87 matches
-
care fac parte din genul avut în vedere de sfera noțiunii de definit. Forma logică a unei definiții propriu-zise este o judecată în care noțiunea da definit este subiectul, noțiunea oare definește este predicatul iar afirmația care le leagă este copula. 33 H.Wald, op.citată , p.90-91 25 Noțiunea singură nu poate constitui forma logică a reflectării proceselor. Numai combinarea noțiunilor în judecăți poate da o formă logica adecvată proceselor din realitate” 34. b) Judecata S-a arătat mai sus
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
propoziția, ca expresie a ei, pot fi apreciate din punctul de vedere al corectitudinii și incorectitudinii" 35. Într-o judecata, cuvântul "om" este substantiv, subiectul vizează genul, ca totalitate de lucruri individuale, predicatul se referă la general, ca însușire, iar copula înregistrează pe plan logic unitatea reală dintre aceste doua contrarii ale oricărei entități. 34 H.Wald, op.citată , p.95 35 H.Wald, op.citată , p.98 26 "Dacă specificul judecării, ca operație logică,constă în actul de raportare a
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
ale oricărei entități. 34 H.Wald, op.citată , p.95 35 H.Wald, op.citată , p.98 26 "Dacă specificul judecării, ca operație logică,constă în actul de raportare a generalului la individual, esența judecății, ca formă logică, rezidă în copulă. În copula își găsește forma logica atât oglindirea unității relativ-stabile dintre individual și general, cât și reflectarea procesului continuu de identificare a individualului în general”36. În lumea lucrurilor exista doua tipuri fundamentale de raporturi: autoraporturi și etero raporturi. Auto-raportul
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
entități. 34 H.Wald, op.citată , p.95 35 H.Wald, op.citată , p.98 26 "Dacă specificul judecării, ca operație logică,constă în actul de raportare a generalului la individual, esența judecății, ca formă logică, rezidă în copulă. În copula își găsește forma logica atât oglindirea unității relativ-stabile dintre individual și general, cât și reflectarea procesului continuu de identificare a individualului în general”36. În lumea lucrurilor exista doua tipuri fundamentale de raporturi: autoraporturi și etero raporturi. Auto-raportul constă în
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
Referitor la raportul dintre judecată și propoziție, atragem atentia că structura logică a judecății nu coincide cu structura gramaticală a propoziției, deoarece în timp ca propoziția are părți principale și părți secundare, judecata are doar trei elemente: subiectul, predicatul și copula. In propoziție, subiectul și predicatul sunt indispensabile pentru formarea judecății, iar atributul și complementul pentru formarea metaforei care acompaniază judecata. Aceeași judecata, poate fi exprimară prin mai multe propoziții care, deși conțin aceeași judecată, nu conțin, totuși, aceeași metaforă 39
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
la lucrurile reale de același gen ci și la cele posibile) și apodictice (cristalizează în ea dezvăluirea explicită a esenței). Ajunsă la înălțimea judecății apodictice, gândirea sparge judecata și începe să se desfășoare în silogism. Așadar, judecățile clasificate după calitatea copulei (afirmative și negative), după cantitatea subiectului (particulare și universale), după natura raportului dintre subiect și predicat (categorice, ipotetice și disjunctive) și după modalitatea raportului dintre subiect și predicat (asertorice, problematice și apodictice), constituie „cele patru trepte logice pe care pășește
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
pseudopartitive, de tip o mulțime de studenți, care ar avea la bază o propoziție redusă în care studenți este subiectul și o mulțime este predicatul. În urma inversiunii predicative, nominalul cuantificator ajunge pe prima poziție. Prepoziția ar avea un rol similar copulei, de legare a grupului nominal și de exprimare a unor categorii funcționale. Pentru Kupferman (1999), structura sintagmelor partitive este aceeași cu cea a structurilor pseudopartitive (pe care el le numește cantitative), cea din (15). Prepoziția este un centru sintactic, iar
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
95) GF 3 Spec F' o sticlăj 3 o bijuteriej Fo GX Xi + F 3 de Spec X' vin 2 automobil Xo GNpred ti tj (cf. Tănase-Dogaru, 2007: 95) Prepoziția de este pentru sintagmele calitative și cantitative un reflex al copulei din structurile ecuative. Tănase-Dogaru (2007: 96-97) consideră că sunt două argumente mai importante în favoarea acestei analize: (i) din punct de vedere semantic, "adevăratul" subiect în sintagmele pseudopartitive este, așa cum se arată adesea, nominalul cuantificat, și nu cel cuantificator. În structurile
