149 matches
-
neagră a trecut pe sub masa pe care era așezat și aștepta liniștit să fie dus la locul de pe urmă și nimeni nu i-a înfipt în inimă un țăruș ascuțit astfel încât să rămână un mort liniștit și cumsecade.Eram o copiliță în claseleprimare când zvonul acesta cu repeziciunea unui fulger traversa satul prin toate punctele cardinale și fiecare adăuga câte un amănunt minunându-se apoi de amploarea cu care se întorcea mai înfiorător la sursă . Într-o zi însă ,zvonurile au
FAPT DIVERS de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385112_a_386441]
-
seamă. Neatentă se-nțepa Sânge-n boabe picura; Pe zăpada albă, moale Se scurgeau trei rotocoale Și regina se gândea La un vis ce și-l dorea: Să-i alunece-n făptură De la stea, o rază pură, Să nască o copiliță Ca floarea de lămâiță: Față albă, păr noptat, Roșii buze, trup sculptat... Vântul gandu-i auzea Și dorința -i întrupa. Dar vai mie, biata mamă, Nu-și lua fetița-n seamă Căci născând în trudă grea Pe pruncuță, ea murea
POVESTEA FETEI NAIVE(FRAGMENT) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383916_a_385245]
-
III. ZBUCIUM, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017. La umbra ta, m-aplec, pădure, Cu osteneala zilelor cu brumă; M-apasă vântul, ploaia mă-ncovoaie, La geamul vieții, ciorile, îmi scurmă. Nu mai sunt copilița alintată, Nici ramu-nmiresmat de Primăvară; Sunt plânsul frunzei, lacrima uitată A unui drum ce duce către seară. Pe fruntea rece, mi se-așează Toamna, Cu norii coborâți peste pământ; Mă doare-nsingurarea și regretul, Mă doare orice vorbă, orice gând. Aud
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
mâna printre ierburi, Biet cuc stingher, căutând un cuib...și-un ram. Citește mai mult La umbra ta, m-aplec, pădure,Cu osteneala zilelor cu brumă; M-apasă vântul, ploaia mă-ncovoaie,La geamul vieții, ciorile, îmi scurmă.Nu mai sunt copilița alintată,Nici ramu-nmiresmat de Primăvară; Sunt plânsul frunzei, lacrima uitatăA unui drum ce duce către seară.Pe fruntea rece, mi se-așează Toamna,Cu norii coborâți peste pământ;Mă doare-nsingurarea și regretul,Mă doare orice vorbă, orice gând.Aud cum
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
a copilărit mireasa, flăcăii din cotul de sat unde era casa miresei, de regul câteva sticle de vin, apoi mirele era trecut printr-o încercare mai grea: în locul fetei alese de el,i se arăta „o babă”, mai rar o copiliță, alt prilej să plătească. Toate acestea făceau parte din foarte vechiul obicei, când fata era cumpărată de la părinți, sunt relicte dintr-un scenariu ancestral. La casa miresei mai avea loc un eveniment major: jocul zestrei, la care ținea atât mireasa
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
De cum s-a spart gașca, Amory a pornit grăbit spre Minneapolis, fiindcă Isabelle Borgé, verișoarea lui Sally Weatherby, urma să-și petreacă acolo iarna cât timp părinții ei erau În străinătate. Și-o amintea pe Isabelle doar ca pe o copiliță cu care se jucase uneori când fusese prima dată la Minneapolis. Ea plecase și trăia la Baltimore, dar de atunci Își făurise și un trecut. Amory era plin de avânt, Încrezător, excitat și exaltat. I se părea romantic și interesant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
puse la locul lor. Luă cele două fetițe și le duse lângă mama lor, pe care a trebuit să o ajute mai întâi sa se ridice mai sus, să-și găsească o poziție comodă. Plângea ușor când luă cele două copilițe în brațe. Trebuia să le alăpteze, că țipau de zbârnâiau toate ferestrele. Cea de a doua era mai liniștită, însă prima se dovedi de la început o rebelă, voia să guste colastra mamei neapărat. - De ce plângi, femeie? În loc să fii bucuroasă că
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
în văzduh. Pe imașuri stau oile, îngrămădite unele în altele, ca să-și facă umbră. Ciobanii, tolăniți și ei pe iarbă, la umbră, îngână o doină din fluier. Este un tablou idilic, cum este zugrăvit și în poezie: „La șipot vine copilița, Cu păr desprins, cu umeri goi, Își umple până-n ochi cofița Și fuge repede-napoi. Din ce în ce, căldura crește Și toate ramurile tac Prin aer molcom rătăcește Mireasma florilor de mac”. Se lasă seara peste Domnești. Aerul se
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
