615 matches
-
intercalate, ea având aici rolul parantezelor (motiv pentru care unii cercetători o numesc „paranteză orizontală”): „Moșneagul nostru - Ilie Aldea a lui Ion - era om vechi” (M. Sadoveanu). Linia de pauză poate marca, În construcțiile eliptice, lipsa predicatului sau a verbului copulativ: „În stânga - margine de pădure, până la râpa unui pârâu” (M. Sadoveanu). Observație Linia de dialog nu poate suplini și virgula. În cazul În care contextul impune și folosirea virgulei, aceasta se pune după linia de dialog: GREȘIT: Se vor folosi fie
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
isteriile muzicale și sportive, în excitațiile proprii bâlciurilor, piețelor, bazarelor, târgurilor de vechituri și altor ocazii festive. Toate arătând importanța locurilor de schimb, de comunicare, de "comerț". Iată deci deontologia în acțiune. Ea rezultă din ceea ce am putea numi "sărbători copulative", în cursul cărora circulația bunurilor, a cuvintelor și a afectelor eliberează sufletul de angoasa morții. Ar trebui să facem o topografie a moravurilor și a locurilor, topografie a fizicului și a spiritualului, care să dea seama de această intimă și
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
fost un elev al lui Kant și, ca filozof, semikantian (Halbkantianer). A propos de Trendelenburg și Maiorescu. Deosebirea între pasagele citate de mine în "Convorbiri" e foarte mare. "Cea mai naltă abstracțiune a intuițiunii" a lui Tr[endelenburg] este esse copulativ, verbul auxiliar, nu existere a lui Maiorescu. Trend [elenburg] recunoaște asemenea existența unor silogisme ipotetice, Maiorescu le preface pe acestea pur și simplu în silogisme categorice. Eu am închipuit următoarele silogisme spre a arăta deosebirea: Dacă este seminariul din București
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
esențială sau accidentală și secundară. Astfel, s-ar afirma că există două izvoare, dintre care unul ar fi mereu de preferat, iar celălalt ar avea o valoare confirmativă, dar secundară față de valoarea primului izvor. Semnificația dată de Conciliu este cea copulativă, fapt care face ca cele două izvoare să nu poată fi neglijate. Această ultimă semnificație presupune următoarele condiții: să nu se excludă un izvor din partea celuilalt izvor; trimiterea implicită și explicită a unuia la celălalt; să nu se afecteze integritatea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
nu-și mai cunosc corpul, că și-au lăsat trupul să li se urce la cap și au făcut din cap ca un corp al omului. SCHWEINDI: Animalul din d-voastră își latră iar în aer liber animalitatea. O însămânțare copulativă e ceva aproape exclusiv spiritual. D-voastră târfă ordinară de-a curmezișul lumii, sunteți un om în clocot, o bestie sub formă de om. KARLI (se ridică): Eu sunt o ființă sănătoasă. Chiar și mama mea bună a spus mereu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
strofă) cuprinde chemarea iubitei în mijlocul naturii umanizate, care amplifică sentimentul iubirii. E o natură ocrotitoare (codrul, izvorul, teiul) oferind un spațiu intim iubirii și visării. Dorința împlinirii sentimentului de dragoste este exprimată și de verbul la imperativ vino, de conjuncția copulativă și care face legătura între natură și iubire, de repetiție ("vom fi singuri-singurei"). În timp ce izvorul "tremură pe prund", natura cu sălbăticia și izolarea ei amintesc de repetabilitatea mitică a contopirii dintre om și codru. Secvența a II-a (strofele II
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de apă, pe care băștinarii l-au numit chiar Missi-pipi, unii din atașament față de USA, alții crezând că izvorul lui ar fi chiar Manneken Pis, mascota de la Bruxelles Un scurt excurs propedeutic din care aflăm că intromisiunea nu este doar copulativă (în sensul adamic al termenului după mușcarea fructului oprit) întrucât sunt antrenate și organe de partid (adesea și de stat, când, în scaune cu funcții aflându-se, sunt penetrate de membrele puterii) ci se preschimbă în infiltrări ale cărturărimii din
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de hârtie a elaborat instrucțiunile de luptă antisubmarindd. În vederea atragerii obiectivului subacvatic "Pornosios" în zonele fluidice controlate de noi, navele de tip Avizo vor simula, în spațiul de lucru și reuniuni comunal al membrilor trupului didactic, lupte navale cu aspect copulativ la orele când periscopul inamic rodează prin zonă. Supervizorii din Comitetul Năvlosirii Partidei Bunului Simț Național vor observa reacția, urmând să acționeze astfel: (A) Dacă submarinul face publică întâmplarea, se va declanșa procedura de punere sub acuzație pentru calomnie și
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
I. 5 Relația predicativă sau de interdependență Relația predicativă sau de interdependență se stabilește între doi termeni; fiecare depinde de celălalt. Primul termen poate fi subiect sau propoziție subiectivă; al doilea termen poate fi predicat verbal, predicat nominal sau verb copulativ și propoziție predicativă. Combinațiile sub care pot apărea acești doi termeni se regăsesc în exemplele: Nevoia frânge fierul. ; Leneșul e frate cu cerșetorul.; Cine seamănă cu lacrimi culege cu bucurie.; Cine e întâi la masă e pe urmă la lucru
