162 matches
-
simbolică își afla locul în acea după-amiază, ca la semnalul unui timp unanim, neștiutor de precare opreliști. Cum, transmise de la Putna, în serile următoare, îmi parveneau momente care contopeau ferice tăria vocală a maturilor și sunetul gingaș din piepturile unor copilandri, colinda se vădea predestinată să închipuie atunci făgăduința unei unități netemătoare. * Benefic, circuitul amintirilor rupea zăgazuri absurde, din interdicții ale unei epoci imbecil proletcultiste, răsărea intangibil magia colindelor redescoperite pe buzele Madrigalului: cînd măiestria lui Marin Constantin capta, murmur de
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
chitară marșul lui Napoleon și din gură pe Șeine-Minca.” Creator și protagonist al acestei lumi colorate, Filimon intră în scenă asemeni unui personaj de proză romantică: „Pe lângă grupul Anton Pan, Nănescu, Chiosea și Unghiurliu, unul și nedespărțit, se lipise un copilandru nalt, rumen, sprintenel, cu pletele de țârcovnic; se introdusese în societatea acestor diletanți făcându-i tot felul de misiuni: știa unde se găsea pelinul cel mai bun și unde se frigea trandafirii cei mai gustoși; îl făceau haz fiindcă era
Nu râdeți, e de plâns... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3240_a_4565]
-
cei cincizeci de ani bine-ndesați Să-ți întocmești în tihnă testamentul Așa cum fac barbații ce-s bărbați? 2. Deci m-am pornit a scrie trist și tandru Cu pixul, cu creionul, cu stiloul, Ba chiar cu creta ca și copilandrul Ce desenează pe un gard cum boul Se suie delicat pe a sa vacă În lunca verde ce străluce-albastră Și-i rage în ureche , ca să-i placă, Cîntece dulci de-mpreunare vastă... 3. Las bila mea de fildeș în pantoful
Micul testament by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10489_a_11814]
-
Hoțul neprins este negustor cinstit”. O zicală de veacuri a poporului român încă de pe vremea când votanții se numeau Daci, sau poate chiar Cutumani. Dovada activității unui presupus hoț a devenit încă din Evul Mediu „strigătul public”. Jan Valjean, un copilandru a cărui viață a fost descrisă în romanul Mizerabilii de către Victor Hugo a furat o pâine pe care a mâncat-o ca să nu moară de foame. Urmărit de strigătul public, si-a dobândit profesia e ocnaș, meserie pe care a
SIMILITUDINE, SAU …? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383927_a_385256]
-
își întâmpină soțul așa cum se cuvine!” „Ai dreptate gândule! Ce m-aș face dacă n-ai fi tu cu ispitele tale! Dacă tot am ajuns până aici, atunci să pătrund în pădure că n-am mai făcut-o de când eram copilandru! O mai fi iazul acela sau a secat? Ia să văd! Poate dau peste vreo comoară și nu mă întorc cu mâna goală! Sau chiar descopăr ascunzătoarea acelui legendar castel și dau de aurul ascuns!” Zâmbi satisfăcut de ideea năzdrăvană
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
Îi priveam prin crăpătura paravanului și nu respiram, inima nu ne bătea. Erau trei, al treilea, aproape un copil. Aruncătorul de mine îl trăgea ca pe un animal sălbatic în lesă. Îți scoatem noi dintele veninos - a continuat el către copilandru - nu-i așa? — Îhî. L-au apucat pe Benjamin și l-au legat cu mâinile de mașina de cusut. Apoi i-au îndesat o grenadă în gură, au luat o sfoară din cutia de lemn, unul din capete l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
