KorAP: Find »[drukola/base=corb & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 ...118 >

2,935 matches

Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300

tocmai ați mîncat-o împreună acum. Așa: vei zbura cu ea în cioc și te vei așeza pe o ramură, uite chiar sus aici. Vulpea, ademenită de miros, va veni sub copac și îți va ține, Corbule, cam discursul următor: "Domnule Corb, sînteți prea frumos... - Cum "prea frumos", nu sînt deloc frumos!, interveni modest Corbul. - Ascultați mai departe. "Domnule Corb, sînteți prea frumos", va zice Vulpea, "ce încîntare ar fi dacă ați avea și vocea pe măsură! Rege al păsărilor v-ați

Povești impertinente by Andrei Cornea (2009) [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
te vei așeza pe o ramură, uite chiar sus aici. Vulpea, ademenită de miros, va veni sub copac și îți va ține, Corbule, cam discursul următor: "Domnule Corb, sînteți prea frumos... - Cum "prea frumos", nu sînt deloc frumos!, interveni modest Corbul. - Ascultați mai departe. "Domnule Corb, sînteți prea frumos", va zice Vulpea, "ce încîntare ar fi dacă ați avea și vocea pe măsură! Rege al păsărilor v-ați numi!" La care Corbul, voind neapărat să arate cît de frumos poate cînta

Povești impertinente by Andrei Cornea (2009) [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
ramură, uite chiar sus aici. Vulpea, ademenită de miros, va veni sub copac și îți va ține, Corbule, cam discursul următor: "Domnule Corb, sînteți prea frumos... - Cum "prea frumos", nu sînt deloc frumos!, interveni modest Corbul. - Ascultați mai departe. "Domnule Corb, sînteți prea frumos", va zice Vulpea, "ce încîntare ar fi dacă ați avea și vocea pe măsură! Rege al păsărilor v-ați numi!" La care Corbul, voind neapărat să arate cît de frumos poate cînta, va deschide ciocul și va

Povești impertinente by Andrei Cornea (2009) [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
Cum "prea frumos", nu sînt deloc frumos!, interveni modest Corbul. - Ascultați mai departe. "Domnule Corb, sînteți prea frumos", va zice Vulpea, "ce încîntare ar fi dacă ați avea și vocea pe măsură! Rege al păsărilor v-ați numi!" La care Corbul, voind neapărat să arate cît de frumos poate cînta, va deschide ciocul și va lăsa brînza să cadă, iar Vulpea o va înșfăca. - Și i-o va da înapoi, zise Vulpea cinstită. - Nu fi toantă, Vulpeo! Nu i-o vei

Povești impertinente by Andrei Cornea (2009) [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
va lăsa brînza să cadă, iar Vulpea o va înșfăca. - Și i-o va da înapoi, zise Vulpea cinstită. - Nu fi toantă, Vulpeo! Nu i-o vei da, ci o vei mînca pe dată, ba apoi îi vei mai ține Corbului și o lecție de morală practică: să nu mai ia seama la glasul lingușitorilor, etc, etc... Înțeles? - Bine, dar în felul acesta, cum vom mai putea fi prieteni? - exclamară cele două dobitoace. - Ba chiar s-ar putea să ajungem să

Povești impertinente by Andrei Cornea (2009) [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
mai putea fi prieteni? - exclamară cele două dobitoace. - Ba chiar s-ar putea să ajungem să ne certăm de-adevăratelea, să ne dușmănim! - Foarte probabil. E chiar de dorit. - Pe deasupra, eu voi fi socotit un vanitos și un prost, zise Corbul mîhnit. - Iar eu voi trece drept vicleană și fără scrupule, zise Vulpea supărată. - Desigur, chiar așa va fi și așa și trebuie să fie, răspunse intrigantul. După o scurtă tăcere, cei doi, descumpăniți, mai întrebară într-un glas: - Bine, să

Povești impertinente by Andrei Cornea (2009) [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796

printre aurolaci fără chip și fetițe de consum străvezii ca apa prăvălite de ecstasy pe trotuare de când Doamne te-ai culcușit printre hârtii cu semnături de sânge contracost și fetuși gâtuiți cu sârmă de copii în zori nesățios și rău corbul dostoievksi croncăne dar voi - chiar așa chiar de unde știți că sunteți vii la capătul străzii - din gurile de canal - croncăne de când Doamne ai ațipit în răcoarea grădinilor din cer aici castanul s-a surpat într-o singură noapte ca un

Poezie by Ion Tudor Iovian (2009) [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
croncăne de când Doamne ai ațipit în răcoarea grădinilor din cer aici castanul s-a surpat într-o singură noapte ca un candelabru și păsările nu mai pot tăia aerul de pâslă și cu furie își smulg penele de petrol aici corbul dostoievski țipă dând roată dar voi - chiar așa chiar de unde știți că sunteți vii de când Doamne ți-ai întors fața de la lume și ne-ai uitat limba și poveștile și viețile iarba n-a mai dat colț n-a mai