erau puse la locul lor. Luă cele două fetițe și le duse lângă mama lor. A trebuit să o ajute mai întâi sa se ridice mai sus, să-și găsească o poziție mai comodă. Plângea ușor când luă cele două copilițe în brațe. Trebuia să le alăpteze, că plângeau de zbârnâiau toate ferestrele. Cea de a doua era mai liniștită, însă prima se dovedi de la început o rebelă, vrea să guste colastra mamei neapărat. - De ce plângi, femeie? În loc să fii bucuroasă că
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
Când? - Eu știu? Luni după amiază de exemplu. - Vom vedea ce va fi luni și dacă Ștefan are timp. În principiu nu am nimic împotrivă. - Vino să te pup. Înmoa, o pupă ea zgomotos pe obraz, alintându-se ca o copiliță. - Stai mai departe de mine. Cred că am răcit în mașină cât am stat cu fereastra deschisă. M-a tras curentul. Mai bine îl rugam pe Ștefan să dea drumul la aerul condiționat. Simt cum îmi vâjâie urechile și mi
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
-o cuiva nici moartă. Știa foarte bine că era o crimă de neiertat să te culci cu un bărbat înainte de căsătorie. Cel puțin așa i-a fost inoculată, de bunici și părinți, această convingere și teamă, încă de când era o copiliță. „Staborul” ar fi fost chemat să facă judecata. Ar fi avut de suferit și fata și băiatul, dacă erau amândoi țigani. Iar fata, printre altele, nu ar mai fi primit zestre și nu ar mai fi avut nuntă mare la
CAP. I / 2 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361917_a_363246]
-
Om! Fie ca imensa mea dragoste față de Dumnezeu, ce mi-a fost insuflată de ea și bunicile mele, fie ca ea să devină calea spre dreptate și lumină, în drumul vieții mele, iar bucuriile imense ale învățărurilor primite de mică copiliță, să-mi lumineze calea spre mântuire! Ești eternă în sufletul meu, și de aceea vreau ... ca Bunul Dumnezeu și Măicuța Cea Preacurată să-ți apere sufletul, și să ți-l odihnească în pace, măicuță bună! București, 02.09.2014 Referință
MĂICUŢA MEA, AMINTIRE VIE A JERTFEI SALE de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361979_a_363308]
-
freamăte de plăcere. Se întoarse și ieși pe holul acela lung, îmbâcsit de un miros greu. Nu mai suporta. Simțea nevoia să ia aer, să-și umple plămânii cu suflul de primăvară, să râdă, să cânte, să zburde ca o copiliță, așa cum făcuse mereu, cu mulți ani în urmă. Privi în urmă, dar Adrian n-o urmă, ci rămăsese acolo, în camera aceea ostilă, încremenit în gândurile lui, privind către ceva nedefinit, coagulat în mirare, incapabil să-și mute măcar privirea
FERICIREA SUPREMĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366054_a_367383]
-
Dușul îl fac atunci cu apă călâie și stau doar cinci minute sub duș, să mă răcoresc. Ah, ce dor îmi este de vară! Uite, și cum stau acum la calculator, pe frigul ăsta, încep să delirez: mă văd o copiliță, într-o vară adevărată, călduroasă, pe ulița mea nepietruită, cu praful de câțiva centimentri, fierbinte, alergând cu picioarele goale prin praf, spre gârlă. Doamne, ce îmi plăcea să mă bălăcesc în apă, să înot, și să joc leapșa sau volei
FRIGUL ÎN LUNA MAI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366144_a_367473]
-
Căci venind pe lume, mi-ai recompus! Astăzi este ziua ta, scumpă copilă ... Și-n cartea vieții, întorci o nouă filă! Chiar de nu sunt lângă tine acum ... Prin slova mea-ți doresc tot ce-i bun! La mulți ani, copilița mea iubită ... Și într-u mulți ani, tu să fii iubită! Petale de trandafiri în calea ta ... În suflet pace, când alăuta va cânta! București, 19.09.2014 Maria D. Referință Bibliografică: La mulți ani! / Mariana Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN
LA MULŢI ANI! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366160_a_367489]
-
că nu s-a mai întâmplat, tocmai de-asta-ți spun. - Și-acum, așa deodată, poc... o muiere! Mie nu-mi prea miroase bine povestea asta. Cine știe de pe unde-o fi cules-o! - Îl judeci strâmb, draga mea Linda. E-o copiliță, n-are mai mult de vreo șapteș'pe ani. - Cu-atât mai rău dacă-i așa cum spui. Tocmai bună să fie muiere. - Cum poți să te gândești la una ca asta? Fii liniștită, a dus-o în cabinet la domnul
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
doi copilași, frate și surioară, stau în parc în noaptea de Ajun, privind bradul uriaș încărcat de cadouri și o doamnă elegantă le aruncă un pachețel. Versul te duce cu gândul la „Fetița cu chibrituri” de H.C.Andersen în care copilița înghețată în zăpadă, privea pe geamul unei case iluminate de bradul doldora de lumini și minunății. Sunt basmele copilăriei, din totdeauna a fost așa, au existat bogați și săraci, dar parcă în zilele noastre, toate acestea se răsfrâng dureros și
