KorAP: Find »[drukola/base=coprins & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 >

102 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

ținîndu-se de însă, în fine, a fost și este încă o aparițiunea superficială, s-au declarat și se declară idee. Ea trebuie înlocuită cu alta încă parte contra unei activități în care omul degradă tocmai așa cum spiritul unui întreg (conținutul) coprinsul personalității sale secol e negațiunea diametrală a acest punct de izvor a onoarei sale, a vieței sale celei spiritului unui alt secol În genere se ia ceea ce nu e decât o urmare a pozițiunei izolate de un fenomen izvorât din

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ține așa de strâns mai mult de întreaga starea acestei arte și a reprezintanților ei și e de înțeles numai din ea. Mai sus am pus caracteristicul artei dramatice într-asta că adică [actor]ul ar face aci din întreg coprinsul individualităței sale un organ pentru re[prezen]tarea unei personalități poetice. Însă poate aceasta într-adevăr numai (cu) sub condiția că să n-o lase cum i-e dată numai de natură nemijlocit, ci să-i dea tip și formă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
se vedea mai neglese un astfel de proscholiu or o tehnică în genere ca în artea dramatică. În orcare altă arte i-e neapărat celui ce i se destină d-a face studii și eserciții preliminarii, spre a câștiga un coprins oarecare de tecnică. Fără asta nu poate să producă neci sculptorul, neci pictorul, neci cea mai ne-nsemnată operă în artea sa, ba chiar un esercițiu mediocru al ei e posibile numai după ce a {EminescuOpXIV 233} suit schelea abilităței tecnice

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Asta se-ntîmplă prin vorbă și gest. Acum însă fiecare arec la individualitatea sa acest material al vorbei și al gestului. Fiindcă această arte purcede dintr-o materie dată deja de poet, și așadar fiecare are materia înainte-și în tot coprinsul ei, fiindcă fiecărui i se pare dată posibilitatea realizării prin oarecare cantitate de simț pentru cele create de poet; de aceea și se simte fiecare de-acasă deja apt pentru reprezintarea celor create de poet, și asta numai pe baza

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
altora fără o prealabilă mijlocire. Dacă însă ființa diletantismului se manifestă cu deosebire într-aceea că aleargă repede la satisfacerea sa și la impresiunea artei sale asupra altora, fără d-a lua asupră-și lucrul cel aspru și spinos al (coprinsului) periferiei întreg[i], fără d-a se supune în singurătate unei esercitări treptate de tecnică, nealegând din regiunea întregului decât ceea ce-i convine cu delăturarea adeseori a unor părți cu totul esențiale a artei, atuncea artea dramatică e mai mult

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
mai infimă... Însă acela va [fi] numai până atuncea mulțumit până când artistul se coboară la el, neciodată nu se va înalța cu artistul adevărat când acesta își ia zborul împins de geniul său, pentru a îndeplini opera sa în tot coprinsul ei. Opere, XXXVIII, pag. 150. Și renumitul sofist Gorgias zice cu spirit în această privință că tragoedia ar fi o amăgire unde amăgitul apare mai drept decât neamăgitorul și amăgitul mai înțelept decât neamăgitul. În acest mod paradox el esprimă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
un caracter în cari se pătrund reciproc idealitatea și viața individuală, atunci are de-a renaște acest tip creatorice în spiritul său astfel precum a fost conceput. Tema sa este atuncea de-a căuta să ajungă intențiunile poetului în tot coprinsul lor și de-a deveni interpretul său fidel. În preajma acestor tipuri actorul se ridică la înălțimea poetului daca concepe liber în sine imagina creată de poet și o încorporează în sensul său. Daca întruparea lui acopere, cum am zice, tipul

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și corpul eteric într-unul real. Aci apare așadar actorul creator ca adevărat complinitor al poetului punîndu-și de țintă adevărul natural, reprezintarea unui om deosibit, individual, tocmai acolo unde acest adevăr nu e pus de poet în ecuilibru deplin cu coprinsul (general) în genere a celor reprezentate. Daca concentră tocmai înspre partea asta puterea sa, el dă tocmai ceea ce a negles autoru. Daca actorul nu ne poate oferi tot ce-i mai nalt în activitatea creatorie ce-o (presupunem) [stătorim*] noi

