152 matches
-
uneori, să împingă ușor cu piciorul mica albie scobită într-un lemn alb. Ori poate că trage ceva la mașină, o nouă cămășuță, o altă față de pernă, și mâna care pornește ori frânează roata mașinii, împinge din când în când copaia așezată alături, pe masă. Și totuși, pruncul - eu - nu adoarme. Din tavanul scund al cabinei mă adie răcoarea aerului condiționat. Poate că e, de fapt, evantaiul, revista Realitatea Ilustrată sau, pur și simplu, cartonul unui patron de croitorie cu care
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
ne întoarce fața hidoasă, ca de altfel politica în ansamblul ei. De aceea, artistul ne-o prezintă ca pe eterna cocotă „Politică”... sau scara cu mesajul ei metaforic de trimiteri polimorfe cu urcușuri și coborâșuri, oprindu-se în final la copaia care este sălașul copilului, al omului reprezentând viitorul, chiar și într-un veac care se anunță zbuciumat. Când părăsește atelierul are doar două drumuri de făcut: acasă sau la Facultatea de Arhitectură, unde este cadru didactic universitar: „Acești tineri minunați
Agenda2005-31-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284024_a_285353]
-
ea, după care chama pe cumătra mică (mama) căreia îi încredințeaz copilul, spunând de trei ori: „ține cumătră pe lumea asta a ta, Pe cealaltă lume a mea, Eu îți dăruiescă fin, De la Dumnezeu creștin Cu numele de... „ Apa din copaie, în care a fost scăldat copilul, era vărsată la rădăcina unui copac, ritual care încifrează creșterea viguroasă a copilului, la fel ca un stejar sau brad. În scenariul încreștinării (botezul urmat de toate celelalte practici ritualice), în care preotul are
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
simțeam ce faci, ce vorbești, îți spuneam discret: te aud! Nu te rușinai deloc, nu te-ai rușinat niciodată, n-ai simțul ridicolului, ar fi fost catastrofal pentru un actor, te-ai fi pierdut pe scenă. Vorbeai și cântai în copaie de dădeau frunzele pe colnic, ne era teamă să nu mori, că prea erai altfel, Lasă, țațo, că nu mor,/ Că-mi dai leacuri și-mă-nsor!!!, ai fredonat asta din legănuț încă, să nu ne speriem, probabil!!!!. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-mi dai leacuri și-mă-nsor!!!, ai fredonat asta din legănuț încă, să nu ne speriem, probabil!!!!. Era un cântec pe care l-ai găsit mai târziu pe niște benzi de magnetofon cu muzică veche, românească, dar tu începuseși din copaie să cânți, atunci l-am auzit prima dată. La Spune-mi, spune-mi, moș bătrân, măi,/ Spune-mi caii cum se fură? Noaptea pe fulgerătură!, râdeai să mori, eu mă îngrijoram la culme, ne uitam la tineee, ne minunaaam, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a mirare, Din piept mare: Ce lătrat! Pomi golași și zori de roșuri! (E aprilie, nu mai) Forfotă de fulgi pe coșuri, În cuib fraged: Cir-li-lai. - Fox al meu, îți place, hai? Cir-li-lai, cir-li-lai, Precum stropi de apă rece În copaie când te lai; Vir-o-con-go-eo-lig, Oase-nchise-afară-n frig Lir-liu-gean, lir-liu-gean, Ca trei pietre date dura Pe dulci lespezi de mărgean. Te-ai sculat cu noaptea-n cap, O să-ți dea colgiul hap, Fox cu ochii-ntorși cu albul, Fix cu ochii la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
S-o dăm jos din pom și cracă, Apoi - tava Și-n tarbacă, De trei ori de capul scării Să-i frângem șira spinării! Nalt, curat sub corn de rai, Dezlega-vom: cir-li-lai, Cir-li-lai Precum stropi de apă rece În copaie când te lai; Vir-o-con-go-eo-lig, Oase-nchise-afară-n frig; Lir-liu-gean, lir-liu-gean, Râs al pietrelor de-a dura Pe trei trepte de mărgean! ÎNCHEIERE Stinsă liniștirea noastră (și aleasă), Isarlîk încinsă, Isarlîk mireasă! Dovediții, mie, doisprezece turci Între poleite pietre să mi-i culci
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
erau de prin cerșeli și popasuri la fântânile cu mătase ale drumurilor. - Când numele ei, necesar ca o lege a minții, nu putea fi decât acela de Pena Corcodușa; când petele ei picaseră din ceara de creștet sau curseseră din copăile morților. Într-un singur punct schița Domnișoarei Hus concordă cu plăsmuirea Penei. Amândouă, se pare, au dănțuit în veacuri diferite: săltăreț, pierdut sau lunatic cu cavaleri guarzi muscali ori rotunde pașale. * În desfăcutul suflet al Bucureștiului nocturn, umbra Penei Corcodușa