e patroană, prezentă și necesară ca fundație a casei) este în același timp om de treabă, iar toate lucrurile pe care le face sunt de asemenea trăinicie și folos, încât nu pot deveni desfăcute. A cântat de când s-a văzut copilandru, voios, cu sprinteneala vârstei fără vină, fără granițe ale risipirii energiei, fără lacăte la ușile inimii, pe ulițele satului Băcălești, județul Teleorman, în care a văzut lumina zilei, la 12 februarie 1947. Ca și în îndemânarea pentru treburile practice, în
MĂRIN CORNEA. TRĂSĂTURI ALE CONDIŢIEI DE BIRUITOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364449_a_365778]
-
și avea intuiția trăirii schimbărilor, urcării treptelor de conștiință, cunoaștere, înțelegere, consumare și regenerare a faptului și ordinii vieții. Până azi, conștiința i-a rămas plantată în spațiul de care se leagă clădirea sa spirituală și dezvoltarea corporală, de la trupul copilandru, la tânărul plecat de acasă, spre cunoașterea și fructificarea capriciilor artelor frumoase. În numele acestei copilării, în numele locurilor sale natale, al familiei sale, maestrul Ștefan Câlția exprimă cu penelul numele libertății, interpretează libertatea nelacunară, o cunoaște, o replăsmuiește din pastele culorii
ŞTEFAN CÂLŢIA. PENELUL, ÎN NUMELE LIBERTĂŢII... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363787_a_365116]
-
frumusețe Se aprinde ca un astru. Glasul care se aude, Vocea ei, miracol, dar. Ce ne spune o poveste A lui Lore, spre altar. Prințul așteptat să vină, Mare prinț, frumos și tandru. Ca o rază de lumină Prefăcută-n copilandru. Cântece, o sută, o mie Incantații se aud, Un poem, o simfonie. Iar vapoarele se duc. Lore, Loreley fecioară. Frumoasă, din rouă născută, Adiere de miresme-n seară Și dorințe legănate-n undă. Se cunună, Lore. Iată... -Vântule tu ești
LORELEY SI VISUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362424_a_363753]
-
după ani buni, alături de oameni pe care-i văzusem în copilărie, la vârsta pe care o am eu acum, și pe care nu-i mai revăzusem altundeva. Era și o fostă colegă de generală, dintr-o clasă paralelă, dar și copilandrii, acum oameni în toată firea. Mai multe generații, care păstrau încă, fin, dar observabil, distanța dintre bănățenii puri, bihoreni și “alte vinituri”. La noi în sat sunt mulți bihoreni, veniți de pe vremea chiaburilor, la muncă, și rămași aici, din moși-strămoși
DRUMUL SPRE ACASĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360866_a_362195]
-
de pește și de carne de om: „Era prădalnică! Hulpavă de pește, pe care-l înghițea cu nemiluita. De carne de om, căreia ajunsese să îi ducă dorul.” Atrași în mrejele ei i-au căzut victimă „pescari iscusiți”, „copii neștiutori”, „copilandri”, „flăcăi”. Din rândul sătenilor se remarcă Aliman, un tânăr frumos, voinic, curajos, pescar iscusit, cu o gândire realistă, nu crede în poveștile despre „știme schimbate în lostrițe, ori de naiba prefăcut în pește.” Pentru el lostrița este un pește adevărat
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
făcea semn să venim lângă el. În târg trecerea lui dintru cele pământești a făcut multă vâlvă. Firește că toate astea pe mine m-au zguduit, dar nu peste măsură, deși la înmormântare am plâns amarnic. Nu eram decât un copilandru, încă destul de crud, și totuși, simțământul pe care l-am încercat atunci a lăsat o urmă neștearsă în inima mea. Cândva trebuia să se trezească și să pună din nou stăpânire asupra mea. Așa cum s-a și întâmplat. Contrasemnează, Florin
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
