137 matches
-
de tot ceea ce face și ce este el, așa cum națiunea și, apoi, lumea, sunt ele însele cauza și efectul neputinței și bolii de care suferă acest secol XX: vulgaritatea. Semnificativ, vânzarea de Suflet a lui Vadim Maslennikov pe cincizeci de copeici de argint se răscumpără în finalul romanului prin moarte, luminată nu numai de prezența Jurnalului, dar și de păstrarea alături de acest jurnal a argintului cu care adolescentul a atentat la Sufletul propriu și la Sufletul altui om. Pe acest jurnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu birjarul, care cerea insistent o sumă mai mare, mi-am amintit brusc și cu neplăcere că îmi mai rămân doar două ruble și jumătate și că, dacă cele mai ieftine camere sunt deja ocupate, îmi mai trebuie cincizeci de copeici. Am plătit birjarului și m-am îndreptat spre Zinocika, dar, după felul cum își ținea geanta și cum își strângea umerii, am înțeles că nu-mi va fi ușor s-o fac să intre. Sania plecase, și în curte se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se tot entuziasma „ce minune, ah, ce minune!“, am început să-i spun, stângaci și bâlbâindu-mă, că am în buzunar o sută de ruble, că aici n-au cum să mi le schimbe, că am nevoie de cincizeci de copeici pe care i le voi da înapoi neîntârziat, căă Dar Zinocika m-a întrerupt. Și-a deschis cu grabă temătoare gentuța ei veche din piele de crocodil, de unde a scos un portofel micuț iar conținutul lui mi l-a răsturnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Dar Zinocika m-a întrerupt. Și-a deschis cu grabă temătoare gentuța ei veche din piele de crocodil, de unde a scos un portofel micuț iar conținutul lui mi l-a răsturnat în palmă. Erau o grămadă de monede de cinci copeici din argint, pe atunci o raritate, așa că am privit-o pe Zinocika întrebător. - Sunt exact zece, îmi spuse ea liniștitor, după care, parcă drept scuză, adăugă, ascunzându-și chipul rușinat: le strâng de mult timp, se spune că aduc fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mare și mai puternic decât mine, așa că m-a bătut de-a-binelea, iar eu m-am retras într-un colț îndepărtat și am început să scâncesc. Nu mă durea nimic, dar plângeam pentru că am primit bătaie din cauza unei chifle de trei copeici, spre care mi-am întins mâna nu ca s-o fur, ci ca să-mi ofer prilejul de a-mi dărui prietenia, de a oferi o parte din sufletul meu. Bătut ca în copilărie, rătăceam acum pe străzi în nopțile lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
arătând cu bărbia spre hârtia de o sută de ruble. Dacă aș fi avut mărunțiș, ți-aș fi dat chiar zece ruble. Dar am o singură hârtie și nu intenționez să o schimb, chiar dacă ai avea nevoie doar de zece copeici. O sută de ruble schimbate nu mai sunt o sută de ruble, mă lămuri el, pierzându-și, evident, răbdarea și, nu știu de ce, arătându-mi palma întoarsă. Banii schimbați sunt bani începuți și, prin urmare, bani pierduți.“ „Desigur, desigur“, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ochii de la Hirghe, de parcă făcea calculul cum e mai bine să-l atace: aplecată sau stând în picioare? Hirghe își șterse fruntea obosit și, mișcându-și limba și buzele în silă, spuse: - Astăzi, gramul costă șapte ruble și cincizeci de copeici, deci atâta aveți de dat fiecare. Ultimele cuvinte îmi erau adresate mie și, văzând că Zander îmi face semn din ochi, plin de neliniște, de parcă ne-am fi înțeles mai devreme ce trebuie să fac, am spus, de parcă mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și, văzând că Zander îmi face semn din ochi, plin de neliniște, de parcă ne-am fi înțeles mai devreme ce trebuie să fac, am spus, de parcă mi-aș fi amintit și eu abia atunci, că am cincisprezece ruble fără câteva copeici. - Mie, dă-mi un gram, spuse Nelly pe neașteptate, mușcându-și buza de jos până ce aceasta se făcu albă. Închizând ochii a încuviințare, Hirghe își coborî capul abia sesizabil, puse țigara aprinsă pe marginea mesei și, fără a-i acorda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
voită (căci cocaina fusese dizolvată într-un pahar cu apă și băută) și moartea prin sufocare. La piept, într-un buzunar interior al hainei, au fost găsite: 1) un săculeț vechi din bumbac, cu zece monede de argint de cinci copeici cusute în el și 2) un manuscris care avea pe prima pagină scrijelite, cu litere mari și neregulate, trei cuvinte: „Burkeviț a refuzat“. Remarcabil în sine, Romanul cocainei a suscitat și continuă să suscite, atât în Rusia, cât și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