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
a se putea mișca pe pământ ca ființe de felul nostru, tot astfel însă e de datorința lui ca tipurile ce n-au primit de dotă decât adevăr natural (naturaleță) și fidelitate să le ridice și să le insufle un (coprins) conținut mai general, care să le țină asupra valului vieței ordinare. Și aci complinește actorul pe poet, numai într-un mod opus, căci înnobilează tipurile și le predă unei lumi ideale. Se-nțelege de sine că această lege (dezvoltată) scoasă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
zător figurele de speția a doua însemnate de noi. Căci aci (unde? ) produce deja declamatorul bine dotat efecte cari-l înșeală lesne pe individ asupra măsurei (cuantităței) talentului său reprezintator, pe când nu poate face nimica pe terenul dramei burgeze în coprinsul său cel mai întins, și-l aduce mai lesne la cunostiință asupra măsurei adevăratului său talent. Am cercat a deduce din ființa artei dramatice diferita atitudine a actorului față cu materia sa, cu tipurile dramatice. Pretutindene am recunoscut pătrunderea (Durchdringung

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sau chiar presupunea publicul, de aceea nu găsește de comun la aparițiunea sa un teren potrivit pe care ar putea să înflorească (fortwuchern) înainte opera sa. Letargia spirituală a majorității, care nu poate primi ca un întreg în sine tot coprinsul deplin ce ni-l așază dinaintea noastră comembrat frumos, îi stingherește nu arareori chiar din început locul apt unde ar putea să primească tabloul sau iluminarea adevărată și unde-ar putea a-și face efectul pe deplin. De aceea provine

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
la moartea sa: [... ] {EminescuOpXIV 246} Pentru că actorul alocă tocmai întreaga sa personalitate într-o unealtă abilă (... ) a fantaziei și nu-și retrage ca ceilalți artiști partea sa muritoare după paravanul operei sale, ci se abandonă unei mulțimi mișcate în tot coprinsul esistenței sale, în clipa chiar a creării, care e și momentul în care el se judică pentru perpetuitate, de aceea îl lovește neapărat și orce (reacțiune) retroacțiune (... ) a operei (... ) sale imediat și-l atinge în întreaga sa individualitate. Aceste două

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
condițiunea subiectivă a individului în parte până la artist dramatic și de-a câștiga treptele ce rezultă necesarminte din noțiunea însăși întru dezvoltarea acestei arte. Toată artea se-ntemeiază pe fantazia liberă. Această putere a generalităței, de-a privi adică (ținoarea) coprinsul rațiunei în forma imaginei și de-a se subiectiza într-această formă, este condițiunea negativă a orce activitate artistică. Însă fiecare arte în parte cere Lessing, cel mai mare critic al timpului său, a putut dar, dus de puterea sa

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
trădat de natură într-un mod vitreg, daca individul are atâta putere creatorie ca să poată face reprezintațiunile sale să ni lucească libertatea sufletului (dispozitiunei) într-[un] Selbstgenuss vesel și într-o ironie ce volatiliză totul n4. Regiunea comicei fantastice în coprinsul ei cel mai întins ar fi așadar singurul Și Gestian cu toate astea joacă-n dramă. cum se simte Millo acasă pe scenă până și urâciunea actorului {EminescuOpXIV 255} teren unde și un corp din natură defectuos nu prezintă un

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
a naturei, tot astfel esistă și un ton naturaliter ordinar, care se opune cu desăvârșire espresiunei spiritualităței. Ținoarea cea mai spirituală esprimată de-un astfel de ton și e degradată și produce în noi simțirea plină de turment că vedem coprinsul însemnat a unei fantazii pline de avânt încredințat unui vas atât [de] grosier, o contrazicere ce vatămă absolut dispozițiunea îndreptată mereu pe pătrunderea coprinsului (fondului) și a formei. Tonul fără timbru poate, prin spiritualitatea accentului, s-o aducă la espresiunea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
astfel de ton și e degradată și produce în noi simțirea plină de turment că vedem coprinsul însemnat a unei fantazii pline de avânt încredințat unui vas atât [de] grosier, o contrazicere ce vatămă absolut dispozițiunea îndreptată mereu pe pătrunderea coprinsului (fondului) și a formei. Tonul fără timbru poate, prin spiritualitatea accentului, s-o aducă la espresiunea idealului; tonul ordinar însă cu formă si fond să se pa trundă să se confunde (durch drungen) greu, pentru că calibrul lui e, cum s-

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
nu putem ajunge. E prea natural. Căci ceea ce e comun tuturor acestora e abandonul plin de entuziasm la un fond foarte înalt care împle tot sufletul și care fond ia o espresiune deosebită numai fiindcă această espresiune e condiționată de coprinsul diferit al fondului. Acest ton principal (Grundton) liric capătă așadar prin situațiune într-adevăr modificațiunea sa naturală care însă nu ajunge neciodată până la individualizațiune. Bara acestui stadiu se arată în deplina ei valoare în momentul chiar când tipul poetic se