secole prinse mână-n mână, Plante și stele se desfăceau fără sens. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Retrase în mijlocul pădurii părăsite puterilor divine două făpturi din sticlă doi bărbați din argilă două femei din porțelan doi copilandri din flori într-o canoe fictivă la pescuit de himere Canoe din nuiele fermecate Canoe lăsată ofrandă și descântec să împace puterile divine la dănțuitul soarelui prin câmpuri. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Paiață prin cenzura
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
Cu spuma-i albă-n sidefiu de perle Iar falduri de albastru-și sapă drumul Spre-abis, în murmur de iubiri eterne. Se scutur' pescăruși deasupra-i, tandri, Cu-aripi de îngeri însetați de zări, Plutind ușor, c-un gest de copilandri, Văzduhul sărutând rostesc chemări. În care țipă doruri ce-au fost mute Ținute-n mare taină de-un străjer. Se pierd în zări, ca un sobor de fluturi Ce-și cată liniștea-ntr-un colț de cer. Eu tac, din
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
STRĂZII În colțul străzii plânge-un suflet mai bătrân, întors cu fața spre apus. Stă. Se-apleacă să ridice un gram de pâine, scăpat din ciocul unei pitulice. Se-ndreaptă greu și-o lacrimă îi curge, când pe lângă el, un copilandru fuge. L-a clătinat puțin, dar cui îi pasă? E sărac, sărac, n-are bani, n-are leac și nici casă! Nu-i nimic! Are-un suflet; care plânge în văzul lumii, --ce tot trece și pe care mila n-
ÎN COLŢUL STRĂZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365887_a_367216]
-
să dezleg misterul. Întrebarea mea pare cheia ce deschide o ușăa timpului trecut.Dincolo mă întâmpinăîntâia zi din anul 1959, undeva, în Izvorul Alb-Bicaz. O mamă își ține în brațe pruncul și îi zâmbește cu drag. Două brațe ale unui copilandru de cinci ani se întind spre ea nerăbdătoare să atingă făptura ce-i luase locul. Bărbatul din spatele lui îl ridică, iar buzele lui ating, pe rând, cele trei capete ale făpturilor lui dragi. - Bine-ai venit printre noi, Ana! șoptește
REGINA ŞI PÂNZELE EI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352485_a_353814]
-
S-au răzbunat însă peste puțină vreme, când i-au surprins pe niște elevi jucându-se de-a hitleriștii. Aceștia văzuseră în ajun un film, difuzat chiar de caravana cinematografică în localitate, inspirat de evenimentele din Al Doilea Război Mondial. Copilandrii s-au apucat să imite salutul nazist, întrecându-se în reproducerea cât mai fidelă a personajelor și gesturilor lor văzute pe ecran. Întâmplarea avusese loc în curtea internatului, amenajat în clădirea școlii vechi, unde se mai păstra și un atelier
NAVETISTELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350631_a_351960]
-
sadoveniene la care am făcut referire mai sus "au înțeles curând ce era acel zvon de glasuri subțirele": erau băieții locului, ieșiți în prundul Moldovei cu caii. "De cînd e lumea, la noi, moldovenii, asta e plăcerea cea mare a copilandrilor", mărturisește scriitorul cu nostalgie, în „Anii de ucenicie”, amintindu-și că a încercat și el această plăcere adolescentină a localnicilor neîmpliniți încă într-ale bărbăției, "cînd n-aveam mustață și cînd n-aveam griji", precizează el. Ipoteza că vânătoarea de pe
NICOARĂ POTCOAVĂ – 60 DE ANI DE LA PUBLICAREA ULTIMEI CAPODOPERE SADOVENIENE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356871_a_358200]
-
artificială” a aparaturii video, e o mângâiere atât de descurajantă, poate lamentabilă și prisoselnică cu cât n-aveam nici o putere să influențez “contextul”, tocmai atunci când eram atât de aproape de țintă. Am mai trăit aidoma “intensitatea” unei dezmăgiri răvășitoare, când eram copilandru și când înălțimile munților care mi-au mângâiat dar și “înțărcuit” orizontul, îmi “întărâtau” credința nevinovată de a “atinge” cerul cu bățul de alun, cățărându-mă pe piscurile lor din apropierea satului, ori de a culege fulgerele nopții ca pe spicele