alt băiețel, purtat în brațe înspre casă, printre blocuri, țipând cu mâinile întinse, spre urmă, spre locul din urmă: „Nu în casă, nu în casă!” Și peste tot, peste tot, copiii din povestirile lui Cehov. Copii jucând loto și numărând copeicile, pe masă, pe covor, adormind claie peste grămadă în pat, copii plimbându-se pentru prima oară în viață pe bulevard, copii traversând stepa, privind fulgerele vii, murdărindu-și costumul deșcoală, purtând turtă dulce în buzunar, copii privind cum alți copii
Copiii lui Cehov [Corola-blog/BlogPost/100015_a_101307]
-
cereau administrației de la Scoala profesională nr.1 din Bălti să-l recheme de la cursuri. Da, atunci intradevar era o situatie revoluționară, dar... erau foarte multe cozi de... care mai credeau, că se vor întoarce înapoi prețurile la pâine de 16 copeici și la “Moscovscaia vodka” de 2,40 ruble și le era indifferent care Istorie vor studia elevii în școli: Istoria Românilor ori cea “integrată”...Dar, ce era mai trist e, ca și în rândul oamenilor de știință s-au găsit
SĂ FIM UN VIS de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380444_a_381773]
-
ne a înghețat în câteva clipe și ochii din cap, așa frig era. Eu eram într-o câmașă cu mânecă scurtă și mai aveam și o haină, așa pentru orice eventualitate. În picioare aveam niște pantofi de o sută treișpe copeici, cum se purta pe atunci, fără șosete că cele pe care le am avut nu le mai puteam încălța așa de murdare erau după atâtea săptămâni nespălate. Când am coborât, în următoarea secundă am înghețat, definitiv. Stăteam așa ca un
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
cele de derivat. Iată câteva exemple de cuvinte compuse cu aceste elemente: rromi xaladitka bizbangkiribnasqiro adj. m. fără îndoire, neîndoit, neaplecat, neabătut bizjilenqiro adj. m. fără acte/documente bizlovenqiro adj. m. fără bani bisparnăqiro adj. m. fără [un] bănuț (parni = copeica, bănuț) bisplodno adj. m. fără rod, nerodnic, fără fruct, infertil bispomośno adj. m. fără ajutor, neajutorat carpatini rromvlahi (Dumbrăveni - Sibiu) biskerel vb. a descoase, a desface, a desfășura biskerdo adj. m. desfăcut, desfășurat biskerdǒl vb. a se depana (firul) bispatărel
PREFIXELE PRIVATIVE BIS-/BIZ- ŞI DES-/DEZ- de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372652_a_373981]
-
știa că luase bani grași pe el. De la ruși? am îndrăznit să-l întreb la cîțiva pași de gară,după ce-și aburcase-n spinare șevaletul și rucsacul, chiar de la ruși? Da, a spus ritos Picasso, chiar de la ruși, în copeici, dom'le. Aha! am înțeles eu și eram aproape mîndru că, dintre pictorii ieșeni, eram primul care știa, acum, chiar din gura diavolului secolului, că fusese plătit în copeici. După ce-am mai făcut cîțiva pași în spatele gării (era ora
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de la ruși? Da, a spus ritos Picasso, chiar de la ruși, în copeici, dom'le. Aha! am înțeles eu și eram aproape mîndru că, dintre pictorii ieșeni, eram primul care știa, acum, chiar din gura diavolului secolului, că fusese plătit în copeici. După ce-am mai făcut cîțiva pași în spatele gării (era ora șapte), l-am întrebat ce luăm pînă la hotel, un taxi (taxiurile erau rare, asta era în șaizeci și cinci), o trăsură (mai erau cîteva, clandestine). Nu, a spus Picasso, o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din mijlocul căruia Își Înălța gâtul același pui de cocostârc golaș și lacom de desfătări. Jos, lângă platou, cele trei țevi ale Extraterestrului se făceau din ce În ce mai mici, revenindu-și la forma lor obișnuită, iar clopoțeii se transformaseră brusc În șase copeici amărâte, cu care dacă te-ai fi dus la piață n-ai fi reușit să-ți cumperi mai mult de două legături de pătrunjel. Copeicile se Învârteau pe platou Într-un mod ușor indecent, căutând pe undeva o crăpătură prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din ce În ce mai mici, revenindu-și la forma lor obișnuită, iar clopoțeii se transformaseră brusc În șase copeici amărâte, cu care dacă te-ai fi dus la piață n-ai fi reușit să-ți cumperi mai mult de două legături de pătrunjel. Copeicile se Învârteau pe platou Într-un mod ușor indecent, căutând