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vieții, atingând acele piscuri mărețe unde (cu puterea lui) a sedimantat, ca într-un fagure, sentimente, ideii, trăiri, dorințe, suferințe, "zile cu trei sori în frunte" , bucurii, iubiri trecătoare sau nostalgii cu dureri sufletești, cânece ce au legănat copilul în copaia de sub nucul umbros; apoi "când elev eram și ascultam" doina scumpă care a însoțit soldatul să meargă în armată, pe câmpul de luptă, și balade strânse-n vatra dorului "ca trei frați dintr-o tulpină" trezind în poet mândria românului
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
-n care Cel bob de viață, în mirare, Așteaptă rând să crească mare, Cu darul coborât din soare. * Tărâna-i stampa care poartă, Precum simbolurile-n hartă, Trecutul cel scobit cu daltă De-un biet prezent, oprit la haltă. * Tărâna e copaia-n care-ncape Uscatul trupului răs-stors de ape Când tot departele ne e aproape, Când azi, pe mâine-o să-l îngroape. * Deci nu pășiți cu tălpi murdare Peste țărâna hrănitoare, Și nu huliți groparul care Ne-nțărânează, la plecare. Foto
ŢĂRÂNA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368482_a_369811]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > AJUNUL CRĂCIUNULUI Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1453 din 23 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Astă seară bunicuța Ia copaia și tăvița Pregătește frământatul Mâine este colindatul. Din făină ea va face Colindețe, apoi le coace Să-mpartă colindătorilor În revărsatul zorilor. Atunci, mă-mbrac și eu cu zor M-alătur lor cu drag, în cor Cântăm voioși pe sub fereastră
AJUNUL CRĂCIUNULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367819_a_369148]
-
și curcan și măsline cât prunele...Are bărbat cu relații. -Termină, că turbez! De unde vrei să-ți aduc măsline? Crezi că elevii au cules toamna asta de pe câmp măsline? Pă ce pământ trăiești? Bunică-mea făcea de Anul Nou o copaie de scovergi și se veselea toată noaptea cu bunicul. Iar dumneaei... măsline! Tușește fără măsline la masă. Dacă ne-am boierit. -Nenorocitule!..Lasă că am să-ți fac și eu scovergi. Marele director, om cu relații, mănâncă în noaptea de
UN KIL DE MĂSLINE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367867_a_369196]
-
satul drept vatră. În gând înflorindu-ne vorbe de dor, Rodit-ai în noi frumusețea, De-amoruri în noi făcut-ai izvor Din care bărbații-și sting setea! Gândea țăranca, pe malul de râu Cu maiul bătând la rufe-n copaie, Cu sânii sub ie în ritmuri vibrând Pe umeri curgându-i cosița bălaie. Cu pulpele albe ieșind de sub poale Două lumânări de dor tremurând, În jur mlădioasă iarba se-ndoaie În creștet ascunsă flacără-arzând. Și cum se-ntâmplă să treacă
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
Nu le mai pomenesc întrucât sunt dea dreptul suburbane și sunt convins că le cunoașteți. Ce părere aveți despre această diagnosticare a domnului Patapievici cu privire la poporul român? Dan Puric - Este ca și femeia aceea care a aruncat cu covata, cu copaia, apa murdară și copilul. Este o confuzie ontologică între populație și popor. Pe semne că superficialitatea gândirii și lipsa unui creștinism adânc l-au făcut să scrie toate lucrurile acestea, pentru că omul firesc, creștinul, nu se repede la sentințe și
INTERVIU REALIZAT DE STELIAN GOMBOŞ CU ACTORUL SI REGIZORUL CRESTIN DAN PURIC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349069_a_350398]
-
CITITOR DE GÂNDURI... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 706 din 06 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Nicolae... 5 Decembrie 2012, spre seară... Cititor de gânduri, Nicolae, Cu Alfabetul dragostei în mâini, Așa mi-au spus acolo în copaie Când mă scăldau părinții mei români. Maghiari de ar fi fost ori nemți, totuna, Porunca lor era atât de clară, Tot neamul să-l iubești întotdeauna, Pe cel de-aici, pe cel de dinafară Și toată viața, din puținul tău
CITITOR DE GÂNDURI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365791_a_367120]
-
El unul mai fusese încercat în patruzeci. Odată ajunși în pragul casei nu au mai pot face niciun pas, nici înainte și nici înapoi. Albert are, la început, senzația că încearcă să-și mențină echilibrul având picioarele pe marginile unei copăi năstrușnice. Senzația este de câteva momente. Pare, apoi, că pământul nu vrea să-i mai rabde. Nici cerul nu este mai prejos. Totul este luminat ca în plină zi, vuietul este de-a dreptul înfricoșător până ce totul se potolește și
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
lemn și care avea un capac. Când mi-era sete trebuia să aștept ca mama sau servitoarea să umble la doniță și să-mi umple cana cu apă. Rufele se spălau, îmi amintesc, și am și o fotografie, într-o copaie din lemn, lucrată și ea cu măiestrie, care folosea și la îmbăiat. A fost cândva, dar astăzi nu mai este ... Pe-aici, mi-s niște ani rămași cu câteva amintiri răzlețe, dar frumoase, din acele locuri minunate. Un astfel de
