497 matches
-
când în cap, rostogolindu-se ca un sac de cartofi. Depinde de avântul pe care și l-a luat. La capătul scărilor îl poate aștepta o frumoasă plimbare în lesă, prin parc, sau o vizită la veterinar, ca să-i pună copci. Un domeniu în care, de asemenea, buldogii francezi nu excelează este grația. Uite, Lola, de exemplu, dacă ți se cocoață în brațe, sigur te mutilează măcar un pic. Ba îți înfige un picioruș în părțile cele mai sensibile, ba îți
Despre buldogii francezi, device-uri și fotografii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20796_a_22121]
-
poteci înguste sapă-n miriști linul, pe sub dantele negre te strâng scaii! Suspină vântu-n gămălii căzute, tot adăpând obrajii-ți dintr-o ploaie, un zâmbet geme-n herghelii de ciute, oprind pe buze-ți răsuflări de paie! Se strânge-n copca lui de iarnă deasă și-n ghearele-i de lut îți toarnă cruci, sub răni de ger ți-așează talpa-n coasă, tu dormi supus îmbrățișând năluci! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: CÂNDVA PĂMÂNT... / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CÂNDVA PĂMÂNT... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380158_a_381487]
-
poet cu adevărat original. Poeziile lui mustesc de cuvinte cu iz rustic, unde totul capătă un aer rudimentar, vânjos, sălbatic, amintind de pictorul Andreescu: „Sus huiet și bătaie de brazi înfuriați, Jos urlete de ape în scochina adâncă, Mânând din copcă -n copcă nahlapii spulberați, Pe jghiaburi șlefuite în gresia din stâncă... .................................................. Răzbubuie ca-n iaduri un ciocnet de urgii... Bușteni de-a rostogolul se bat cu bolovanii... Prăpastia-i zdrobește cu știrbele-i gingii Și hrubele-nfundate scot muget, ca
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
adevărat original. Poeziile lui mustesc de cuvinte cu iz rustic, unde totul capătă un aer rudimentar, vânjos, sălbatic, amintind de pictorul Andreescu: „Sus huiet și bătaie de brazi înfuriați, Jos urlete de ape în scochina adâncă, Mânând din copcă -n copcă nahlapii spulberați, Pe jghiaburi șlefuite în gresia din stâncă... .................................................. Răzbubuie ca-n iaduri un ciocnet de urgii... Bușteni de-a rostogolul se bat cu bolovanii... Prăpastia-i zdrobește cu știrbele-i gingii Și hrubele-nfundate scot muget, ca vulcanii” (Penteleul
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
furnizor și în cea de prestator servicii!, acreditări pentru prelevat organe acordate fără acoperire etc. Tabloul unui război În paralel cu acest război declarat și purtat cu Agenția Națională de Transplant, Vlad Voiculescu a susținut și bătălia începută cu Narcis Copcă, managerul Spitalului Sfânta Maria, locul unde a fost acreditat singurul centru de transplant de plămâni din România, dar care nu este folosit pentru că ministrul refuză să deblocheze banii pentru prima operație de transplant: „Îmi afirm din nou îndoielile că Spitalul
Medicul Narcis Copcă dezvăluie culisele negocierilor dintre Ministerul Sănătății și Eurotransplant: Vor să trimită toate organele în străinătate [Corola-blog/BlogPost/93180_a_94472]
-
continuare, un ton mai blând: „Nimeni nu a spus că cineva de la Sfânta Maria a comis vreo ilegalitate. Bine, singura ilegalitate potențială ar putea fi legată de un fals în dosarul de acreditare... Nu am ce să-i reproșez domnului Copcă din punct de vedere profesional”. Întâlnirea cea de taină cu Eurotransplant Odată contextul desenat, trebuie remarcat că în toată această perioadă și stare de beligeranță, Vlad Voiculescu i-a chemat la București pe reprezentanții Eurotransplant, organismul prin intermediul căruia pacienții români
Medicul Narcis Copcă dezvăluie culisele negocierilor dintre Ministerul Sănătății și Eurotransplant: Vor să trimită toate organele în străinătate [Corola-blog/BlogPost/93180_a_94472]
-
tânărului ministru. Deac - la fel. Nu comentăm aici motivele... Zota, însă, s-a opus. Concluzia? Propunerea ca România să devină, cu acte, donatorul Occidentului a fost amânată. S-a semnat un nou acord cu Eurotransplant doar în ceea ce privește transplantul pulmonar. Narcis Copcă, managerul Spitalului Sfânta Maria și medicul care are ambiția să realizeze, în unitatea pe care o conduce, primul transplant pulmonar din țară, a comentat acid planurile ministrului Vlad Voiculescu: „Se pregătise exodul organelor românești. Urma să se întâmple, exact ca
Medicul Narcis Copcă dezvăluie culisele negocierilor dintre Ministerul Sănătății și Eurotransplant: Vor să trimită toate organele în străinătate [Corola-blog/BlogPost/93180_a_94472]
-
