșeu, singur, alături doar cu Dumnezeu. Cutremurătoarele imagini melice au stîrnit lacrimile ascultătorilor. Era despărțirea cîntărețului însuși de lume, seninritualică, așa cum cerea cuviința străbună. Dar cîte n-aș mai putea să-mi amintesc în legătură cu Zubașcu! În ipostază de poet, el dorea
Noapte bună, Ion Zubașcu! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5506_a_6831]
-
pleșuvă și rânjită și-a croit drum către lumea albă. Erau morți bătrâni, cu oasele galbene ca ale vitelor, care nu mai știuseră să-și numere bine ciolanele, așa că-și lăsaseră fie niscai degete, fie falca de jos în străvechiul copârșeu, erau și morți mai tineri, încă-nfășurați în cămeșoaie, încă păstrând pe fețe și pe trunchi vițe de carne uscată ca pastrama, erau muieri cu fluturele șoldului lățit de nașteri și cu colivia coastelor înfășurată-n plete asemenea cânepei ne-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
două-trei minute, doamna Pârvulescu duce mâna dreaptă, plină de inele, la inimă, arată că-i este greu să respire, ridică dantela până la jumătatea nasului și-și culege o lacrimă cu o batistă gălbuie. Veghează mai apoi, cu fruntea pe muchia copârșeului din mahon, cu mânere argintii. Dacă vrea să leșine, probabil o va face mâine, pe la 11.45-12.00, când se va termina speech-ul directorului, când va începe să recepționeze condoleanțele. Va marca finalul. O vor sprijini cei doi doctoranzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de participare la tortul câștigurilor, după cum avea să spună cu umor președintele asociației de breaslă, cu o discretă deși surâzătoare aprobare din partea companiei. Va trebui să ținem seama, de exemplu, de faptul că producția de sicrie, coșciuge, racle, urne și copârșeie pentru uz uman stagnează din ziua În care oamenii au Încetat să mai moară și că, În cazul improbabil În care Încă mai există câteva În vreun atelier sau altul de tâmplărie cu o administrație conservatoare, va fi ca acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
atât de mult ca Începând din această zi, Nu știi În ce te bagi, o aviză coasa, În toată lumea există un singur loc unde moartea nu se poate băga, Ce loc, Acela pe care Îl numesc urnă, sicriu, coșciug, raclă, copârșeu, acolo nu intru eu, acolo intră doar cei vii, după ce Îi omor eu, bineînțeles, Atâtea cuvinte pentru un singur și trist lucru, Este obiceiul acestor oameni, niciodată nu termină de spus ceea ce vor. Moartea are un plan. Modificarea anului nașterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
suta de vodcă. Gicule, te fac ăștia cobai și te-mbogățești. Mori până la urmă, da’ bogat. Să vezi ce Înmormântare o să-ți facem, cu dric de lux și fanfară. Sau aducem lăutari... Ehe, o să arunce Îndoliata populație cu trandafiri peste copârșeul din lemn de-ala scumpu’ și vom cânta deschide, gropare, mormântul... Lui Gicu Îi place ideea cu muzică la cap? Asta da, da’ să mi-o zică și pe-aia cu te-am zărit printre morminte, despletită și cernită! Ca să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
apucai să cântu... Tinerețe, stai pe loc/, lele, lele,/ Unde fugi?, parcă pui foc, lele, lele... Cum vedem noi moartea: Nu-i lumina nicări/ Și-or muri toți oamenii... Ș-atâta oi mere noaptea,/ Până când oi întâlni moartea./ Să m-așeze-n copârșeu,/ La un loc cu Dumnezeu./ Copârșeu de scânduri ude,/ Unde jalea nu pătrunde,/ Nici dragostea nu răspunde./ Nu-i lumina nicări,/ Or muri toți oamenii... Că la palat, pe stâlpul porții,/ A cântat pasărea morții./ Mult ești moarte-nșelătoare,/ Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
loc/, lele, lele,/ Unde fugi?, parcă pui foc, lele, lele... Cum vedem noi moartea: Nu-i lumina nicări/ Și-or muri toți oamenii... Ș-atâta oi mere noaptea,/ Până când oi întâlni moartea./ Să m-așeze-n copârșeu,/ La un loc cu Dumnezeu./ Copârșeu de scânduri ude,/ Unde jalea nu pătrunde,/ Nici dragostea nu răspunde./ Nu-i lumina nicări,/ Or muri toți oamenii... Că la palat, pe stâlpul porții,/ A cântat pasărea morții./ Mult ești moarte-nșelătoare,/ Cât e omul ca o floare!!!.., n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Frănție. Dar popă cine mi-o fi? Horniștii și tamburii. În loc de colac de grâu Fi-mi-a sânge până-n brâu, Sânge de-a voinicului Până-n pieptul calului, În loc de lumină de ceară Fi-mi-a drumul cel de țară Și în loc de copârșeu Fi-mi-a plumbul din adeu. Când adeul slobozea Frumoși feciori prăpădea, Altul mintenaș muria, Altul capul ridica Și din gură cuvînta: Maică, măiculița mea, Când tu, maică, m-ai făcut Să mă fi luat de-o mână Să mă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
c-o vide, Sabia afar - o scotea Și la fată că merea Și, zo, el așa zicea: - Stinge-ți, fată, lumina Că la catană i-i dată El să șadă ne - ngropată 217 {EminescuOpVI 218} Până bătaia se gată, Fără copârșeu făcut, Numa-n paie - nvăluit, Fără lumină de ceară, Fără om dintr-a lui țară. Când bătaia să găta Pe cătane că-i stringea, Tot în paie - nvăluiți Și de cioare toți scobiți Și cu var îl presăra Să nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Se făcuse 4 și jumătate. Am ațipit. După nici cinci minute, ceva mi-a trecut pe la picioare. Am înghețat mă gîndisem, drept să spun, la un strigoi. Mi s-a explicat că era, dimpotrivă, o găină! (care nu era destinată copîrșeului, ci... oalei din Capitală). M-am resemnat și cu asta. Dar după alte cîteva minute, am simțit altă arătare sărind prin microbuz. N-am mai rezistat: după o noapte grea, cu destulă băutură și șocuri diverse (deh, Revelion! deh, al
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]