CÂMPENI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364981_a_366310]
-
El unul mai fusese încercat în patruzeci. Odată ajunși în pragul casei nu au mai pot face niciun pas, nici înainte și nici înapoi. Albert are, la început, senzația că încearcă să-și mențină echilibrul având picioarele pe marginile unei copăi năstrușnice. Senzația este de câteva momente. Pare, apoi, că pământul nu vrea să-i mai rabde. Nici cerul nu este mai prejos. Totul este luminat ca în plină zi, vuietul este de-a dreptul înfricoșător până ce totul se potolește și
EVOCARE de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365177_a_366506]
-
lăsând arvună-un trup de lut deodată nu mai știu ce sunt ori pană, vânt sau chiar un duh aud un popă cum cuvântă că iute m-am suit la drepți dar îngerii mă duc pe brațe mă scufundă în copaie sunt nou născut în scăldătoare astăzi este 1 martie din moarte iar am înviat Referință Bibliografică: astăzi este 1 martie / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 426, Anul II, 01 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George
ASTĂZI ESTE 1 MARTIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365249_a_366578]
-
au mișcat din spinări Și-n picioare, Ca niște uriași de piatră Au ascultat câinii cum latră. Lache, țiganul, se pricepe să facă dintr-un ban, doi, dintr-o materie iformă „icre de aur în linguri și pe cârlige” „Din copaie/ A tras cu mâna de-a dreptul/ O vâlvătaie/ Care i-a luminat fața și pieptul.” Pensionarii temniței au firi contradictorii, un aliaj ciudat care unește frumusețea și oroarea din ființa lor. Trupurile lor murdare au o perfecție suavă, parfumată
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
simfonie care să cuprindă tot spațiul până în slavă cerului. De nu știu câte ori am coborât din mașină și am admirat frumusețea formațiunilor care imi sugerau comparația cu niste uriașe gogoloaie de aluat care nu apucaseră să se unească prea bine în copaia în care ar fi urmat frământarea. Imaginile acestor formațiuni geologice mă trimeteau în urmă pe la începutul existenței pământului aflat într-o dramatică frământare care a fost oprită parcă instantaneu, ca într-un stop cadru. Printre aceste formațiuni se strecurau cărări
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
de, ajungeam la oraș și cu ele la subțioară, pe ușa din fața casei m-am ascuns sub trandafiri. Aveam eu un loc unde mă piteam în Săptămâna Mare a Paștelui, să-mi mănânc ouăle vopsite de mama. Imediat cum umplea copaia pentru aluatul de pâine sau coșul din nuiele de alun, cu ouă de toate culorile, cum dădeam iama prin ele când nu era atentă la năzdrăvăniile mele. Doar nu era să aștept încă două - trei zile până venea Paștele. Ieșit
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
de, ajungeam la oraș și cu ele la subțioară, pe ușa din fața casei m-am ascuns sub trandafiri. Aveam eu un loc unde mă piteam în Săptămâna Mare a Paștelui, să-mi mănânc ouăle vopsite de mama. Imediat cum umplea copaia pentru aluatul de pâine sau coșul din nuiele de alun, cu ouă de toate culorile, cum dădeam iama prin ele când nu era atentă la năzdrăvăniile mele. Doar nu era să aștept încă două - trei zile până venea Paștele. Ieșit
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
CRĂCIUN Doi copii cu două tesle vor să meștereasc-o iesle din țăruși de lemn de fag pentru copilașul drag. Dintr-o creangă și-un uluc ei cioplesc un mic pătuc și aduc un braț de paie să le-așeze în copaie. Pentru Pruncușorul sfânt ce coboară pe pamant să ne-aducă mântuire și speranță și iubire. Tocmai lângă copilașți au venit doi ingerași care cântă amândoi Slavă! Domnul e cu noi! URÂRE DE CRĂCIUN Primește astăzi flori de Crăciuniță bobite mici
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351574_a_352903]
-
să nu ne ducă în depășire nereglementara, ori să ne surprindă neprevăzutul. Trebuie să călcam cu atenție pe terenul nou, dar și să fim atenți să nu azvârlim ce este de prisos, să nu aruncăm și copilul împreună cu apa din copaie. Ne trebuie o “rece cumpăna-a gândirii” (“Glossa” Eminescu) ca să știm ce păstrăm din zestrea adunată și ce dăm peste bord. În decembrie, 1989, când eram cuprinsă de înflăcărările entuziasmului năruirii comunismului, am rămas muta de uimire auzind-o pe
NEVOIA DE SCHIMBARE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346646_a_347975]