78 matches
-
încă nu s-a pescuit. Dezavantajul, când ai musafiri în barcă, este că atunci când îți este lumea mai dragă, ai parcurs peste o milă marină în larg și deja tragi cu spor voltele pline cu guvid, musafirul începe să ia copastia în brațe și să dea la pește, adică să vomite. Răul de mare poate apărea la cei neobișnuiți și la valurile făcute într-o cadă, darmite în legănarea continuă a mării. Să-l lași să leșine în barcă nu poți
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354253_a_355582]
-
încă nu s-a pescuit. Dezavantajul, când ai musafiri în barcă, este că atunci când îți este lumea mai dragă, ai parcurs peste o milă marină în larg și deja tragi cu spor voltele pline cu guvid, musafirul începe să ia copastia în brațe și să dea la pește, adică să vomite. Răul de mare poate apărea la cei neobișnuiți și la valurile făcute într-o cadă, darmite în legănarea continuă a mării. Să-l lași să leșine în barcă nu poți
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357496_a_358825]
-
339 din 05 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Argonaut Barcazul meu nu este yolă, Nici pe canaluri o gondolă, Barcazul meu e lup-de-mare, Albit de vânturi și de soare. Ci de la pupă pân'la proră- Cântarea mărilor sonoră, Iar pe copastii - cicatrice Ca lovituri de lănci și bice. Mă socotesc argonautul Reactualizând trecutul, Să caut lâna legendară, Nici o speranță nu dispară! În juru-mi stavili și ispite, Când mai suave și șoptite, Când amenințător balaur; Poate-oi găsi lâna de aur! Barcazul
ARGONAUT de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358005_a_359334]
-
trecutul, Să caut lâna legendară, Nici o speranță nu dispară! În juru-mi stavili și ispite, Când mai suave și șoptite, Când amenințător balaur; Poate-oi găsi lâna de aur! Barcazul meu e lup-de-mare, Albit de vânturi și de soare, Iar pe copastii - cicatrice Ca lovituri de lănci și bice. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Argonaut / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 339, Anul I, 05 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ARGONAUT de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358005_a_359334]
-
aveau și de ce: un corp armonios construit, cu sânii mari și jucăuși, cu fesele abia acoperite de spatele slipului îngust, excitante și chemătoare la nebunii, mai ales când și-a ridicat piciorul ei lung și frumos ca să-l treacă peste copastia bărcii. Mișcarea valurilor a făcut ca barca să se clatine și în graba ei de-a se sprijini cu mâinile de banchetă, de teamă să nu cadă, s-a aplecat involuntar, cu spatele cabrat spre spectatorii de ocazie de pe mal
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
umblau libere pe trupurile goale, când pe deasupra apei, când prin zonele erotice, pentru a ajunge la clipa când corpul singur își va cere drepturile sale. Am adus-o ușor lângă barcă, iar ea s-a sprijinit cu o mână de copastie, cu cealaltă ținându-se de umărul meu. Nu-și dezlipea buzele de gura mea, mușcându-mi pe cea superioară cu nervozitate. Simțeam durerea, dar o ignoram, căci îmi trezea senzații nebănuite până atunci. Am prins cu ambele mâini copastia barcii
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
de copastie, cu cealaltă ținându-se de umărul meu. Nu-și dezlipea buzele de gura mea, mușcându-mi pe cea superioară cu nervozitate. Simțeam durerea, dar o ignoram, căci îmi trezea senzații nebănuite până atunci. Am prins cu ambele mâini copastia barcii și am fixat-o pe draga mea cu umerii de barcă. Foarte ușor, cum înotam amândoi, doar dând din picioare, s-a putut produce cuplarea corpurilor noastre tinere și dornice de nebunii. Nebuneala s-a desfășurat cu mult zgomot
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
plăcerii. Răspunzând, Miruna întinse cu îndemânare mâna să-mi prindă cu putere nebunaticul, în timp ce își ridică puțin fundul și-l potrivi pe făgașul plăcerilor incomensurabile. Își mișca trupul atât de măiestrit și agil, încât mă înfiora. Cu mâinile sprijinite de copastia bărcii, dansa un dans numai de ea știut, deasupra neastâmpăratului de nebunatec. Îi auzeam gemetele de plăcere, vorbele spuse cu drag și multă satisfacție. Și iar se apleca asupra mea, și iar se ridica... ca un ritual mistic al vrăjitoarelor
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
prindeam nici un guvid. Am plecat iar în necunoscut. Încercasem să pescuim cu câțiva metri mai lateral când am revenit pe parâmă, dar fără rezultat în mincioguri. Stăteam tăcuți pe mare și nu se auzea decât clipocitul apei lovindu-se de copastia bărcii. Nu mai aveam curajul nici să schimbăm impresii despre aventura noastră. Nu știam unde ne aflăm, cât de departe de mal suntem și dacă ceața se va ridica așa curând. Nu puteam să plecăm spre mal deoarece nu știam