a activității. Dintre toți, bunicul meu patern ocupă locul central - și nu numai în această privință. Îmbrăcat întotdeauna cu cămașă albă și haină neagră - când era cald, haina era înlocuită de o jiletcă, neagră și ea, prinsă la spate în copci metalice -, cu trăsăturile feței severe, brăzdate de câteva dâre adânci, era un om de-o delicatețe infinită. Vorbea rar, iar privirea părea să urmărească peisaje accesibile numai lui, dintr-o lume neștiută. Am avut un șoc... cultural când, pe la cincisprezece
Când v-ați îmbătat ultima oară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8414_a_9739]
-
aceea a unui om. Revanșa făpturii necuvîntătoare împotriva prigonitorului ei se regăsește și în alte decoruri. Un vînător de vidre din Tulcea trece Dunărea pe o vreme năprasnică, dar rătăcește drumul, nu găsește adăpostul căutat, scapă cu greu dintr-o copcă și cade istovit la pămînt, afundîndu-se într-un somn plin de vise ciudate. Pe întinderea înghețată, lucind ca oglinda, apar sute și mii de copci, iar din fiecare copcă răsare cîte o vidră neasemuit de frumoasă, cu blana de argint
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
o vreme năprasnică, dar rătăcește drumul, nu găsește adăpostul căutat, scapă cu greu dintr-o copcă și cade istovit la pămînt, afundîndu-se într-un somn plin de vise ciudate. Pe întinderea înghețată, lucind ca oglinda, apar sute și mii de copci, iar din fiecare copcă răsare cîte o vidră neasemuit de frumoasă, cu blana de argint, cu labele de aur și cu ochii strălucind ca două pietre nestemate. "O trosnitură neașteptată îl grăbi să ridice oțelele puștii: la douăzeci de pași
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
rătăcește drumul, nu găsește adăpostul căutat, scapă cu greu dintr-o copcă și cade istovit la pămînt, afundîndu-se într-un somn plin de vise ciudate. Pe întinderea înghețată, lucind ca oglinda, apar sute și mii de copci, iar din fiecare copcă răsare cîte o vidră neasemuit de frumoasă, cu blana de argint, cu labele de aur și cu ochii strălucind ca două pietre nestemate. "O trosnitură neașteptată îl grăbi să ridice oțelele puștii: la douăzeci de pași depărtare se deschisese, ca
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
vidră neasemuit de frumoasă, cu blana de argint, cu labele de aur și cu ochii strălucind ca două pietre nestemate. "O trosnitură neașteptată îl grăbi să ridice oțelele puștii: la douăzeci de pași depărtare se deschisese, ca din senin, o copcă largă, un adevărat ochi de baltă... Și mult se minună vînătorul cînd din copcă se ivi o vidră de o mărime nemaipomenită. Avea înfățișarea mai mult de urs decît de vidră. Din blana sa bogată scăpărau scîntei de aur care
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
ochii strălucind ca două pietre nestemate. "O trosnitură neașteptată îl grăbi să ridice oțelele puștii: la douăzeci de pași depărtare se deschisese, ca din senin, o copcă largă, un adevărat ochi de baltă... Și mult se minună vînătorul cînd din copcă se ivi o vidră de o mărime nemaipomenită. Avea înfățișarea mai mult de urs decît de vidră. Din blana sa bogată scăpărau scîntei de aur care luminau cele mai tainice cotloane ale bălții. Trebuia să fie o vidră năzdrăvană, căci
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
arătai spre cei ce se dezbrăcau. În creier mi se instalase groaza. Îmi trecu prin minte că voi fi agresat de bărbați, așa cum mai auzisem din când în când. - Hai, hai! mă grăbi bătrânul. Trebuie să te grăbești. - Unde? - În copcă! Am curățat-o dimineață. Dacă se umple iar de gheață, o să ne zgâriem! Aaa!" răsuflai eu ușurat în sinea mea. Deci sunt niște morse, nu homo!" Și pornirăm desculți pe zăpadă, unul după altul, ținând în mână câte un prosop
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
care tresaltă în mers. Mi se par incredibil de vulnerabile. Și la fel îmi pare că sunt și eu. Odată cu frigul mă cuprinse din nou frica, frica de apa rece. - Botezul celor beți nu este primit, îmi spuse la marginea copcii părintele Vasili. Spuse și mă împinse ușor cu mâna. Și zburai în frigul ce mă ardea. Scânteile apei îmi licăriră în fața ochilor, mi se înfipseră în piele. Dădui din mâini prin amestecul de apă și gheață, uitându-mă în jur
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
în frigul ce mă ardea. Scânteile apei îmi licăriră în fața ochilor, mi se înfipseră în piele. Dădui din mâini prin amestecul de apă și gheață, uitându-mă în jur. Surprinsei privirea bătrânului, care, gol, părea o mumie albăstruie pe marginea copcii. - Nu mai da din mână, că o să te ducă curentul sub gheață! spuse. Însă eu deja mă cățăram sus, sărind pe gheață, încercând să mă strâng, dar gheața se rupea, zgâriindu-mi mâinile. Deja mă urcasem, când văzui în sfârșit
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
