256 matches
-
oasele pe mărirea trecută, căci pentru fapte măduvă-n ele nu mai este. ARBORE Când timpii-s sclavi și lacomi... când lumea-i grea de vină, Când capul n-are minte și ochii n-au lumină, Când în poporul timid, coprins de-o noapte tristă, Nimic nu mai lucește, nimic nu mai esistă {EminescuOpVIII 160} Decât o suvenire din palidul trecut, Al basmului imperiu răcoare și tăcut; Când nu mai e virtute, când nu mai e putere Virtutea cea flămândă pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ceri ni-aduc aminte, Și când deschizi altarul și pe masa-n ruină Vezi palidă și moartă întinsă o vergină, Atunci părul stă codru pe fruntea ta zburlită Și ceasul meazănoptei cu aripa-i vrăjită Atinge ochi -ți galbeni... încît, coprins de teamă, Gîndirea-ți turburată soarele în noapte cheamă... Ca s-apese sigiliul de aur și lumină Pe lumea cea trezită din noaptea care-ntină Cu razele ei negre, cu fața ei arabă Aerul alb ca apa. Ș-apoi privirea-ți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aduc aminte. {EminescuOpVIII 167} Și când deschizi altarul și pe masa-n ruină Vezi palidă și moartă întinsă o vergină... Atunci părul stă codru pe fruntea ta zburlită Și ceasul mezenopții cu aripa-i vrăjită Atinge, ochi-ți galbeni... încît, coprins de teamă, Gîndirea-ți turburată soarele-n noapte cheamă, Ca el să-apese sigil de aur și lumină Pe lumea cea dormindă în noaptea ce întină Cu razele ei negre, cu fața ei arabă Aerul alb și luciu. Ș-apoi privirea-ți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sufletu-mi. În el icoane șterse cu fețele pătate Sânt visurile mândre ce le-am avut odată... Cari ca vechi icoane din zilele bătrâne Arătau visuri mândre doară din ceri venite, Ci-n sufletu-mi acuma stau stinse și urâte, Coprind încă ca mumii iconostasul lor Până ce vîntul-moarte le-a mormînta-n ruină, În ruina pustie a capului meu nins De vreme. - Altarul de-o pală rază-ncins E inima mea tristă, încinsă de durere, Vergina care, moartă, stă-ntinsă în tăcere
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
astăzi, când ești matură, ți-a venit timpul să fii ceea ce trebuie să fii. Noi valurile mărei, el uraganul ce ne mână, ne face spume, ne soarbe-n nouri. El e râul, noi valurile... stânca stană noi n-o putem coprinde. Noi toți suntem Ca râul care cântă trecutul unei stânci, Dar stânca e eternă și valu-i trecător. 2258 D i n A C T [U L ] I [S C E N A V] [TOMA NOUR] Crezi în misticismul sufletelor? Acea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fie compusă din elementele apei, adică recte din apă, după cum zicea un filozof grec. Îți voi deschide nemărginirile sufletului. Acest cap atât de mărginit încît îl poți cuprinde cu frumoasele tale mâini, această inimă pe care-o poți simți bătând coprinde [infinitul]. // Pentru că infinitul n-ar[e] nimic în sânul său decât numai pe mine care să-ți poată spune puterea amorului meu, de aceea viu eu singur, palid înger al cerului, să-ngenunchi, cîntînd: te iubesc. Cum o jumătate a nemărginirei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zăbrele, cu muri parte risipiți, cu acoperământul de șindrile negre și mucede. Un aspect trist și de risipă. Asupra întregului plan se revarsă o galbenă lumină de lună. În avanscenă, de-a lung, e un trunchi răsturnat și putred care coprinde avanscena. Pe el șade Mureșanu visători. Când sună din turn clopotul cu glas dogit 12 ore - miazănoaptea - Mureșanu se scoală) MUREȘANU Se zbate miazănoaptea în inima de-aramă Din turnul în ruină. Și prin a lumei vamă Nici suflete nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se albi de tot când seara se înverzea din nou. Sergentul și cusătorița nu se puteau mângâia de necazurile ce le făcea ăst monstru mic, care din zi în zi se făcea mai încăpățînat, rău și malițios. Melancolia ce-i coprinse îi conduse la vițiul prea comun printre oameni de teapa lor. Ei se deteră la beție. Atât numai că sergentul nu voia să bea decât vin cu pecetea roșie și nevasta lui vin cu pecetea verde. Ori de câte ori sergentul era beat-mort