pe undeva o crăpătură prin care să dispară În hău. O Întrebare neliniștitoare continua să bântuie conștiința Mașei: oare la ce putea fi folosit cel de-al treilea sex, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se Încumeta să facă o astfel de figură. Cât despre forța sa, aceasta era de-a dreptul colosală. Hippolit Îndoia, așezându-le Între degetul mare și cel arătător, capacele de la sticlele de bere, iar monedele de cinci și de zece copeici se răsuceau Între degetele lui ca și cum ar fi fost de plastilină. În mâna sa, metalul, indiferent dacă era cui, otgon sau orice alt obiect, devenea moale ca un aluat. Cine s-ar fi Încumetat să se ia la harță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
clare ale abuzurilor armatei ruse asupra populației. Sate întregi părăsite, păduri arse, băjenari flămânzi și înfrigurați, orășele și târguri terorizate, jecmănite, fete, neveste luate cu de-a sila, umilite, violate, ucise... Soldații rechiziționau tot, dar fără să plătească nici măcar o copeică. țarul îi vorbise consternat despre toate aceste „excese” înainte de a pleca spre Principatele Române. Iar acum amiralul se convinsese că și Marele Komandir cunoștea, auzise, citise despre ele, dar nu luase nici o măsură. Îi pusese în brațe toate jalbele primite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să nu mă uitați în mâinile pravoslavnicii poliții, care poate nici n-așteaptă altceva decât să puie mâna pe biata mea piele, bortilită de bube și de boale. Toți îmi spun că o scrisoare în România nu costă decât 7 copeici. Încrezîndu-mă în spusa tuturor, o franchez pe aceasta simplu. Să nu te superi dacă-i avea de plătit vro suprataxă. Îndealtmintrelea repet ceea ce-am zis în scrisoarea trecută. Ne mănâncă urâtul pe toți și lumea a-nceput a se
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
au dus la pieire și schimbul de mâine al neamului nostru” (pag. 251). își reamintește că: „Odată, când în casă nu era nici fărâmă de pâine, nimic de mâncare, Mișa (fratele) a plecat la școală flămând, a găsit 25 de copeici, a cumpărat 100 grame de pâine și a muiat-o în muștar, care era gratis și așa a mai trăit o zi. Se poate uita o astfel de întâmplare? Copiii deportaților n-aveau dreptul de a învăța, de a se
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ai pomenit pe tatăl dumitale. ă Nu îmi amintesc. Trebuie că sunt bolnav. Nu îmi stă în fire să vorbesc despre tatăl meu. ă Este moșier? ă și cu ce mă încălzește pe mine asta? Nu mi-ar da nicio copeică. Se apropiară de un om în vârstă sprijinindu-se cu o mână de perete. Studentul fu cuprins de un puseu de tuse hăcuitor. și de ce m-ar ajuta? ă Fiindcă este tatăl tău și este legat de tine prin sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Deși era tânăr, probabil cel mai tânăr dintre negustori, era întodeauna serios, lăsând impresia că se afla cu mult deasupra acestui negoț care îi făcea pe ceilalți să își sorbească din ochi icoanele ca pe niște prăjiturele de jumate de copeică. Negustorul o întâmpină cu o ușoară înălțare a capului, iar Zoia îi răspunse cu o convulsie a gurii. Apoi, examină cu atenție rafturile cu icoane, așezate în funcție de sfinții reprezentați și de tehnica de reprezentare. Aici se aflau Hristoșii: Hrisots Emanuel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
continua investigația, Porfiri strigă la copii: ă Hei! Veniți încoace! Cu fețele uimite, dar fără frică, copii se uitară la el. Cine știe să ma ducă la apartamentul Zoiei Nicolaevna? Cel care știe va primi o monedă strălucitoare de cinci copeici! Fugiră cu toții spre el, cu brațele întinse, luptându-se pentru bani. Însă Porfiri își păstra privirea asupra fetiței pe care o observase anterior. Ochii i s-au făcut și mai mari iar gura îi era deschisă a mirare. ă O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mirare. ă O cunoști pe Zoia, micuțo? ă Ea este bunica mea! ă și care este numele tău? ă Vera. ă Bună Vera. Ești drăguță să mă conduci acasă la bunica Zoia? Porfiri se aplecă și ținu moneda de cinci copeici în fața ochilor săi uimiți. Îndepărtă protestele celorlalți copii cu dosul mâinii. ă Dar nu-i acasă, spuse Vera simplu. Porfiri tresări la inocența sa încrezătoare. ă Va să zică nu e nimeni acasă? ă Mama-i acasă! rostit Vera cu indulgența jovială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]