34 matches
-
Adaptarea crescândă determină direcția singulară de evoluție. Așa încât, la scara universului, evoluția fenomenelor este ireversibilă. Actul produs de evoluție rămâne prins de realitate, prin urmare, direcția evoluției universale consistă în pregătirea anumitor corelații persistente. Date fiind "probele" ireversibilității evoluției spre corelațiunea personalității, mai putem păstra repetabilitatea ca însușire pentru ordinea naturală a fenomenelor? Desigur, și în două sensuri: într-un plan strict natural limitat la fenomenele cauzale fără importanță în evoluția universală; apoi, chiar în planul fenomenelor nodale ale evoluției universale
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ea s-a constituit. Tocmai pornind de la personalitate, cercetarea filosofică poate intra în regimul său propriu de interpretare, de reconstrucție, pentru că în felul acesta ea capătă șansa de a se deschide către o concepție totalizatoare asupra lumii. Privită ca o corelațiune energetică, personalitatea apare ca "efect" ultim al unui lung șir de cauze. Privită ca ipostază desăvârșită a existenței umane, ea apare ca formă finală de actualizare a energiei, formă care impune ordinea proprie, cea de finalitate, întregii evoluții care a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
umană; termenul său mediu, eul, face legătura între conștiință și personalitate. De fapt, potrivit lui, termenii (conștiință, eu, personalitate) devin note ale conceptului de om. Iar omul nu trăiește izolat, ci în lume: în lumea-ca-energie, căci el este, ca personalitate, o corelațiune persistentă a acesteia; dar am putea spune, cu mai multă îndreptățire, că el există în lumea energiei personalizate, întrucât în chiar forma sa de existență se întruchipează diferitele forme de personalitate, de la cea mistică, primară, până la cea energetică, formă finală
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
nouă ordine unității sufletești, pentru ca astfel să se poată produce actualizarea finală a energiei. El este, prin urmare, o personalitate tranzitorie. Întrucât diferențierile de muncă ele în primul rând condiționează formarea unei adevărate personalități, iar tipul este o realitate, o corelațiune persistentă a energiei, o formă de personalizare a acesteia, înseamnă că modul muncii pe care el îl angajează aduce, față de forma anterioară, o "fixație" profesională, un fel de stabilitate aptitudinală ferită, relativ, de variație. Există diferențiere între tipuri, dar nu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
doua caracteristici; cauzalitatea va ordona natura și fenomenele desprinse din "totalitatea universului"; dar apariția omului, va afirma mai târziu filosoful, schimbă ordinea lumii, fără a anula cauzalitatea. Ordinea de finalitate este rezultanta tuturor legăturilor omului cu restul existenței, cu celelalte "corelațiuni energetice persistente", iar cauzalitatea este relația "locală", suverană în natură, însă numai dacă aceasta este luată în sine. În privința principiului existenței (realității originare), C. Rădulescu-Motru va rămâne consecvent cu ideile sale din Știință și energie. Totuși, consecvența ideii energiei ca
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
dar care făcea posibilă diferențierea lor prin evoluția sa. În afara evoluției nu s-ar fi produs nici o diferențiere. Personalismului energetic noua ipoteză propusă de Rădulescu-Motru îi este structurantă ideea evoluției prin sine a realității originare, evoluție care are sensul formării corelațiunilor de personalitate. Evoluția este un fapt necesar diferențierii între fenomenele fizice și cele sufletești. Realitatea originară nu este, în sine, nici fizică, nici psihică. Doar evoluția provoacă diferențierea. Așa încât, primul postulat al monismului personalist energetic este ideea existenței "realității originare
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
energie, iar al doilea este ideea evoluției acesteia în sensul diferențierii fenomenelor sufletești de cele fizice. Al treilea postulat este cel al finalității: realitatea originară evoluează către constituirea anumitor corelații persistente. Al patrulea postulat se referă la direcția evoluției: către corelațiunile de personalitate. Personalismul energetic propune o reconstrucție filosofică a umanului ce-și primește sensurile de la aceste patru concepte fundamentale ce introduc în sistem idei cu rol de postulat. Energetismului îi sunt proprii conceptul de realitate originară (aceasta fiind identificată cu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
se ocupă de aceste forme ale per-sonalismului, recunoaștem o distincție (e drept, implicită) între ordinea de finalitatea și finalism. Folosesc această sugestie pentru a arăta că Rădulescu-Motru face din ordinea de finalitate nu doar o ordonare pasivă (în timp) a corelațiunilor energetice, ci principiul evoluției către personalitatea energetică. "Mecanismul" evoluției nu este rigid, ca determinismul prin cauzalitate, ci constructiv, neadmițând constrângerea legilor fatale; personalitatea nu semnifică o fatalitate: în esența sa, ea este libertate (o "libertate sub limite", cum ar spune
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fatalitate: în esența sa, ea este libertate (o "libertate sub limite", cum ar spune Emmanuel Mounier). Finalitatea nu este decât un principiu de ordine extins de la om asupra naturii. Dacă ea ar fi dominat natura pentru a o purta către corelațiunea de personalitate, atunci ea s-ar fi confundat cu o ordine de fatalitate (nu doar de finalitate). Persoana umană nu este, așadar, un fatum, un destin "natural". Această negație este întemeiată, în personalismul energetic, prin afirmarea ordinii de finalitate, în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]