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sa aspră mărginătatea stadiului (nostru) acestuia. Simțirea lirică va devina într-adevăr cum să (reprezinte) deie pe Romeo cel arzând de amor, cel poetic, cel disprețuitor de moarte; cu greu însă va putea să reprezinte pe Romeo cel visător, cel coprins de {EminescuOpXIV 262} o pasiune molatecă (schwachlich), cel ostenit de viață, cel rece și cald totodată, cel retorizînd, spre-a putea apoi face ca cel dintâi să se nască din cel de-al doilea. Din cele zise rezultă următoarea lege

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și al mimicei, cari formează cele două momente ale artei reprezintatoare, pe cari ne rămâne a le dezvolta în membrarea lor în partea specială a acestui op. Cultura pătrunzătoare a acestor două laturi, prin cari se câștigă domnirea asupra întreg coprinsul materialului artei reprezintative, cultura aceasta face ființa școalei propriu-zise. Căci prin ea materia prin cari se manifestă reprezintațiunea dramatică e prelucrată din forma sa primitivă și naturală și e făcută aptă pentru revelațiunea (manifestarea) artei. Pe drumul după aceste două

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cu cercul rolelor lor e de regulă mai intensivă decât la aciia cari se ridică abia prin mediul reflexiunei la unitatea intuițiunei. De-aceea însă va [fi] și cercul caracterelor reprezentabile de ei cu virtuozitate mai răstrîns. Naturile demonice în coprinsul cel mai larg și figurile umoristice, mai ales cele ce ating fantasticitatea, vor fi cu preferință sferele în care se va cerca speția aceasta de formare artistică. La amândouă trebuie oarecum o Wahlverwandtschaft specifică. Din puntul creatoriu ce sare peste

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ni descoperea tabloul pe cât de original pe-atâta de adevărat a unui caracter omenesc. Cum există un stil care nu e purtat de puterea obiectului și de patosul ideei, 365 r care și-a țesut o haină artificioasă pentru un coprins esterior lui, tot așa esistă și o manieră de reprezintațiune care corespunde unui asemenea gen de stil. Forma pe care scriitorul și-o compune din elemente a espresiunei cari sânt înrudite cu el și care-i convin așadar cu deosebire

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
așadar cultivarea tonului articulat, astfel încît acesta să fie în stare de-a esprima toate mișcările năuntrului. (Cultivarea) Educațiunea tonului articulat va fi ajuns însă perfecțiunea ei cea mai mare când tonul tot va părea ca (transtrecut) transpărut de (ținoarea) coprinsul (fondul) spirituală pe care-o esprimă, așadar când tot ce e inorganic în el e secretat și învins. Ținta absolută al acestui moment întîilea al spiritualizărei (spiritizărei, Begeistigung) este așadar de-a transforma corpul sunetului într-un adevărat învăliș al

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
mai adâncă, aceea de-a revela conținutul ce-l poartă (duce) tonul în sine, însă în sensul în care a fost cugetat acel conținut (Inhalt). Asta însă e cu putință numai prin aceea că tonul ia coloarea spirituală prin care coprinsul celor grăite ajunge la urechea auzitorului cu sensul său cel adevărat, spre a fi primit și simțit ca atare. Numai spiritul simțitor și conștiut totodată poate să rezolve această problemă. Daca așadar în secțiunea întîia a venit la dezvoltarea sa

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
complimentar a spiritului la vorbă, prin care abia devine vorba o creatură a spiritului. Aceasta condiționează momentul al doilea apărții noastre dentîi. În acest moment accentul vine la dreptul său. Accentul însă nu se mărginește la înțelesul cel logic [al] coprinsului îrnpărtășit {EminescuOpXIV 283} auditorului prin rațiune; aceasta-i numai aparența lui cea dentîi. În privință artistică accentul are mai mult dătoria nu numai de-a ne trăda simțului intern pur și simplu înțelesul logic al coprinsului, ci el are încă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
înțelesul cel logic [al] coprinsului îrnpărtășit {EminescuOpXIV 283} auditorului prin rațiune; aceasta-i numai aparența lui cea dentîi. În privință artistică accentul are mai mult dătoria nu numai de-a ne trăda simțului intern pur și simplu înțelesul logic al coprinsului, ci el are încă de-a ne sensibiliza intuițiunea aceea pe care neapărat o naște-n noi coprinsul. Transferând prin ton asupra auditorului sufletul dinlăuntru al celor grăite și întrupînd oarecum tonul, el e accentul simbolic. Abia acest accent aparține

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]