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de tip propoziție redusă, iar cei doi termeni sunt inversați (inversare predicativă). În această propoziție redusă, de tip N2 N1, termenul N2 este subiect, iar termenul N1 este predicat. Prepoziția de, inserată între cei doi termeni, are un rol asemănător copulei din structurile predicative cu subiect și predicat (vezi Hulk șiTellier, 2000; Doetjes și Rooryck, 2003): (148) a. deșteptul de tine - [tu deștept] b. prostul de Ion - [Ion prost] c. nebunul de Ion - [Ion nebun] Conform lui Hulk și Tellier (2000
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Derivation by Phase", în Michael Kenstowicz (ed.), Ken Hale: A Life in Language, Cambridge, Mass., The MIT Press, p. 1-52. Collins, Peter C., 1991, Cleft and Pseudo-cleft Constructions in English, London, New York, Routledge. Comorovski, Ileana, 2007, "Constituent questions and the copula of specification", în Ileana Comorovski, Klaus von Heusinger (eds), Existence: Semantics and Syntax, Dordrecht, Springer, p. 49-77. Coppock, Elizabeth, 2004, Object Agreement in Hungarian, comunicare susținută la LFG04, Christchurch, New Zealand, www.mendeley.com/profiles/elizabeth-coppock/. Coppock, Elizabeth, Stephen Wechsler
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
care fac parte din genul avut în vedere de sfera noțiunii de definit. Forma logică a unei definiții propriu-zise este o judecată în care noțiunea da definit este subiectul, noțiunea oare definește este predicatul iar afirmația care le leagă este copula. 33 H.Wald, op.citată , p.90-91 25 Noțiunea singură nu poate constitui forma logică a reflectării proceselor. Numai combinarea noțiunilor în judecăți poate da o formă logica adecvată proceselor din realitate” 34. b) Judecata S-a arătat mai sus
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
propoziția, ca expresie a ei, pot fi apreciate din punctul de vedere al corectitudinii și incorectitudinii" 35. Într-o judecata, cuvântul "om" este substantiv, subiectul vizează genul, ca totalitate de lucruri individuale, predicatul se referă la general, ca însușire, iar copula înregistrează pe plan logic unitatea reală dintre aceste doua contrarii ale oricărei entități. 34 H.Wald, op.citată , p.95 35 H.Wald, op.citată , p.98 26 "Dacă specificul judecării, ca operație logică,constă în actul de raportare a
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
ale oricărei entități. 34 H.Wald, op.citată , p.95 35 H.Wald, op.citată , p.98 26 "Dacă specificul judecării, ca operație logică,constă în actul de raportare a generalului la individual, esența judecății, ca formă logică, rezidă în copulă. În copula își găsește forma logica atât oglindirea unității relativ-stabile dintre individual și general, cât și reflectarea procesului continuu de identificare a individualului în general”36. În lumea lucrurilor exista doua tipuri fundamentale de raporturi: autoraporturi și etero raporturi. Auto-raportul
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
entități. 34 H.Wald, op.citată , p.95 35 H.Wald, op.citată , p.98 26 "Dacă specificul judecării, ca operație logică,constă în actul de raportare a generalului la individual, esența judecății, ca formă logică, rezidă în copulă. În copula își găsește forma logica atât oglindirea unității relativ-stabile dintre individual și general, cât și reflectarea procesului continuu de identificare a individualului în general”36. În lumea lucrurilor exista doua tipuri fundamentale de raporturi: autoraporturi și etero raporturi. Auto-raportul constă în
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
Referitor la raportul dintre judecată și propoziție, atragem atentia că structura logică a judecății nu coincide cu structura gramaticală a propoziției, deoarece în timp ca propoziția are părți principale și părți secundare, judecata are doar trei elemente: subiectul, predicatul și copula. In propoziție, subiectul și predicatul sunt indispensabile pentru formarea judecății, iar atributul și complementul pentru formarea metaforei care acompaniază judecata. Aceeași judecata, poate fi exprimară prin mai multe propoziții care, deși conțin aceeași judecată, nu conțin, totuși, aceeași metaforă 39
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
la lucrurile reale de același gen ci și la cele posibile) și apodictice (cristalizează în ea dezvăluirea explicită a esenței). Ajunsă la înălțimea judecății apodictice, gândirea sparge judecata și începe să se desfășoare în silogism. Așadar, judecățile clasificate după calitatea copulei (afirmative și negative), după cantitatea subiectului (particulare și universale), după natura raportului dintre subiect și predicat (categorice, ipotetice și disjunctive) și după modalitatea raportului dintre subiect și predicat (asertorice, problematice și apodictice), constituie „cele patru trepte logice pe care pășește
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
