91 matches
-
entități. 34 H.Wald, op.citată , p.95 35 H.Wald, op.citată , p.98 26 "Dacă specificul judecării, ca operație logică,constă în actul de raportare a generalului la individual, esența judecății, ca formă logică, rezidă în copulă. În copula își găsește forma logica atât oglindirea unității relativ-stabile dintre individual și general, cât și reflectarea procesului continuu de identificare a individualului în general”36. În lumea lucrurilor exista doua tipuri fundamentale de raporturi: autoraporturi și etero raporturi. Auto-raportul constă în
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
Referitor la raportul dintre judecată și propoziție, atragem atentia că structura logică a judecății nu coincide cu structura gramaticală a propoziției, deoarece în timp ca propoziția are părți principale și părți secundare, judecata are doar trei elemente: subiectul, predicatul și copula. In propoziție, subiectul și predicatul sunt indispensabile pentru formarea judecății, iar atributul și complementul pentru formarea metaforei care acompaniază judecata. Aceeași judecata, poate fi exprimară prin mai multe propoziții care, deși conțin aceeași judecată, nu conțin, totuși, aceeași metaforă 39
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
la lucrurile reale de același gen ci și la cele posibile) și apodictice (cristalizează în ea dezvăluirea explicită a esenței). Ajunsă la înălțimea judecății apodictice, gândirea sparge judecata și începe să se desfășoare în silogism. Așadar, judecățile clasificate după calitatea copulei (afirmative și negative), după cantitatea subiectului (particulare și universale), după natura raportului dintre subiect și predicat (categorice, ipotetice și disjunctive) și după modalitatea raportului dintre subiect și predicat (asertorice, problematice și apodictice), constituie „cele patru trepte logice pe care pășește
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
instanță metafizică la alta. Este de amintit dis cuția pe care o face Hegel în prefața la Fenomenologia spiri tului despre felul în care subiectul propoziției speculative (de felul Dumnezeu este ființa) nu se confundă subiectului gramatical, ci este chiar copula care face trecerea și suspendă cei doi ter meni. Experiența, la Benjamin, joacă (fără a putea fi stabilită o filiație directă) același rol: de mediere ai cărei termeni sunt, abia prin aceasta, puși, determinați. Al doilea punct al discuției care
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ambii termeni”. Echivalarea cu o frază formată prin coordonare argumentează în favoarea acestei teze. Ba mai mult: se pare că, în asemenea situații, adjectivul este esențial, în timp ce verbul, cvasiasimilabil la categoria verbelor însoțite de un nume predicativ, capătă puțin caracterul unei copule, deși mai expresive, fapt ce trebuie înțeles în sensul că verbul nu-și pierde în întregime conținutul semantic concret și caracterul predicativ. El permite totuși, în această împrejurare, deși verb predicativ,prezența, alături de el, a unui nume predicativ. Dacă, în
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
predicativ, verbele din exemple ca fetița aleargă voioasă își păstrează în mai mare măsură autonomia semantică și caracterul predicativ. Stadiul acesta este primul pe drumul de trecere al unui verb de la capacitatea de a servi ca predicat spre starea de copulă. Este de ajuns ca verbul, pierzându-și din conținutul concret, să tindă spre abstractizare, și ca accentul predicativ, care cădea inițial în aceeași măsură pe ambii termeni, să se condenseze numai pe al doilea (cel care arată starea), pentru ca acest
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
cazuri subiectul este fetița. Predicatul aleargă exprimă acțiunea principală pe care săvârșește subiectul, pe când predicatul nominal este voioasă exprimă starea în care se află subiectul. De la construcția Fetița aleargă și este voioasă se ajunge la Fetița aleargă voioasă prin eliminarea copulei (a verbului copulativ) și prin asimilarea numelui predicativ la propoziția cu sens principal ( Fetița aleargă). Adjectivul voioasă în construcția Fetița aleargă voioasă are funcție de determinant direct al substantivului și de determinant indirect al verbului. Aici adjectivul determinant nu atribuie o
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
pasiv și a conjuncției: Problema pare rezolvată.” Când însă construcțiile cu verbul a (se) părea au în subordonată o structură activă, atunci procesul de derivare se realizează prin trecerea subiectului din subordonată înaintea verbului, adică prin „ridicare” și prin suprimarea copulei și a conjuncției. Exemple: Pare / că studentul este serios. Pare / că greșeala este gravă. „Ridicarea” subiectului: serios. e gravă. Este caracteristic pentru construcțiile cu verbul a părea faptul de a apărea în mai multe variante, determinate de variatele moduri de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
