469 matches
-
Într-adevăr: Ce poate fi mai frumos și mai înălțător decât să inviți omul să-și sădească un copăcel în curtea casei lui pe care n-o are? Păi, vă zic eu: să nu-l inviți să-și sădească un copăcel. Pentru că, dacă-l inviți, s-ar putea să-l încurci. Rău. Și să te înjure. Când trimiți un obiect d-ăsta de PR, exact ca și atunci când faci un cadou unui prieten, trebuie să te gândești în primul rând la
Nu știu ce să mai zic cu PR-ul ăsta… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20392_a_21717]
-
în primul rând la cel căruia i-l trimiți. Îl pune obiectul ăla într-o situație ciudată? Îl încurcă? Dacă răspunsul e “Da”, renunți la idee și găsești alta, la fel de înălțătoare, dar care să nu-l încurce. Să trimiți un copăcel e aproape ca și cum ai trimite un câine. Un cățeluș drăgălaș, foarte scump și foarte dulce. Toată lumea adoră cățelușii drăgălași, scumpi și dulci, deci destinatarul nu are cum să nu cadă-n fund de fericire, nu-i așa? Ei, bine, surpriză
Nu știu ce să mai zic cu PR-ul ăsta… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20392_a_21717]
-
și fără inimă, care nu vrea să îngrijească cățeluși scumpi și dulci. Sau poate are alte motive pentru care nu vrea s-o facă. Am scris toate astea nu ca să i-o trag în bot agenției care mi-a trimis copăcelul. De-asta nici nu am numit brandul în numele căruia s-a făcut livrarea, pentru că ideea nu e să fac rău, ci să-mi exprim o-ngrijorare, trăgând în același timp un mic semnal de alarmă. Oameni buni din agenții, nu e
Nu știu ce să mai zic cu PR-ul ăsta… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20392_a_21717]
-
nu am numit brandul în numele căruia s-a făcut livrarea, pentru că ideea nu e să fac rău, ci să-mi exprim o-ngrijorare, trăgând în același timp un mic semnal de alarmă. Oameni buni din agenții, nu e OK să trimiteți copăcei. Nu e OK să trimiteți lucruri care încurcă. Poate omul e cu bagajele la ușă, în drum spre aeroport, în momentul în care primește copăcelul. Ce-o să facă? N-o să aibă timp nici măcar să-l plaseze altcuiva, spre plantare. O să
Nu știu ce să mai zic cu PR-ul ăsta… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20392_a_21717]
-
timp un mic semnal de alarmă. Oameni buni din agenții, nu e OK să trimiteți copăcei. Nu e OK să trimiteți lucruri care încurcă. Poate omul e cu bagajele la ușă, în drum spre aeroport, în momentul în care primește copăcelul. Ce-o să facă? N-o să aibă timp nici măcar să-l plaseze altcuiva, spre plantare. O să-l lase să se usuce și o să-l aibă după aia pe conștiință. Tocmai ați pus un copăcel mort pe conștiința cuiva. Vi se pare
Nu știu ce să mai zic cu PR-ul ăsta… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20392_a_21717]
-
spre aeroport, în momentul în care primește copăcelul. Ce-o să facă? N-o să aibă timp nici măcar să-l plaseze altcuiva, spre plantare. O să-l lase să se usuce și o să-l aibă după aia pe conștiință. Tocmai ați pus un copăcel mort pe conștiința cuiva. Vi se pare OK? Eu am dat copăcelul unui prieten care are curte. Am avut noroc că stă pe-aproape și a venit singur și și l-a luat, dar gândiți-vă de două ori înainte de
Nu știu ce să mai zic cu PR-ul ăsta… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20392_a_21717]
-
o să aibă timp nici măcar să-l plaseze altcuiva, spre plantare. O să-l lase să se usuce și o să-l aibă după aia pe conștiință. Tocmai ați pus un copăcel mort pe conștiința cuiva. Vi se pare OK? Eu am dat copăcelul unui prieten care are curte. Am avut noroc că stă pe-aproape și a venit singur și și l-a luat, dar gândiți-vă de două ori înainte de a vă mai opri la idei de-astea. Ăsta e mesajul pe
Nu știu ce să mai zic cu PR-ul ăsta… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20392_a_21717]
-
care nu aveam loc în casă. Am fost nevoită să-l ofer, la rândul meu, altcuiva, să caut soluții pentru transport și așa mai departe. P.S.2. Nici bebeluși în coșuleț nu e OK să trimiteți oamenilor. Zic pentru că, de la copăcei la bebeluși, pe direcția în care ați pornit-o voi, nu pare să mai fie enorm de mult. Întorceți-vă de pe drumul ăsta, nu e cel mai bun, OK?