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a etala nuanțele cele mai adânci ale sufletului pe cari lumina și culoarea le-o aduce la-ndeplinire. Artea care se servă cu materia cea mai nesensibilă, cea mai spiritualistă, cu cuvântul, este tocmai de-aceea și cea mai spiritualistă, coprinzând toate împregiurările omenești cari se pot reproduce în genere de arte. Spiritul artei ajunge așadar în {EminescuOpXIV 220} {EminescuOpXIV 221} {EminescuOpXIV 222} poezie la perfecțiunea sa cea mai naltă. Culmea acestei arte este drama, ca să zic așa fructul cel mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai pui și mascarada coroanelor ce pun ei singuri ca să le arunce pe scenă ca să se mintă ei însuși! Ce gust! P. Ghica și critica sa teatrală asupra propriei piese Ce-aduce ceasul n-aduce anul Regenerațiunea criticei teatrale care coprinde (locul), rangul unei activități științifice și care e așa de mult folositoare artei reprezentative ea e numai atuncea posibilă când critica va fi întemeiată pe profunditate științifică, adică să stea la înălțimea inteligenței - una, și două, când aceste vor fi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
puțin i se pierde unui geniu de artist puterea originală când se ridică prin laboare dasupra fondamentului unei creațiuni de care nu-și poate da seama (nepremeditate, involuntarii, fără cunoștință de, conștiință). E treaba științei de-a pricepe (de-a coprinde) procesul de dezvoltare al artistului dramatic în momentele sale necesarii, la care se-nțelege că e tot ecuivalent daca cineva în parte esperiază cu conștiință aceste trepte sau daca le percurge cel puțin. Varietatea individualităților în privința facultăților naturale și spirituale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unui caracter pe care apoi îl eliberează din sine ca pe-un geniu la care poetul nu i-a dat decât conturele. Pentru că natura sa toată îl mâna la ceea ce-i gigantic, de-aceea totdeuna măsurariul pentru el însuși se coprindea (în fond) de comun în însuși creațiunile sale, cari întreceau cu mult pretențiunile simțului de arte comun. Și-n Ludovic Devrient puterea creatorie a domnit cu mult mai mult în forma unei forțe a naturei decât sub chipul unei făpturi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reflexiunea, va ieși totdeuna în forma asta dezvoltată de noi daca va fi ajuns S. Bălănescu această treaptă a virtuozității supreme. {EminescuOpXIV 273} Reprezentarea lor cea plină de geniu (și poezie) e cea mai mare parte productul acelei intuițiuni ce coprinde nemijlocit totul, fără de-a pătrunde conștiut în toate particularitățile caracterului și în conexiunile sale psicologice. Artistele dramatice mari au în sine stadiul al doilea numai într-atîta, ca moment, că li se prezintă înaintea sufletului un tip omenesc întreg în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reflexiunei se pătrund reciproc într-adevăr, căci fără această pătrundere nu se pot cugeta efectele artistice supreme dar cum că această unitate stă în cea mai mare parte afară de conștiința artistei, ad[ică] astfel că ea nu-și are conștiința coprinde întregi a mijlocirilor ei. Prin domnirea liberă asupra mijloacelor lor, care e-ntotdeauna un rezultat al lucrului și al luptei, și ridicate prin acea privire intuitivă care poartă incorporată în sine icoana fantaziei ca pe un geniu, ele se sumețesc
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
conture. Cum a potențat Schroder-Devrient pe Romeo al lui Bellini și ce spirit a știut să inspire ea acestei compozițiuni! {EminescuOpXIV 274} cu stadiul reflexiunei, în care artistul își face obiectivă, de obiect, întreaga figură dramatică, cătând d-a o coprinde din toate părțile în conștiința sa. Asta s-ar întîmpla însă numai atuncea când el, în reprezintarea sa, n-ar mai putea primi îndărăt în intuițiunea sa nemijlocită plinătatea obiectului în care el s-a presupus a trăi și nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pentru totdeuna efectul deplin a unei opere de arte - așadar, daca reflexiunea nu e conținută în simplitatea vieței nemijlocite, efectul e neajuns. Acest act însă este întotdeuna asupra a orce reflexiune și a orce conștiință; e un salt cualitativ care coprinde suma întreagă a mijlocirilor într-o unitate concretă. Cu calculul mințiii creezi tot așa de puțin un om viu cât de puțin ne dă progresul nemărginit al numerilor așezate unul peste altul imaginea eternităței. Cum se descopere aceea numai prin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în prezent niște forme ce aparțin unei direcțiuni trecute, de vreme ce, din spiritul devenit matur, le insuflă neconștiută elemente cari li asigură o viață-mprospătată. Rachel învie oarecum și figurile tragice a vechiului timp al regilor, prin puterea spiritului revoluționar care-a coprins toate (materiile) elementele de viață și 363r le (regenerează) transformă încă prin acest spirit în forme a spiritului prezent, tot așa cum în creațiunile lui Talma pare a fi revibrat puterea gigantică a primei răsturnări, avântul și patosul primului Imperiu. Acolo