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360401_a_361730]
-
aveau și de ce: un corp armonios construit, cu sânii mari și jucăuși, cu fesele abia acoperite de spatele slipului îngust, excitante și chemătoare la nebunii, mai ales când și-a ridicat piciorul ei lung și frumos ca să-l treacă peste copastia bărcii. Mișcarea valurilor a făcut ca barca să se clatine și în graba ei de-a se sprijini cu mâinile de banchetă, de teamă să nu cadă, s-a aplecat involuntar, cu spatele cabrat spre spectatorii de ocazie de pe mal
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
umblau libere pe trupurile goale, când pe deasupra apei, când prin zonele erotice, pentru a ajunge la clipa când corpul singur își va cere drepturile sale. Am adus-o ușor lângă barcă, iar ea s-a sprijinit cu o mână de copastie, cu cealaltă ținându-se de umărul meu. Nu-și dezlipea buzele de gura mea, mușcându-mi pe cea superioară cu nervozitate. Simțeam durerea, dar o ignoram, căci îmi trezea senzații nebănuite până atunci. m prins cu ambele mâini copastia barcii
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
de copastie, cu cealaltă ținându-se de umărul meu. Nu-și dezlipea buzele de gura mea, mușcându-mi pe cea superioară cu nervozitate. Simțeam durerea, dar o ignoram, căci îmi trezea senzații nebănuite până atunci. m prins cu ambele mâini copastia barcii și am fixat-o pe draga mea cu umerii de barcă. Foarte ușor, cum înotam amândoi, doar dând din picioare, s-a putut produce cuplarea corpurilor noastre tinere și dornice de nebunii. Nebuneala s-a desfășurat cu mult zgomot
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
plăcerii. Răspunzând, Miruna întinse cu îndemânare mâna să-mi prindă cu putere nebunaticul, în timp ce își ridică puțin fundul și-l potrivi pe făgașul plăcerilor incomensurabile. Își mișca trupul atât de măiestrit și agil, încât mă înfiora. Cu mâinile sprijinite de copastia bărcii, dansa un dans numai de ea știut, deasupra neastâmpăratului de nebunatec. Îi auzeam gemetele de plăcere, vorbele spuse cu drag și multă satisfacție. Și iar se apleca asupra mea, și iar se ridica... ca un ritual mistic al vrăjitoarelor
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
de suflet despre ce-mi povestea tatăl meu când apropiindu-se de Bosfor cu vaporul pe care era îmbarcat nici unul dintre marinarii de pe navă nu-și mai găsea locul, cum își spălau echipamentul, cum îl cârpeau și stăteau lipiți de copastia navei nerăbdători ca să zărească primii lumina farului de la Constanța. Și ce fericire și lacrimi de bucurie erau atunci iar cea mai tragică pedeapsă pentru vreun camarad era ca să-i vie rândul la cart tocmai când nava ancora în port, în
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
de blugi în apă, o storceam ușor și o așezam pe creștetul capului. Apa se prelingea peste umeri, iar răcoarea mă înfioara. Pescărușii se adunau zgomotoși în jurul meu, le era foame. Erau prietenii pescarilor. Cel mai curajos se așeza pe copastia bărcii și privea țintă peștele din cârlig: I-l aruncam. Atunci, începea cursa contra cronometru: alți pescăruși îl aleargau pe norocos, pentru a-i fura bucata de pește. Dacă vroiai să-i aduni în jurul tău, era destul să strigi “Vasilică
OPINIA UNUI MEMBRU AL UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371177_a_372506]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > PENSIONAR MINER Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 412 din 16 februarie 2012 Toate Articolele Autorului PENSIONAR MINER Reumatisme, Unul peste altul, Care fac psihoze, Adunate în picioare Nelipsitele artroze. Obrajii reci, Lipsiți de roze, Copastii strâmbe, Dezgolite, Plămânii plini De silicoze. *** BLOCURI Piramidele pătrate, Cu ochi sparți, Pietre măcinate, Foste munți înalți. Varul cu semne Vechi, soroc, Dragul meu, Ești la bloc. Referință Bibliografică: Pensionar miner / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 412
PENSIONAR MINER de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345057_a_346386]
-
peste umeri, iar răcoarea plăcută mă înfioara. Din difuzorul tranzistorului se auzea o muzică relaxantă. Pescărușii se adunau zgomotoși în jurul bărcii, le era foame și așteaptau micul dejun. Deja s-au învățat cu pescarii. Cel mai curajos se așeza pe copastia bărcii și stătea cu ochii ațintiți asupra peștelui din cârlig, așteptând să-i fie aruncat. Atunci și alți pescăruși se repezeau și începeau cursa contra cronometru: îl aleargau pe norocos, pentru a-i fura bucata de pește. Când vroiai să