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
reciproce (manifestate prin acord, recțiune și selecția anumitor tipuri de termeni), pe când interdependența dintre diversele tipuri de complemente (completive) și predicat (regentă) se caracterizează prin lipsa restricțiilor formale cu direcția complement (completivă) → predicat (regentă). În ceea ce privește enunțurile (21-26) construite cu verb copulativ + nume predicativ ( = predicat nominal) sau verb copulativ în regentă + propoziție predicativă, constatăm că, pe de o parte, subiectul poate fi exprimat prin verb la infinitiv, dar și prin substantiv, și, pe de altă parte, propoziția subiectivă poate fi introdusă prin
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
anumitor tipuri de termeni), pe când interdependența dintre diversele tipuri de complemente (completive) și predicat (regentă) se caracterizează prin lipsa restricțiilor formale cu direcția complement (completivă) → predicat (regentă). În ceea ce privește enunțurile (21-26) construite cu verb copulativ + nume predicativ ( = predicat nominal) sau verb copulativ în regentă + propoziție predicativă, constatăm că, pe de o parte, subiectul poate fi exprimat prin verb la infinitiv, dar și prin substantiv, și, pe de altă parte, propoziția subiectivă poate fi introdusă prin conjuncție subordonatoare, dar și prin pronume relativ
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
relativ, de exemplu: Cine tace înseamnă că aprobă. Acest tip de predicat (sau de regentă) nu impune restricții în selectarea unui anumit tip de subiect (subiectivă). În propozițiile cu predicat nominal (sau în frazele în care regenta conține un verb copulativ) nu se pune problema delimitării subiectului (sau subiectivei) de complement (sau de completive), pentru că verbele copulative nu intră în relație de interdependență cu complemente (propoziții completive). Se pune numai problema delimitării subiectului (subiectivei) de numele predicativ (propoziție predicativă), lucru care
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
impune restricții în selectarea unui anumit tip de subiect (subiectivă). În propozițiile cu predicat nominal (sau în frazele în care regenta conține un verb copulativ) nu se pune problema delimitării subiectului (sau subiectivei) de complement (sau de completive), pentru că verbele copulative nu intră în relație de interdependență cu complemente (propoziții completive). Se pune numai problema delimitării subiectului (subiectivei) de numele predicativ (propoziție predicativă), lucru care se realizează prin topică, în sensul că subiectul (subiectiva) precedă verbul copulativ, în timp ce numele predicativ (predicativa
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
de completive), pentru că verbele copulative nu intră în relație de interdependență cu complemente (propoziții completive). Se pune numai problema delimitării subiectului (subiectivei) de numele predicativ (propoziție predicativă), lucru care se realizează prin topică, în sensul că subiectul (subiectiva) precedă verbul copulativ, în timp ce numele predicativ (predicativa) se plasează după verbul copulativ. În privința numelui predicativ, trebuie să menționăm și faptul, că el se acordă, cu subiectul, direcția acordului fiind de la subiect spre nume predicativ, constatare care a dus la ideea „dublei subordonări” a
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
de interdependență cu complemente (propoziții completive). Se pune numai problema delimitării subiectului (subiectivei) de numele predicativ (propoziție predicativă), lucru care se realizează prin topică, în sensul că subiectul (subiectiva) precedă verbul copulativ, în timp ce numele predicativ (predicativa) se plasează după verbul copulativ. În privința numelui predicativ, trebuie să menționăm și faptul, că el se acordă, cu subiectul, direcția acordului fiind de la subiect spre nume predicativ, constatare care a dus la ideea „dublei subordonări” a numelui predicativ. În relațiile de interdependență cu verbul copulativ
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
copulativ. În privința numelui predicativ, trebuie să menționăm și faptul, că el se acordă, cu subiectul, direcția acordului fiind de la subiect spre nume predicativ, constatare care a dus la ideea „dublei subordonări” a numelui predicativ. În relațiile de interdependență cu verbul copulativ, numele predicativ (predicativa) nu îi impune acestuia restricții formale, după cum nici complementele (completivele) neomisibile nu impun restricții formale verbului regent (din propoziție sau din regentă). Verbul copulativ, însă, impune numelui predicativ - prin recțiune cazul nominativ, iar când numele predicativ nu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
la ideea „dublei subordonări” a numelui predicativ. În relațiile de interdependență cu verbul copulativ, numele predicativ (predicativa) nu îi impune acestuia restricții formale, după cum nici complementele (completivele) neomisibile nu impun restricții formale verbului regent (din propoziție sau din regentă). Verbul copulativ, însă, impune numelui predicativ - prin recțiune cazul nominativ, iar când numele predicativ nu se exprimă prin nume, verbul copulativ „selectează” verbe la infinitiv sau la supin, de exemplu: Asta nu e de spus. Propoziției predicative verbul copulativ îi impune să