Poezie by Ion Tudor Iovian (2009) [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
cules stelele apele albinele risipite prin lume și trudit te-ai dus să te odihnești în pădurile arse de smog de urât și de timp pe apele noroioase ale mărilor- haznale s-au tras obloane s-au pus lacăte și corbul dostoievski dragul de el blestematul de el răscrăcăratul își drege cu trăscău psihedelic glasul dar voi - chiar așa chiar de unde știți că sunteți vii cârpaci ai nimicului chiar așa chiar dar oamenii au creat moartea de când tare trudit Doamne te-

Poezie by Ion Tudor Iovian (2009) [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805

Nu puteam să-mi dezlipesc privirea de la copac. Și, dintr-odată am înțeles ce se întâmplă. Printre crengile sale bogate am zărit câteva puncte strălucitoare, de o imobilitate stranie, care mă fixau insistent. Am deslușit, cu greu, siluetele mai multor corbi înghesuiți unul lângă celălalt pe o ramură. Am avut senzația bizară că mă aflu în fața plutonului de execuție pregătit să-și facă datoria. M-am scuturat ca să îndepărtez asemenea gânduri culese, parcă, din filmele horror și am agitat brațele spre

Corbii by Doina Cetea (2009) [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
și ei rămâneau acolo, ca prinși în capcană. Un vânt rece îmi trecu pe lângă urechea dreaptă și am văzut cu coada ochiului o pasăre neagră care mă depășește razant și se așează pe gard la câțiva metri distanță. Unul din corbii din nuc, mi-am zis, și am strâns cu putere cureaua genții pe care o purtam pe umăr, ca să fiu sigură că mă pot apăra dacă îndrăznește să mă atace. Ochii lui erau sticloși ca două mici lunete ațintite asupra

Corbii by Doina Cetea (2009) [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
vrut să mă oprească și să-mi atragă atenția. Am atins-o cu oglinda retrovizoare din stânga, nu aveam viteză, mă pregăteam să intru în curte și totuși am atins-o, iar o mulțime de pene s-au risipit pe jos. Corbul avea pe creștetul capului o pată albă. Atât am observat în timp ce s-a făcut nevăzut. Priveam pe geam. Grădina și curtea mi se păreau teritorii îndepărtate, la care ajungi doar atunci când te hotărăști să deschizi larg ușa casei, să cobori

Corbii by Doina Cetea (2009) [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
de câmpurile copilăriei. Câte surprize nu mă așteptau prin ierburile înalte... Reveria îmi este întreruptă de zgomote ciudate. Un lătrat amenințător, apoi un scâncet jalnic amestecat cu cârâituri din ce în ce mai puternice se auziră din grădină. Am deschis ușa spre terasă. Șase corbi, am apucat să-i număr repede, se repeziseră asupra câinelui croncănind agresiv, îl loveau cu aripile, îl ciupeau de blană cu ciocurile lor lungi și negre, căutându-i ochii și botul. Cuți se culcase la pământ și cu labele din

Corbii by Doina Cetea (2009) [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
mai departe, cu înverșunare, de războiul lor. Caut ceva să-i lovesc și din iarba abia crescută apuc o piatră pe care o arunc în ușa de metal a garajului. Un huruit se revărsă asupra grădinii. La auzul zgomotului asurzitor, corbii s-au oprit. S-au întors spre mine, m-au măsurat o clipă cu ochii lor rotunzi, apoi și-au luat leneș zborul, rotindu-se de câteva ori pe deasupra capului meu, după care s-au așezat din nou unul lângă

Corbii by Doina Cetea (2009) [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
pe creanga nucului de unde mă supravegheaseră și dimineața. Cu teamă să nu mă atace, m-am apropiat de câine, dar el a țâșnit ca din pușcă sub terasă, ascunzându-se în cel mai întunecat colț. Agit din nou brațele spre corbi, strig și aud un croncănit slab dinspre tufe. Mă aplec curioasă, bănuind că acolo ar fi putut rămâne o pasăre. Croncăniturile și fâlfâitul de aripi din nuc s-au întețit brusc. în fața mea, printre ierburi, doi ochi rotunzi ca două

Corbii by Doina Cetea (2009) [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
reușeam să mă desprind. M-am aplecat cu mâna întinsă și desfăcută ca să pot prinde pasărea, când am simțit ciocul ascuțit și ghiarele sfâșiindu-mi carnea mâinii drepte. Picuri mari de sânge cădeau pe iarbă și dispăreau în pământ. Ochii corbului se făceau tot mai mari, tot mai mari și deodată mi-am amintit... * ...într-o vară, cu mulți ani în urmă, eram copil, stăteam pe malul râului umflat de o ploaie torențială și priveam apa învolburată care aducea cu ea