devenirea și timpul declarându-le simple forme ale aparenței, în schimb problema de a explica și rosti diferențele și deteminările fără contradicție rămâne încă deschisă; iar pentru a face acest lucru în orizontul unei concepții univociste a ființei, în cadrul căreia copula "este" se folosește întotdeauna și numai în sensul de "este identic", mai mult chiar, de "este identic în chip etern", așadar în sensul predicației esențiale a identității trebuie să rostim diferențele fără a folosi negația. Este ceea ce Severino încearcă să
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
notă se numește predicat, și de aceea în toată judecata trebuie de nu mai multe, cel puțin două înfățoșări neapărat să fie de față. // Mai pe urmă însă împreună-legarea înfățoșărilor celor ce sunt în județ se numește copce sau legătură (copula) și se obicinuiește a se închipui prin verbul "a fi" (sunt), ești, este ș. a. m. d., sp[re] ex[emplu], într-acest județ: omul este muritoriu subiectul este omul, predicatul muritoriu iară împreună-legarea acestora este copce. Fiindcă propoziția nu este
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
județ: omul este muritoriu subiectul este omul, predicatul muritoriu iară împreună-legarea acestora este copce. Fiindcă propoziția nu este alta decât județul spus în cuvinte, pentru aceea și însăși propoziția are materie și formă și se alcătuiește din subiect, predicat și copulă, însă aceste părți nu se pun totdeuna toate de față într-o propoziție, ci acum una, acum alta se face. Astfel de propoziții din care lipsește vreuna dintr-acele părți se numește logicește nedepline tainice, - cari din împotrivă stau acelor
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
emplu]: Petru nu este învățat. Însă pentru ca județul să fie logicește negativ, particula negativă are să fie nemijlocit înaintea notei, fiindcă altmintrelea va fi județul logicește afirmativ, d[e] ex[emplu]: Sufletul omenesc este nu materie. Negația deși este nemijlocit înaintea copulei totuși niciodată nu se atinge de copulă, fiindcă de s-ar atinge de dânsa, totdeodată ar și ridica-o și așa ar rămânea înfățoșările fără de copulare, adică nu s-ar naște nici un județ. Din aceste urmează cumcă județele după cantitate
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
județul să fie logicește negativ, particula negativă are să fie nemijlocit înaintea notei, fiindcă altmintrelea va fi județul logicește afirmativ, d[e] ex[emplu]: Sufletul omenesc este nu materie. Negația deși este nemijlocit înaintea copulei totuși niciodată nu se atinge de copulă, fiindcă de s-ar atinge de dânsa, totdeodată ar și ridica-o și așa ar rămânea înfățoșările fără de copulare, adică nu s-ar naște nici un județ. Din aceste urmează cumcă județele după cantitate și calitate au 4 forme, adecă 1
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
furniza un răspuns cartesian la această întrebare ne-ar permite să răspundem imputației kantiene a paralogismului substanțialității adresată subiectului cartesian. Ipoteza pe care o propunem este aceea că Descartes nu a făcut din logica predicativă a propoziției conform formulei subiect/copulă/predicat, criteriul pentru a determina natura și statutul ontologic al subiectului. Dacă subiectul transcedental (S) este această identitate spontană a eului ce asumă funcția logică de sinteză în judecată (S este P), atunci niciodată Descartes nu a identificat actele gîndirii
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
reproductiv, la o comunitate care dispune de un conglomerat de gene distincte de ale altor comunități. De regulă, doi indivizi de sexe și specii diferite nu se pot Înmulți Între ei, pentru că, deși sunt apți pentru reproducție, nu se pot copula (Împerecheaă, iar dacă totuși se produce copulația, nu se poate face transferul de spermă și deci nici fecunda ovulul femelei; dacă totuși este fecundat ovulul, zigotul rezultat nu subzistă, moare sau 84 poate apărea un hibrid cu viabilitate redusă ori
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
însuși palindromic, ar evoca mai bine acest ax? — Axa, replică Nora Aron. — Ce rol ar mai juca această axă, întrebă Vasile Elisav. Pe-acela de mediană, răspunse Carmen Carpen. — Deci, dacă axa e mediana, zise Vasile Elisav, sau, cu elipsa copulei, axa - mediana, cum s-ar citi această sintagmă à l’envers? — Anaidem axa, replică Nora Aron. Ceea ce n-are nicio noimă. — Ba are una, ripostă Vasile Elisav, dacă-l despărțim în Ana și în idem. Adică Ana (e/se comportă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
pseudopartitive, de tip o mulțime de studenți, care ar avea la bază o propoziție redusă în care studenți este subiectul și o mulțime este predicatul. În urma inversiunii predicative, nominalul cuantificator ajunge pe prima poziție. Prepoziția ar avea un rol similar copulei, de legare a grupului nominal și de exprimare a unor categorii funcționale. Pentru Kupferman (1999), structura sintagmelor partitive este aceeași cu cea a structurilor pseudopartitive (pe care el le numește cantitative), cea din (15). Prepoziția este un centru sintactic, iar