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
impune acestuia restricții formale, după cum nici complementele (completivele) neomisibile nu impun restricții formale verbului regent (din propoziție sau din regentă). Verbul copulativ, însă, impune numelui predicativ - prin recțiune cazul nominativ, iar când numele predicativ nu se exprimă prin nume, verbul copulativ „selectează” verbe la infinitiv sau la supin, de exemplu: Asta nu e de spus. Propoziției predicative verbul copulativ îi impune să fie introdusă prin conjuncție sau prin pronume relative, de exemplu: Vei deveni ce vrei sau prin adverbe relative, de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
din regentă). Verbul copulativ, însă, impune numelui predicativ - prin recțiune cazul nominativ, iar când numele predicativ nu se exprimă prin nume, verbul copulativ „selectează” verbe la infinitiv sau la supin, de exemplu: Asta nu e de spus. Propoziției predicative verbul copulativ îi impune să fie introdusă prin conjuncție sau prin pronume relative, de exemplu: Vei deveni ce vrei sau prin adverbe relative, de exemplu: (Ea) este cum mi-am închipuit. Așadar, în cazul numelui predicativ (sau al predicativei) și în cazul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
caracterizează prin nonomisibilitatea celor doi termeni și prin faptul că ea apare numai dacă în enunț mai există o relație de interdependență, și anume relația subiect-predicat; restricțiile formale caracteristice acestei relații sunt unilaterale, ele se manifestă numai cu direcția verb copulativ → nume predicativ (predicativă). Schematic, cele spuse mai sus s-ar putea prezenta astfel: | ↓ (1) Relația de interdependență subiectivă: S ↔ P ↑ | (2) Relația de interdependență completivă: S ↔ C | ↑ | ↓ (3) Relația de interdependență predicativă: S ↔ P ↔ N pred. | ↑ ( săgeata dublă indică relația
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
propoziția Fetița aleargă voioasă se fac două comunicări: fetița aleargă și fetița este voioasă. Adică propoziția fetița aleargă voioasă poate fi echivalată cu fraza fetița aleargă și este voioasă în care adjectivul voioasă este numele predicativ al unei propoziții coordonate copulative. Prin condensarea gândirii, se realizează: fetița aleargă voioasă în care adjectivul voioasă este echivalentul numelui predicativ al propoziției coordonate copulative”. În propoziții ca fetița aleargă voioasă, pentru vorbitor sunt la fel de importante și acțiunea exprimată de verb, și starea exprimată de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
fi echivalată cu fraza fetița aleargă și este voioasă în care adjectivul voioasă este numele predicativ al unei propoziții coordonate copulative. Prin condensarea gândirii, se realizează: fetița aleargă voioasă în care adjectivul voioasă este echivalentul numelui predicativ al propoziției coordonate copulative”. În propoziții ca fetița aleargă voioasă, pentru vorbitor sunt la fel de importante și acțiunea exprimată de verb, și starea exprimată de adjectiv. „Accentul predicativ cade nu numai pe verb, ci pe ambii termeni”. Echivalarea cu o frază formată prin coordonare argumentează
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
fiind (deoarece este, în timp ce este) voioasă, aleargă. În timp ce adjectivul voioasă ca apoziție poate fi echivalat cu o construcție gerunzială - circumstanțială sau cu o propoziție subordonată circumstanțială, adjectivul voioasă ca nume predicativ nu poate fi echivalat decât cu o propoziție coordonată copulativă (pentru că el exprimă un element esențial, o stare existentă simultan cu acțiunea verbului: fetița aleargă și e voioasă). Echivalarea nu trebuie să surprindă. Se poate stabili un paralelism între situația adjectivului-nume predicativ (considerat circumstanțial de mod) și cea a circumstanțialului
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
fetița aleargă voioasă, exprimă starea unui obiect simultană cu acțiunea verbului, adică o stare care însoțește acțiunea verbului (aleargă și e voioasă), constituind un fel de nume predicativ. Gerunziul circumstanțial de mod poate fi echivalat numai cu o propoziție coordonată copulativă: privea zâmbind = privea și zâmbea. Îndată ce gerunziul mai exprimă și o altă nuanță circumstanțială (timp, cauză), el nu mai poate fi echivalat decât cu o propoziție subordonată circumstanțială. La fel adjectivul voioasă numai ca nume predicativ, poate fi echivalat cu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
și zâmbea. Îndată ce gerunziul mai exprimă și o altă nuanță circumstanțială (timp, cauză), el nu mai poate fi echivalat decât cu o propoziție subordonată circumstanțială. La fel adjectivul voioasă numai ca nume predicativ, poate fi echivalat cu o propoziție coordonată copulativă, iar ca apoziție poate fi echivalat numai cu o construcție gerunzială circumstanțială sau cu o propoziție subordonată circumstanțială. Deși apropiate de verbele copulative sau semicopulative, care admit un nume predicativ, verbele din exemple ca fetița aleargă voioasă își păstrează în
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]