Nu știu ce să mai zic cu PR-ul ăsta… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20392_a_21717]
-
un alt tânăr din satul Pîțîligeni, de care-i plăcea tare mult. Acesta poate și că era primul flăcău pe care-l cunoscuse mai bine, de pe când în pieptul său inima începuse să-i freamăte, precum frunza pe ramul unui copăcel tânăr, sub adierea vântului șăgalnic de primăvară. Așa-i tremura și ei sufletul tânăr la apropierea vreunui feciorel chipeș și îndrăzneț, care să-i adreseze vreo vorbă plină de înțelesuri, numai de ei pricepută. Poate că Elisaveta și l-ar
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380178_a_381507]
-
O mare, de un albastru, infinită. E cum nu ne-o putem închipui, E marele ogor, din care, “mirabila sămânță„ Din adâncuri ivește numai copii, Fără tagă, cu o vădită iscusință. E limba română ce ne-nvață, De când ne ținem copăcel, Cuvântul „mamă„ - primu-n viață Și altele..., multe, la fel. E aripa, când prinși de ger, Ne ocrotește cu căldură, Cum Dumnezeu îngerii-n cer Îi ține într-o lumină pură. E tot ce vrei pe lumea asta; E o icoană
FEMEIA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377261_a_378590]
-
sociale se delimitau, s-o spunem, tăios. Și întocmai cum un strat nou de grosime se adaugă în fiecare an arborilor, și, orașul se îngroșa. O bună și veche prietenă din exil își luase rămas bun, la plecare, de la un copăcel de la Șosea, pe care-l îndrăgise, poate în plimbări sentimentale. îl căutase, la o scurtă revenire acasă, după patruzeci de ani și-l regăsise copac bătrân, pe ducă. Pe punctul de a-și pierde conștiința de sine sunt Bucureștii de
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
șase și în vene era un întuneric micuț aproape de nevăzut de toată frumusețea al treilea poem cu întâmplări reale după ce aruncam cu pietricele albe și verzi și albastre în toate direcțiile o zi sau chiar două, urma aceeași stradă cu copăcei despre care credeam doar că vor crește mai înalți decât blocurile, pe care îmi îndreptam inima al patrulea poem cu întâmplări reale în hypermarketurile cu aer condiționat bătrânele trăiesc fiecare minune a amiezii și își închipuie că ele sunt vânzătoarele
Poemul Și scrisoarea by Răzvan-Ionuț Pricop () [Corola-journal/Journalistic/8085_a_9410]
-
DE LA CAPELĂ CU CALEASCA 19.45 SOSIRE MIRI LA SALA · Covor roșu, făclii aprinse pe partea de alee, cilindri luminați · Partea de covor roșu - 8 aranjamente florale de fier forjat · Terasă aranjată: mese de sprijin, canapele, tabureti. Masă cockeiluri barman, copăcei cu flori și lumânărele · Lobby: palmieri, mese sprijin, cilindri, fântână de ciocolată, cascadă de fructe, lumini arhitecturale · Cameră pentru preluare spectacol și difuzare pe terasa și camera pentru preluare imagini terasă și difuzare în sală. · Plasme: 2 în sala (redau
Gabi Firea şi Florentin Pandele, nuntă cu palmieri, fântână de ciocolată, cascadă de fructe şi caleaşcă. Vezi aici programul evenimentului () [Corola-journal/Journalistic/69550_a_70875]
-
să-l pună în gardă și-i ia lopata din mână, ca și cum s-ar fi supărat pe el că-i neîndemânatic și umblă încet?! Ha-ha, al dracului! izbucni mecanicul, și se izbi cu palma peste frunte, pricepând figura. Deștept. Hai, copăcel. Vino să-ți plătim, coană Profirița! strigă el, bătând cu pumnu-n masă. Patroana veni. Ne-ai văzut, coană Profiriță? De-o lună nu mai dă nimeni pe la mine, de unde să vă văd? se văicări coana Profirița, și strecură grămăjoara de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cel puțin o jumătate de kilogram era. Mai avem și acum din ea. Mulțumim și acelui preot și tuturor care ne-au ajutat. Înălțător. Următoarele trei zile ne-am dus să tămâiem și să amenajăm mormântul. Părinții au cumpărat niște copăcei frumoși. La cap - a observat tata - era un alun. N-am subliniat până acum, dar a venit timpul să spun că cimitirul arată ca un mare parc - putem spune chiar pădure - cu alei curate, pe marginea cărora sunt intrânduri sub
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
aiureala asta după cine știe ce nemurire, gîdiliciul, un rîs deșirat o viață întreagă orientat spre sfîrșit un rîs deșirat, ridicol. Drept mulțumire pentru lapte pisica ne aduce doi pui morți de rîndunică. Șlițuri albe, lipite în măști de puf. Deasupra greu copăcelul de soc cu ciorchinii lui negri. De cîtă vreme stă aici asfințitul! O pală de vînt vine și se înfoaie în stejarii neclintiți. Ne lipim trupurile de foșnetele nopții, siluete de grafit negre, frăgezite. Vîntul lovește. O frunză mică moartă
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