Corbii by Doina Cetea (2009) [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
copil, stăteam pe malul râului umflat de o ploaie torențială și priveam apa învolburată care aducea cu ea cotețe cu găini, porci, ba chiar și mobilier prădat de prin colnițele oamenilor. Deasupra capului meu se învârtea agitat un stol de corbi. Aveau cuiburile aproape de pădure, într-un fag înalt. De câteva ori am tot încercat să ajung acolo sus, să le văd de aproape ouăle, dar de fiecare dată, aproape de vârf, puterile mă părăseau și începeam să alunec încet, încet spre

Corbii by Doina Cetea (2009) [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
ating marginea cuibului, dar m-am speriat și am renunțat pentru că din el a căzut în iarbă un ghemotoc negru. Au încercat și prietenii mei, dar nici ei n-au izbutit. într-o zi, când ne întorceam acasă, am văzut corbii cum ciuguleau dintr-o mortăciune. Nu ne-am apropiat. I-am lăsat să se ospăteze în voie. Cârâiau, se loveau cu aripile și nici nu ne-au băgat în seamă. Pe malul apei, unul s-a așezat pe o creangă

Corbii by Doina Cetea (2009) [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
simțit cum fiori reci mă învăluie. Smocul alb de pe cap străluci o clipă ca și cum ar fi fost nins. Altceva nu mai știu, pentru că, pe nesimțite, sub mine, apa năvalnică a săpat o văgăună neagră. Malul s-a surpat și ochii corbului mă trăgeau tot mai adânc spre fundul râului. Mă rostogoleam printre bolovani și nisipul îmi intra în gură. Ochii îmi erau larg deschiși și am văzut în apa tulbure crengi și lemne care mă loveau din toate părțile. Simțeam usturimi

Corbii by Doina Cetea (2009) [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
și al florilor, atât de puternic după furtună, m-a trezit și m-am sprijinit în mâini, încercând cu greu să mă ridic. Tremuram din tot corpul, de spaimă și de frig. Eram încă în genunchi când m-au înconjurat corbii. Cel mai puternic dintre ei s-a apropiat încet de mine. Mă privea fix, de parcă ar fi vrut să-mi spună ceva. Avea pe creștet smocul alb care strălucea rece, înghețat. Am întins mâna să mă apăr. Și-a desfăcut

Corbii by Doina Cetea (2009) [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
cum se zbate să scape dar, cu ultimele puteri rămase, îl apăsam în pământ, din ce în ce mai adânc. M-am trezit în pat. Aveam febră mare și în pumn țineam strâns o pană neagră... ...Mi-am revenit din amintiri când am văzut corbul care a ieșit din capcana crengilor mici ale gardului viu și, în salturi scurte, s-a îndepărtat clătinându-și capul puternic pe care strălucea un mic smoc alb. Era rănit, iar ghiarele și ciocul îi erau înroșite de sângele meu

Corbii by Doina Cetea (2009) [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
capul puternic pe care strălucea un mic smoc alb. Era rănit, iar ghiarele și ciocul îi erau înroșite de sângele meu. Mă durea mâna și parcă și genunchii mă dureau, frisoane reci îmi străbăteau tot corpul. L-am recunoscut. Era corbul pe care îl lovisem cu mașina. Era corbul din copilărie pe care l-am apăsat în pământ. Mă urmărea să-și recapete pana? Acum înțelegeam totul. Am alergat spre casă să o caut. îmi aminteam că o păstrasem din nu știu care

Corbii by Doina Cetea (2009) [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
alb. Era rănit, iar ghiarele și ciocul îi erau înroșite de sângele meu. Mă durea mâna și parcă și genunchii mă dureau, frisoane reci îmi străbăteau tot corpul. L-am recunoscut. Era corbul pe care îl lovisem cu mașina. Era corbul din copilărie pe care l-am apăsat în pământ. Mă urmărea să-și recapete pana? Acum înțelegeam totul. Am alergat spre casă să o caut. îmi aminteam că o păstrasem din nu știu care tainic imbold și că o pusesem într-o

Corbii by Doina Cetea (2009) [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
recapete pana? Acum înțelegeam totul. Am alergat spre casă să o caut. îmi aminteam că o păstrasem din nu știu care tainic imbold și că o pusesem într-o carte, ca semn. Am găsit-o. în curte se făcuse liniște. Cei șapte corbi, înșirați pe creanga nucului continuau să mă urmărească în tăcere. Am aruncat pana în aer. Se ridică ușor, apoi curentul de aer o purtă peste gardurile vii. Corbul rănit se desprinse de lângă ceilalți, o prinse din zbor cu ciocul și

Corbii by Doina Cetea (2009) [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
ca semn. Am găsit-o. în curte se făcuse liniște. Cei șapte corbi, înșirați pe creanga nucului continuau să mă urmărească în tăcere. Am aruncat pana în aer. Se ridică ușor, apoi curentul de aer o purtă peste gardurile vii. Corbul rănit se desprinse de lângă ceilalți, o prinse din zbor cu ciocul și se făcu nevăzut. Noaptea am visat că din umărul stâng mi-a crescut o aripă neagră, strălucitoare.

Corbii by Doina Cetea (2009) [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]