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
pristav n-ar mai putea s-o aducă la suprafață. înainte de a lansa ambarcațiunea pe urmele balenei, capătul superior al saulei e scos din coș și petrecut pe după tamburul fixat la pupa, apoi întins pînă la prova, de-a lungul copastiei, peste brațele ramelor, așa fel încît să atingă ușor încheieturile mîinilor în timp ce vîslesc; trecînd astfel printre oamenii așezați în zig-zag de-a lungul celor două copastii saula ajunge la botul ascuțit al ambarcațiunii, unde o cavilă de lemn, nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
petrecut pe după tamburul fixat la pupa, apoi întins pînă la prova, de-a lungul copastiei, peste brațele ramelor, așa fel încît să atingă ușor încheieturile mîinilor în timp ce vîslesc; trecînd astfel printre oamenii așezați în zig-zag de-a lungul celor două copastii saula ajunge la botul ascuțit al ambarcațiunii, unde o cavilă de lemn, nu mai mare decît o pană obișnuită, o împiedică să scape și unde atîrnă ca un soi de ghirlandă peste bord. La prova rămîne încolăcită o bucată lungă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
scape și unde atîrnă ca un soi de ghirlandă peste bord. La prova rămîne încolăcită o bucată lungă de zece pînă la douăzeci de stînjeni, după care saula își urmează drumul în sens invers, spre pupa, de-a lungul celeilalte copastii, pentru a fi legată de „firul scurt“ - cum e denumită bucata de saulă fixată de harpon; dar înainte de asta, „firul scurt“ trece printr-o serie întreagă de operațiuni tainice, prea plicticoase pentru a fi redate aici. în felul acesta saula
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
întîmplă atît de frecvent în vînătoarea de balene - despre puține dintre ele se și scrie, dar foarte în treacăt - accidente în cursul cărora cîte un marinar e azvîrlit peste bord, odată cu saula și dispare pentru totdeauna. Cînd aceasta țîșnește peste copastie, a ședea în ambarcațiune e ca și cum ai sta în mijlocul pistoanelor șuierătoare ale unei locomotive cu aburi, ale cărei piese și roți te pot zgîria rău de tot. Mai mult încă, nu poți sta nemișcat în mijlocul acestor primejdii, deoarece ambarcațiunea se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vînt, însă cu un calm atît de egal, tulburînd atît de puțin fața apei, încît, socotind că nu era, încă, alarmată de-a binelea, Ahab ne porunci să nu vorbim decît în șoaptă și să nu folosim ramele. Așezați pe copastiile ambarcațiunilor, întocmai ca indienii din Ontario, lunecam în tăcere, cu ajutorul cîte unei vîsle scurte, marea calmă nepermițînd folosirea pînzelor. Deodată, în timp ce înaintam pe urmele balenei, aceasta își repezi coada drept în sus, la vreo patruzeci de picioare în văzduh, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
zbuciuma necontenit o cascadă, iar în urma ei fierbea un vîrtej fără sfîrșit; ajungea să-ți miști un deget sau să faci o cît de mică mișcare, ca ambarcațiunea să se aplece spasmodic spre mare, troznind din încheieturi, pînă la nivelul copastiei. Goneam cu toții așa, fiecare dintre noi agățîndu-se din răsputeri de locul său, pentru a nu fi aruncat în valurile spumegînde; silueta înaltă a lui Tashtego era aproape frîntă în două peste vîsla-cîrmă, pentru a se putea ține în echilibru. Ambarcațiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în agonie țîșnea jet după jet de abur alburiu, așa cum din gura ațîțatului secund ieșeau rotocoale de fum; pufăind de zor, Stubb își trăgea înapoi, după fiece lovitură, lancea îndoită și o îndrepta la loc, prin cîteva izbituri repezi în copastie, pentru a o înfige iar în trupul balenei. Ă Mai aproape, mai aproape! strigă el către primul vîslaș, în clipa cînd furia balenei epuizate păru să se domolească. Mai aproape și mai aproape! Iar ambarcațiunea se lipi de coasta balenei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
copacului, mlădițele cresc din ramuri și tot astfel, din subiectele bune, cresc capitolele. Cavaletul despre care am pomenit mai adineaori merită o mențiune specială. Este un băț crestat, de o formă aparte, lung de vreo două picioare, înfipt perpendicular în copastia de la tribord, aproape de prova, cu scopul de a sluji drept suport capătului de lemn al harponului, celălalt capăt ieșind ca o sabie tăioasă deasupra provei. în felul acesta, arma e la îndemîna harponistului, care o smulge la fel de ușor din suportul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]