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Poate că în cest din urmă antitezea dintre nemijlocire și reflexiune a fost mai fundamental și mai adânc împăcată decât în orcine. De-aceea a și fost cercul caracterelor reprezentate de el cel mai întins și mai copios, fiindcă a coprins cu-o egală putere a spiritului polii umorului nedesecabil a lui Falstaff și a (zdrobirei) ruinei tragice a lui Lear. ORIGINALITATE ȘI MANIERĂ Artistul acela dramatic pe care natura și activitatea proprie l-a ridicat în stadiul al treilea al
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
artiștii mari într-atîta în toată personalitatea lor că se vor sumeți într-un teren ce le-ar contrazice. Critica însă, oarecum corul care plutește asupra tuturor diferitelor moduri de-a concepe și de-a reprezintă, are de dătorie de-a coprinde toate momentele caracterului și de-a indica complectând cu deosebire aceea ce, în virtutea organizațiunei artistului, n-a putut să ajungă la deplina sa îndreptățire. Așadar compararea între reprezintatorii cei mari trebuie mai nainte de toate să caute a aprofunda și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-a vedea parodiate de cătră nemijlocirea brută tot ce-i mai nalt, minunile spiritului uman. Cu dezvoltarea celor trei stadii ale artei dramatice, stadii cari rezultă din conceptul artei însuși, noi am adus la capăt cu partea generală, care coprinde în sine principiile abstracte și ceștiunile de viață ale artei noastre. Ceea ce-i general nu este viu însă decât în desfășurarea sa. De-aceea partea întîia condiționează și-o a doua parte, care să se coboare până-n particularitățile și minuțiozitățile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în parte se simte și se coordonează ca membru al unui întreg, e așadar ținta cea mai naltă a toată reprezintațiunea dramatică și formează naturala piatră de-ncheiere {EminescuOpXIV 285} a tractatului nostru. Această deducțiune justifică pozițiunea necesarie ce-o coprind toate momentele în partea specială, și li se va impune în adevăr viu tuturor acelora cari-s familiarizați cu legea mișcărei filozofice. Imană în natura lucrului cumcă celui laic [î]i rămân ascunse multe arcuri și multe aspirări prin care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
maternă cultura comună a celor ce vorbesc germănește și cari-s așa de răzlețiți, cultură care nu [e] necidecum numai înfrumusețisătoare sau care poleiește numai pe dinafară esteriorul. De aicea trebuie din contra ca să purceadă o cultură adevărată, care să coprindă cu putere toate putințele sufletești ale omului, daca energia și grația graiului se-nvață a se comunica în sunete de limbă amăsurate și-și măresc prin astfel de pronunție propria lor valoare internă. Până acuma s-a găsit între noi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sunetele sânt ca niște coarde întinse cari răsună după gradul atingerei eventuale, când înalt, când profund, când repede, când trăgănat, când tare, când încet. Însă în toate speciile de tonuri e totdeuna și unul mijlociu". Aceste vorbe ale lui Cicero coprind în sine noțiunea modulațiunei tonului. Ea aparține acelui despărțământ al studiului nostru care cercetează formarea tonului ca un instrument a declamațiunii dramatice. Modulațiunea tonului e condiționată prin necesitatea de-a-l face purtătorul simțământului și a pasiunei. Xenopol-muzica Căci nemărginitei varietăți
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
temeinice a tuturor relațiunilor gramatice din propusăciuni, cum urmează o vorbă alteia, cum se leagă si cum urmează o propusăciune alteia, facerea perioadelor, în fine toate astea constituiesc un prostudiu neapărat în sistema artei dramatice și care are a-și coprinde un loc organic ca un moment pregătitor în întregul carsului. Pentru scopul nostru trebuie firește să le presupunem la fiecare și nu avem decât să sulevăm trăsăturile fundamentale ale accentului logic ca prima treaptă a intonarei. Forma primă al accentului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
accentul logic, căci cum se prezintă el în vor-bire astfel ni și aduce înaintea sufletului coeziunea internă a înțelesului. Aceste unități bazate pe coordonarea propusăciunelor vor arăta așadar această nedependență și în întonare. Prin urmare fiecare din aceste propusăciuni care coprinde totodată o varietate de arse și teze în sine se arată, întîi, prin unitatea accentului logic ca un întreg neatârnat, a doua, prin ton în raportul său cu cealaltă propusăciune, cu care împreună formează o unitate mai naltă (hohere Einheit
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]