33 matches
-
obicei vânează pradă mare, corespunzătoare mărimii lui sau mai mare. Leopardul zăpezilor este capabil să facă față unui animal care este de trei ori mai greu ca el însuși. Prada principală a leopardului zăpezilor este practic oriunde și tot anul — copitatele. În sălbăticie, leopardul zăpezilor, în general se hrănește cu copitate: berbecul albastru, capra sibirieană, Marhurul, berbecul de munte, tarul, takinul, Seroul, goralul, Capreolusul, cerbul nobil, moscul siberian, cerbi, mistreți. Pe lângă acestea, din când în când ei se hrănesc cu animale
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
În munții Himalaya leopardul zăpezilor vânează caprele de munte, goarali, berbeci sălbatici, cerbi mici, iepuri tiberieni, etc. În Rusia, hrana de bază a leopardului zăpezilor este capra de munte, pe alocuri cerbul nobil, capreolus, argalul, renii. Când scade brusc numărul copitatelor sălbatice, leopardul zăpezilor, de regulă, părăsește teritoriul său obișnuit, iar în alte cazuri atacă animalele domestice.. În Cașmir atacă foarte rar capre, oi sau cai domestici. Există un caz semnalat despre o vânătoare reușită a doi leoparzi asupra unui Urs
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
și repede o prinde. În cazul în care nu poate să prindă prada deodată, leopardul zăpezilor o urmărește pe o distanță nu mai mare de 300 de metri, sau n-o urmărește deloc . Leopardul zăpezilor încearcă să prindă de gât copitatele mari, ca mai încolo să le înăbușe sau să le rupă gâtul. După ce au omorât animalul, leopardul zăpezilor îl trage sub o stâncă sau în altă ascunzătoare, unde începe să-l mănânce. El de obicei abandonează rămășițele prăzii, rareori rămâne
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
reped la victimă și o prind din urmă executând sărituri foarte lungi. Dacă dă greș, tigrul își urmărește prada nu mai mult de 100-150 m. Deși e un animal masiv, poate dezvolta 60 km/h pe aproape orice suprafață. Pe copitatele mari le apucă de gât, după care le asfixiază sau le rupe gâtul, lăsându-le să sângereze din carotidă și/sau venele jugulare. Îi ajută foarte mult colții lungi de 8 cm. Pentru animalele mici tigrii depun mai puțin efort
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
de comportament cresc această proporție populația generală suferă un declin rapid. În consecință, dimorfismul sexual are importanță în conservarea speciilor. Diferențele de forma și comportament pot rezultă în segregare sexuală. Cele mai investigate cazuri de dimorfism sexual continuă să fie copitatele, dar și liliecii, canguri, și păsările. Planuri de conservare au fost create, specifice pentru speciile cu puternică segregare sexuală. Există cazuri în care masculii sunt mult mai mari decât femelele. Un exemplu este "Lamprologus callipterus", o specie de ciclide în
Dimorfism sexual () [Corola-website/Science/323956_a_325285]
-
acidul uric. Principala sursă de alimentație pentru condori o constituie leșurile mamiferelor de dimensiuni medii. În căutarea acestora ei adesea călătoresc pe distanțe lungi, străbătând în jur de 200 km pe zi. Aflându-se departe de țărm, condorii preferă hoiturile copitatelor mari, cum sunt cerbii, guanaco, vitele cornute mari, care au fost răpuse de bătrânețe sau slăbiciune ori au fost ucise de pume. Aflându-se lângă țărm, ei deseori sfâșie hoituri ale mamiferelor marine aruncate pe uscat. În afară de leșuri, condorii se
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
și structura arboretului de luncă cu numeroase poieni acoperite diferite specii de plante ierboase creează condiții favorabile pentru dezvoltarea multor specii de plante, animale și păsări. Flora bogată și variată creează condiții pentru dezvoltarea și înmulțirea mamiferelor, în special a copitatelor. Cei mai tipici reprezentanți ai copitatelor sunt Cerbul nobil ("Cervus elaphus"),cel mai mare mamifer sălbatic în fauna Moldovei; căpriorul ("Capreolus capreolus"), care se întâlnește în toate parcelele rezervației; mistrețul ("Sus scrofa"), cel mai numeros paracopitat de pe teritoriul rezervației. În
Pădurea Domnească () [Corola-website/Science/316417_a_317746]
-
numeroase poieni acoperite diferite specii de plante ierboase creează condiții favorabile pentru dezvoltarea multor specii de plante, animale și păsări. Flora bogată și variată creează condiții pentru dezvoltarea și înmulțirea mamiferelor, în special a copitatelor. Cei mai tipici reprezentanți ai copitatelor sunt Cerbul nobil ("Cervus elaphus"),cel mai mare mamifer sălbatic în fauna Moldovei; căpriorul ("Capreolus capreolus"), care se întâlnește în toate parcelele rezervației; mistrețul ("Sus scrofa"), cel mai numeros paracopitat de pe teritoriul rezervației. În limitele teritoriului dat se întâlnesc și
Pădurea Domnească () [Corola-website/Science/316417_a_317746]