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351304_a_352633]
-
doi copilași, frate și surioară, stau în parc în noaptea de Ajun, privind bradul uriaș încărcat de cadouri și o doamnă elegantă le aruncă un pachețel. Versul te duce cu gândul la „Fetița cu chibrituri” de H.C.Andersen în care copilița înghețată în zăpadă, privea pe geamul unei case iluminate de bradul doldora de lumini și minunății. Sunt basmele copilăriei, din totdeauna a fost așa, au existat bogați și săraci, dar parcă în zilele noastre, toate acestea se răsfrâng dureros și
SOARELE COPILĂRIEI VERSURI PENTRU COPII- CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351303_a_352632]
-
sferele în care Ioana Stuparu visează a cânta laolaltă cu îngerii, poeta coboară în amintire, pe firul gândului, până în “Grădina cu pruni: Parcă mă văd cum alergam desculță / Prin iarba-nrourată ce-mi răcorea piciorul! / Eram pe-atunci decât o copiliță / Ce nu știa ce-i grija și ce-i dorul. / În cămășuța de bumbac ‘nălbit / Ce mi-o strângeam pe lângă trupul crud, / Mă așezam pe-un bulgăr înverzit, / Grădina fremătând să o aud”. Alături de imaginea copilei alergând printre pomii înfloriți
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
aude, Din frunză de fag. Copil din nou se vede Cu pălăria veche Și pana-n partea dreaptă, Purtată pe-o ureche. . . Și uite, colo-s toate Și codrul și izvorul Și iarba de acasă Și râul și priporul. O copiliță dalbă La râu nălbește-o ie O” este Maricica, Ursita lui soție . . . Duioasă, ca o doină S-aude dinspre casă, O voce de mămucă: ,,Ionele, hai la masă!” . . . În poarta casei, învechită, Stă de veghe, Smerit și trist, tătuca, Albit
DORESC de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355064_a_356393]
-
mare rușine! Să tot bați mingea-n uliță; N-ai să mai poftești halviță, Ai să te rogi mult și bine! ... ” Unde-i casa, stradă veche, Și magnoliile-nflorite ... Prin grădină răspândite; Pe unde făceam pereche Cu-a mea dragă ... copiliță. Zău, nu știu de ne iubeam, Poate mai mult ne certam, Când o trăgeam de codiță. Iar în ochii ei de mure, Boabe de mărgăritar Se scurgeau încet și rar, Cum pe frunza din pădure Picuri roua-ncet își lasă
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355258_a_356587]
-
felul ei și o violase . Ca să nu facă pușcărie că avea copii mici îi oferise o oaie tatălui fetei rușinate cu condiția să nu facă reclamație la poliție și să lase copilul în spital după ce se naște . Fapt este că copilița a fost ținută până la trei ani în maternitate și apoi transferată la orfelinatul de fete din km 5 .Era tare slăbuță și cu pielea albă -străvezie , numele de Sălcioară chiar i se potrivea . Când a început clasa întâi direcția copilulului
SĂLCIOARA de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370027_a_371356]
-
mea s-a întors din America, după un concediu în Texas. Nu mică i-a fost mirarea să vadă acolo, în vitrina unui magazin de arme, o pușculiță roz - așa se zice, nu? E diminutivul de la pușcă. Era specială pentru copilițe, dar perfect funcțională, ca să învețe plozii încă de mici cum să-și apere drepturile. Pe post de tânăr vlăstar în familia armelor de foc, lângă pușca automată clasică, de adulți, ”jucăria” făcea casă bună. Pe patul ei era desenată pisicuța
MERE ŞI MITRALIERE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353286_a_354615]
-
ghetre cu toc să ghicească de dor, de soroc, de patimă de iubire cu foc. Și tot la același talcioc, vin lotri-mbrăcați în caftane domnești la furat de sirepe, crescute prin pustele stepe, sau chiar vreo domniță cu râs copiliță. La talciocul din inima lumii urc eu, nebunul, pe funia lumii... Leonid IACOB Referință Bibliografică: talcioc / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1164, Anul IV, 09 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate
TALCIOC de LEONID IACOB în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353643_a_354972]
-
Cosânzeană cu surâs fermecător.”...” “Cununii de-argint ne așează lună/ Pe creștet mereu de-a fi împreună.” Dar, așa cum se întâmplă de obicei: “...nori de furtună în destin se-arată.” și “vraja iubirii ne e spulberată.” În “La fântâna dorului” copilița, “pârjolită de-al dorului foc” merge să-l va dă pe cel ce-a vrăjit-o. Din păcate visul s-a rătăcit în noapte, regretând “ Că cine nu are noroc, n-are/De când se naște până moare.” În general poezia
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]