îmi agăță la gât o cruciuliță de argint. - Salvarea ta a fost minunea lui Dumnezeu, spuse el, aruncând o privire spre bătrân. Iar acum și tu ai deveni robul lui Dumnezeu. Să te binecuvânteze Domnul. Mai apoi se băgară în copcă și ceilalți. Și cel mai mult se zbătu în apă bătrânul. Scrâșnea, ofta, se văicărea. - Asta-mi face bine! zise el. Așa cum este conservarea pentru roșii! Îți lungește viața! Bănuiala mea referitoare la începutul unui mod sănătos de viață nu
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
și trăiești senin, fără memoria mizeriei din care ai plecat. Trăiești la orizontală, fără alte ambiții decît cele date de criteriul civilizației. Altminteri, dacă te ridici la treapta ambițiilor culturale vei sfîrși în consternări nedorite: te vei închide într-o copcă din care nu vei ieși decît opt ore pe zi, cît durează prestația proletară, după care te vei întoarce la fatalitatea unor gene pe care nu le poți depăși. Cazul doctorului Neagu Basarab e o ilustrare a destinului de care
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
Cu excepția lui Hahnemann, asupra căruia autorul se apleacă în virtutea contrarierii pe care i-a inspirat-o figura geniului, celelalte nume evocate sînt autohtone. Se adeverește constatarea de la începutul cronicii, că un spirit, în măsura în care e profund, își clădește în Germania o copcă interioară pe care o populează cu fantome dragi: morți de renume și întîmplări bizare. Ce dăunează însă cărții stricînd impresia estetică sînt trei parametri ce țin de dozajul retoric. Mai întîi, cititorul e iritat de ritualul autoreferențial care face ca
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
polari plecați la plimbare printre banchizele de gheață de pe malurile gârlei și pârâului. Un gând zănatec o îmboldea să-și lepede șuba de lup și tot ce-avea pe ea, și, goală, ca-n toiul verii, să se arunce în copca desferecată, să se închine izvoarelor din adâncul altarelor de gheață, dar chemarea cerbului o zorea. Dincolo de poiană se-ntâlni cu pădurarul Ghiță. Aide repede, doamnă! Știați? Ce să știu? Atunci de ce veniți încoace? A fost Tudor și m-a chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ar fi bănuit. Unde ne-ai adus, bă caltaboș? strigă intrigat doctorul, are nu-i mai termina de povestit lui Matei cum l-a operat de apendicită, într-o cabană din munți, pe pădurarul Mitrică, pentru că altfel se ducea pe copcă și cum acesta i-a adus după aceea un mistreț întreg făcut pastramă și un butoiaș de băbească nemaipomenit de bună. Păi eu am spus că nu-i bine pe unde-am por-por-pornit-o de cînd am plecat, începu iar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a făcut rău... Zace pe jos. Directorul cugetă. Redactorul-șef e un om important. Păi, sună, domne, la Salvare. Să vie să vadă ce are. Că dacă se trezește și scrie cine știe ce porcării despre teatrul nostru, ne-am dus pe copcă... Pompierul închide și-i face semn capului pleșuv să-l ajute să-l târască pe redactorul-șef până la canapeaua din hol. Redactorul-șef e greu, capul îi pocnește de fiecare treaptă, iar respirația îi este din ce în ce mai rară și mai scurtă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
intrat în prelungiri. Urma un tur de departajare. Insă câștigătoarea s-a decis rapid.Ușa garajului s-a deschis brusc.In prag și-a făcut apariția consoarta domnului Guguștiuc. E.Jebeleanu a descris-o:” In părul tău de aur o copcă de argint.../ Azi copca e de aur și părul de argint”. Femeia impozantă i-a privit crunt pe musafirii nepoftiți și l-a interpelat pe sideratul consort: -Tu,nu mai ai casă? Nu mai ai familie?... Treci imediat acasă,domnule
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
un tur de departajare. Insă câștigătoarea s-a decis rapid.Ușa garajului s-a deschis brusc.In prag și-a făcut apariția consoarta domnului Guguștiuc. E.Jebeleanu a descris-o:” In părul tău de aur o copcă de argint.../ Azi copca e de aur și părul de argint”. Femeia impozantă i-a privit crunt pe musafirii nepoftiți și l-a interpelat pe sideratul consort: -Tu,nu mai ai casă? Nu mai ai familie?... Treci imediat acasă,domnule! Las’ că vorbim noi
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
mirosi a mosc și sacâz. A pufnit tolerantă: — „Futută și răsfutută“... în ce mitologii trăiești, dragule? Când și-a închis sutienul la spate, sutien nepotrivit cu chiloții - căci purta doar lucruri desperecheate ‒, s-a transformat o secundă, căutând să nimerească copca dindărăt, într-o figurină de zeiță fără brațe, una din alea cu țâțe conice împinse înainte care ornau prora corăbiilor antice. Mi a văzut privirea. A rămas așa, între cearșafuri, mâinile la spate, ciungă o clipă. — Semăn cu Manneke? Manneke
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]