ciocul târnăcop, Dă poc! poc! din loc în loc. OMIDA LACOMĂ O omidă cenușie cu picățele negre își ondula inelele și urca pe frunzele fragede din vârful unui prun. Bietele frunzulițe de-abia văzuseră lumina zilei și acum tremurau de spaimă. Copăcelul a început să suspine. Știa că dacă această omidă va gusta frunzele, vor veni și suratele ei și viața i se va scurge prin rădăcinile care de-abia prinseseră putere. Ah! Ce masă copioasă! gândea omida. Se ruga să nu
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
moare... Asta zic și eu, se aude de pe creanga de sus un glas străin. Când omida a ridicat capul, a încremenit de frică. O vrabie cenușie o privea liniștită, știind că masa de prânz îi este asigurată. După un timp, copăcelul a bătut timid din crengi și i-a șoptit cald păsării salvatoare: Ce bine-i că exiști! Fără tine aș fi fost mort acum. Mulțumesc, pasăre dragă! CUIBUL Între ramurile țepoase ale unui zarzăr era așezat un cuib de pasăre
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
acopere ca o căsuță ocrotitoare, iar ca ferestre rămân doar nările afară, topind zăpada cu respirația lor caldă. E flămând iepurașul nostru. Iarba e la mare adâncime, pentru că zăpada s-a înălțat cât un munte în urma viscolului de săptămâna trecută. Copăceii din pădure sunt înghețați, așa că urecheatul nostru a ieșit la marginea pădurii și privește dezorientat încotro s-o apuce. În depărtare albea feeric livada bunicului. S-a bucurat mult, știind că în primăvara trecută bunicul plantase niște pomișori tineri. Îi
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
dezamăgit, mai ales că vede cum bunicul a adunat zăpada în jurul fiecărui copac, fie pentru a-l feri de îngheț, fie pentru a-i asigura apa necesară atunci când zăpada se va topi. Când a ajuns la locul unde era șirul copăceilor tineri, Țup a încremenit de mirare: toate tulpinițele erau înfășurate fie în coceni de porumb, fie în tulpini uscate de floarea soarelui, legate apoi cu sfoară. Și-a dat seama că bunicul era foarte isteț, gândindu-se că un iepuraș
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
în tulpini uscate de floarea soarelui, legate apoi cu sfoară. Și-a dat seama că bunicul era foarte isteț, gândindu-se că un iepuraș ca dumnealui ar veni în vizită la puii lui. Acum bietul musafir s-a învârtit în jurul copăceilor, a mișcat mustățile, și-a înfipt de câteva ori dinții mari în îmbrăcămintea de iarnă a copăceilor și a plecat supărat în pădure. Trebuie să mai rabde câteva zile, până se va topi zăpada și tinerele vlăstare din margine vor
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
foarte isteț, gândindu-se că un iepuraș ca dumnealui ar veni în vizită la puii lui. Acum bietul musafir s-a învârtit în jurul copăceilor, a mișcat mustățile, și-a înfipt de câteva ori dinții mari în îmbrăcămintea de iarnă a copăceilor și a plecat supărat în pădure. Trebuie să mai rabde câteva zile, până se va topi zăpada și tinerele vlăstare din margine vor tocmai bune de ros. NUCUL URIAȘ De când mă știu m-a impresionat nucul din mijlocul grădinii: înalt
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
sau a ierburilor misterioase, aromate, căldura indescifrabilă și culoarea scoarței de tei... tot ceea ce ating mâinile ei capătă viață și se dezvoltă, ca și cum ar transmite acea prosperitate a fluxului solar în cel mai firav firicel de floare, cel mai neînsemnat copăcel sau pui de animal... căldura care se extinde prin apropierea ființei ei este favorabilă vieții, încât orice-i stă în preajmă se bucură de valurile pozitive, benefice... vocea ei e un susur vesel de izvor jucăuș, iar generozitatea și bunăvoința
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
tari, însă nu era ușor... Într-un târziu, am scos din pământul tare și uscat un puișor, cu frunze minuscule, prins de o bucată de rădăcină. O să-l pun mai întâi în apă, să dea mustăți, a surâs Iasomia învelind copăcelul într-un șervețel. Pe mine nu mă mai mira nimic la ea, acum. Mi se părea absolut firesc, ceva de la sine înțeles, implicit benefic, neîndoielnic și preferabil ca ea să aibă grijă de orice fel de ființă sau să știe
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
mai rău iar mintea lui nu găsea o altă soluție decât aceea de a aștepta. Numai prudența și experiența Îi dictau În acele momente atât de lungi. De la distanța aceea nu a reușit să vadă nici o siluetă, deși copacii, tufișurile, copăceii și chiar frunzele uscate Începeau să danseze un joc fără ritm. Victor simțea iminența pericolului pe care Încă nu-l putea defini. Trecuseră zece-douăsprezece minute lungi cât tot atâtea luni când urechea fostului jandarm păru că prinse un „fsst” estompat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]