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
95) GF 3 Spec F' o sticlăj 3 o bijuteriej Fo GX Xi + F 3 de Spec X' vin 2 automobil Xo GNpred ti tj (cf. Tănase-Dogaru, 2007: 95) Prepoziția de este pentru sintagmele calitative și cantitative un reflex al copulei din structurile ecuative. Tănase-Dogaru (2007: 96-97) consideră că sunt două argumente mai importante în favoarea acestei analize: (i) din punct de vedere semantic, "adevăratul" subiect în sintagmele pseudopartitive este, așa cum se arată adesea, nominalul cuantificat, și nu cel cuantificator. În structurile
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de tip propoziție redusă, iar cei doi termeni sunt inversați (inversare predicativă). În această propoziție redusă, de tip N2 N1, termenul N2 este subiect, iar termenul N1 este predicat. Prepoziția de, inserată între cei doi termeni, are un rol asemănător copulei din structurile predicative cu subiect și predicat (vezi Hulk șiTellier, 2000; Doetjes și Rooryck, 2003): (148) a. deșteptul de tine - [tu deștept] b. prostul de Ion - [Ion prost] c. nebunul de Ion - [Ion nebun] Conform lui Hulk și Tellier (2000
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Derivation by Phase", în Michael Kenstowicz (ed.), Ken Hale: A Life in Language, Cambridge, Mass., The MIT Press, p. 1-52. Collins, Peter C., 1991, Cleft and Pseudo-cleft Constructions in English, London, New York, Routledge. Comorovski, Ileana, 2007, "Constituent questions and the copula of specification", în Ileana Comorovski, Klaus von Heusinger (eds), Existence: Semantics and Syntax, Dordrecht, Springer, p. 49-77. Coppock, Elizabeth, 2004, Object Agreement in Hungarian, comunicare susținută la LFG04, Christchurch, New Zealand, www.mendeley.com/profiles/elizabeth-coppock/. Coppock, Elizabeth, Stephen Wechsler
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
formă oblică și nu contează pentru acordul verbal. Generalizarea participiului a dus la pierderea sensului pasiv și a orientării spre pacient. Pentru a evita ambiguitatea sau pentru a accentua starea rezultativă, a fost creată o nouă formă, prin adăugarea unei copule (mai întâi expresivă, apoi gramaticalizată). Inițial, copula era folosită la persoanele 1 și 2, pentru a evita ambiguitatea agentului, dar apoi, copula a fost folosită pentru sublinierea stativității, ca variație stilistică, și, în final, s-a gramaticalizat ca expresie a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbal. Generalizarea participiului a dus la pierderea sensului pasiv și a orientării spre pacient. Pentru a evita ambiguitatea sau pentru a accentua starea rezultativă, a fost creată o nouă formă, prin adăugarea unei copule (mai întâi expresivă, apoi gramaticalizată). Inițial, copula era folosită la persoanele 1 și 2, pentru a evita ambiguitatea agentului, dar apoi, copula a fost folosită pentru sublinierea stativității, ca variație stilistică, și, în final, s-a gramaticalizat ca expresie a perfectului stării rezultante. Actualmente, cele două forme
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a evita ambiguitatea sau pentru a accentua starea rezultativă, a fost creată o nouă formă, prin adăugarea unei copule (mai întâi expresivă, apoi gramaticalizată). Inițial, copula era folosită la persoanele 1 și 2, pentru a evita ambiguitatea agentului, dar apoi, copula a fost folosită pentru sublinierea stativității, ca variație stilistică, și, în final, s-a gramaticalizat ca expresie a perfectului stării rezultante. Actualmente, cele două forme sunt în distribuție complementară. Această transformare "activă" a fost implementată diferit în est și în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Frege (1892)1, în cadrul teoriei sale despre referință, face distincția (logică și gramaticală) între 'a fi' copulativ, în (a) și 'a fi' predicativ, în (b): (a) propozițiile predicative, în care a fi este o formulă lexicală de atribuire, deci o copulă (Luceafărul de dimineață este o planetă); predicatul gramatical care urmează copulei are statut nereferențial; (b) propoziții de identitate, în care a fi are rolul semnului egal din aritmetică, deci are un conținut semantic și constituie o parte a predicatului (Luceafărul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și gramaticală) între 'a fi' copulativ, în (a) și 'a fi' predicativ, în (b): (a) propozițiile predicative, în care a fi este o formulă lexicală de atribuire, deci o copulă (Luceafărul de dimineață este o planetă); predicatul gramatical care urmează copulei are statut nereferențial; (b) propoziții de identitate, în care a fi are rolul semnului egal din aritmetică, deci are un conținut semantic și constituie o parte a predicatului (Luceafărul de dimineață este Venus); propozițiile de acest tip se deosebesc de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]