ATÂT DE APROAPE DE GRAND CANION!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355581_a_356910]
-
mare, Lenuța. Când soarele s-a transformat în văpaie, am intrat în casă la umbră. M-am întins pe pat. Imadiat au venit la mine doi îngeri. Erau frumoși, cu părul cârlionțat, cu aripi mari în spate. Semănau cu niște copilandri de nouă-zece ani. S-au așezat unul de o parte a mea și altul de cealaltă, m-au luat de braț și m-au scos afară.În fața mea a apărut un drum asfaltat ca cel de la oraș, deși nu văzusem
ÎNGERII DIN VIS DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370931_a_372260]
-
au fost date publicității numeroase evocări ale șederii lui Eminescu la Blaj și în alte locuri din Transilvania, dartorită foștilor colegi de atunci, un Petrea-Poenaru, M.Strajanu, Grigire Dragoș, Ștefan Cacoveanu, Ioan Orga, Petre Uilăcan, Ilie Dăianu, N. Densușianu etc. Copilandrul , deși „ slăbuț îmbrăcat”, purtând roc negru și căciulă de oaie în prag de vară, păru tuturor „frumos, cu o privire inteligentă”, cu „ochi negri, păr mare, retezat, ce trăgea în negru, voce groasă, bărbătească”, „fața brunetă” și „surâzătoare”, „ochi negri
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
se spune, „nu răscoli cenușa trecutului pentru că vei găsi scânteia ce te va arde.” Iar pe mine m-a ars pe dinăuntru atâta amar de vreme. În urmă cu mult timp,locuiam în partea de nord-est a insulei. Eram un copilandru ,eram fericit în lumea mea de copil.Nu eram bogați,tata muncea la o fermă de animale împreună cu fratele meu mai mare ,iar mama avea grijă de-ale casei. Dar din păcate,fericirea nu este chiar atât de veșnică. Un
VIATA LA PLUS INFINIT (7) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369893_a_371222]
-
treia de liceu. Peste vară m-am angajat la o carieră de piatră de lângă orășelul D. Făceam o muncă istovitoare pentru vârsta mea, dar nevoia de bani era mai presus de orice [...]. Într-o zi a răsărit printre noi un copilandru din cale-afară de slab [...]. Printre fete stârnise oarecare curiozitate. Una dintre ele, Niculina, o fată înaltă, cu gâtul subțire și botișor de ied, îl sâcâia cu aceleași întrebări, în fiecare dimineață. [...] Era și el elev, la o școală de arte
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
câștige bani...» (p. 61 sq.). În majoritatea lor, muncitorii de la cariera de piatră, «între cincisprezece și optsprezece ani», lucrau în condiții mizere, «păziți de jandarmi», noaptea înghesuindu-se «într-o baracă fără paturi, cu câteva rogojini așternute pe jos» (ibid.). „Copilandrul din cale-afară de slab“ se angajase pentru a câștiga vreo 300 de lei ca să-și întrețină mama bolnavă de tuberculoză («...el a înțeles că maică-sa nu mai are mult de trăit și a plecat să câștige bani» - p. 64
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
Autorului Aduceri-aminte se zbat arzătoare În roua de lacrimi, în suflet, în minte; Din neguri apare copilul cuminte Cu sufletul plin de lumini zâmbitoare. Cu tălpile goale prin iarba înaltă Zburda precum iezii năstrușnici și tandri, Alături de veseli și iuți copilandri... Iar azi amintirile-n el parcă saltă. Se zbat ca un pește ce-și caută valul, Căldura din soare le vindecă rana Și poate-nflori-vor ideile-n pana Fecundă ce caută liniștea, malul. Se zbenguie, -apoi, pe câmpia din
ADUCERI-AMINTE SE ZBAT ARZĂTOARE... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370145_a_371474]