instanță metafizică la alta. Este de amintit dis cuția pe care o face Hegel în prefața la Fenomenologia spiri tului despre felul în care subiectul propoziției speculative (de felul Dumnezeu este ființa) nu se confundă subiectului gramatical, ci este chiar copula care face trecerea și suspendă cei doi ter meni. Experiența, la Benjamin, joacă (fără a putea fi stabilită o filiație directă) același rol: de mediere ai cărei termeni sunt, abia prin aceasta, puși, determinați. Al doilea punct al discuției care
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
despre Manta? Este evident că scrierea oferă resurse expresive foarte apropiate de sintaxa oralității. Punctuația destul de neconvențională a acestui enunț se prelungește la începutul redacționalului: Manta. Cupeul bine cotat: favorit în Europa. Punctul și cele două puncte înlocuiesc aici o copulă sintactică de tipul "este" și "și este". Operînd o separare grafică, semnele de punctuație leagă unitățile după aceeași structură nominală ca și în titlu: Manta (T). Cupeul bine cotat (R1) și favoritul Europei (R2). În pofida punctului, aici avem de-a
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
furniza un răspuns cartesian la această întrebare ne-ar permite să răspundem imputației kantiene a paralogismului substanțialității adresată subiectului cartesian. Ipoteza pe care o propunem este aceea că Descartes nu a făcut din logica predicativă a propoziției conform formulei subiect/copulă/predicat, criteriul pentru a determina natura și statutul ontologic al subiectului. Dacă subiectul transcedental (S) este această identitate spontană a eului ce asumă funcția logică de sinteză în judecată (S este P), atunci niciodată Descartes nu a identificat actele gîndirii
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
de (Pană Dindelegan 2003: cap. X, XI, XIV.1); de asemenea, valoarea pe deplin verbală a participiului absolut este echivocă, dat fiind acordul de tip adjectival cu subiectul (odată venit Ion / odată venită Ioana), care poate sugera și elidarea unei copule. Formele nonfinite care în mod sistematic organizează o propoziție nonfinită sunt deci gerunziul și infinitivul verbal precedat de a. 32 Infinitivul verbal fără a este (i) formant al formelor analitice sau (ii) bază lexicală a predicatelor complexe; în ambele situații
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
cât de tare îl exaspera să se supună brusc dorinței, zadarnica supunere solitară spusese un poet, atât de caldă talia, părul acesta ud pe obrazul lui, aerul Toulouse Lautrec al Magăi mergând cuibărită la pieptul lui. La început a fost copula, a viola înseamnă a explica dar nu întotdeauna și invers. Să descoperi metoda anti-explicativă, că acest te iu-besc te iu-besc este axul roții. Nu inima vorbește, ci trupul; dar trupul vorbește și în limba inimii sau pe înțelesul acesteia. Metoda
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
palindromic, ar evoca mai bine acest ax? - Axa, replică Nora Aron. - Ce rol ar mai putea juca această axă, întrebă Vasile Elisav. - Pe-acela de mediană, răspunse Carmen Carpen. - Deci, dacă axa e mediana, zise Vasile Elisav, sau, cu elipsa copulei, axa - mediana, cum s-ar citi această sintagmă a l'envers? - Anaidem axa, replică Nora Aron, ceea ce n-are nici o noimă. - Ba are una, ripostă Vasile Elisav, dacă-l despărțim în Ana și în idem. Adică Ana (e / se comportă
"Din iluzie, eclips" by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8005_a_9330]
-
o biată parodie a distracției. Râdeau ca să se audă râzând și exhibau o senzualitate care nu avea nici o legătură cu simțurile și nici măcar cu instinctele, ci era rânită de pe fundul imaginației lor sărace ca ei să poată mima plăcerea senzuală. Copulo ergo sum. Și târfa aia, Sally!... cum îl mai jignise când îi spusese că nu are curajul să-și asculte instinctele! Ca și cum instinctul ar însemna să ejaculeze în trupul sterilizat chimic al unei femei pe care o întâlnise pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Modalitatea județelor este o funcție cu totul deosebită a lor, care are distinctivul că nu contribuie nimic la conținutul județului (căci afară de mărime, calitate și relațiune nu mai e nimic ce ar constitui cuprinsul județului), ci ea atinge numai valoarea copulei în raportul ei la cugetare îndecomun. Județe problematice sânt acelea unde afirmarea sau negarea se accepe ca posibilă (după plac). Asertorice unde se consideră ca reale (adevărate), apodictice în care se consideră ca necesare. Astfel cele două județe a căror
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dacă ar fi sustrasă din edificiul limbii, cu precauții supreme, cu mâna celui mai exersat hoț de buzunare, "pe nesimțite" (așa cum extragi un bețișor la un joc de "marocco" fără ca celelalte să se clintească), ei bine, dacă acest cuvințel, această "copulă", care face parte din limbă cu firescul cu care face parte aerul din ființa noastră, ar dispărea peste noapte ― atunci tot edificiul limbii s-ar prăbuși și, o dată cu el, omul și întreaga Creație; despre flori, pietre, păsări și animale nimeni
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]