194 matches
-
un mers dezinvolt și o ținută maiestoasă, silueta ei este impozantă, fața rotundă și plină, părul blond cu o nuanță roșcată, ochii foarte mari, plini de viață și blândețe, de un albastru-închis, impresionează. Nasul proporționat ca formă nu este nici coroiat, nici turtit. Dantura albă se dezgolește nespus de fermecător atunci când râde. Deși mare, gura ei este mai degrabă frumoasă. Are ceafa și pieptul bine făcute, iar mâinile ei sunt delicioase." Până în anul 1740 adusese pe lume trei fiice. În iulie
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
subțirel la trup, cu ochi albaștri, foarte blânzi, cu nasul arcat, semnul cel mai caracteristic al liniei șvabe de Hohenzollern cu expresia feței așa de fină și curată că ai crede-o de fată mare". Acest tânăr zvelt cu nasul coroiat al Acvilelor Negre, cu urechi foarte mari, ca niște pâlnii enorme sosește la București în anul 1889. Prins în anturajul regelui și al reginei care îl instruiau de aproape, el se îndrăgostește de frumoasa Elena Văcărescu, domnișoara de onoare a
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
se teme. În lupta sa împotriva lui Voldemort, a înființat organizația "Ordinului Phoenix". Dumbledore este descris de către J. K. Rowling ca fiind un om înalt, slab, cu păr lung și argintiu, barbă lungă. Are ochii albaștri, un nas lung și coroiat (arătând de parca s-ar fi rupt de cel puțin două ori) și degete lungi. Poartă ochelari în formă de semiluna. A afirmat odată că ar avea deasupra genunchiului stâng, o cicatrice care este o hartă perfectă a metroului Londonez! Cardul
Albus Dumbledore () [Corola-website/Science/306059_a_307388]
-
de descendență evreiască), primele sale declarații în acest sens fiind făcute în 1961. A negat Holocaustul, și-a anunțat intenția de a demasca crimele evreilor și a susținut că Statele Unite sunt o „"farsă controlată de evrei ticăloși, circumciși, murdari și coroiați”. La câteva ore după atentatele din 11 septembrie 2001 a declarat la un post de radio din Filipine, că „"aceasta e o veste minunată"”, continuând cu critici la adresa politicii SUA în Orientul mijlociu.
Bobby Fischer () [Corola-website/Science/307914_a_309243]
-
fapt, o astfel de comportare este specifică regimurilor cu trăsături naționaliste. Apoi, autorul nostru trece la examinarea tipologiilor anunțate. De pildă, demonstrează că acel clișeu tipic după care portretul de evreu se reduce la imaginea de silen (buze groase, nas coroiat) nu e confirmat de antropologi. Se citează, în sprijin, pe Ernest Renan care, în 1833, afirma că "nu există un tip evreiesc unic, ci mai multe tipuri, care sînt absolut ireductibile unele cu altele". Și, totuși, antisemiții (dl Oișteanu îl
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
nu puteau nici să nu fie deloc de acord cu el. Era una dintre acele Întrebări cu care-ți bați capul, ca siluetele care văzute dintr-o parte par o fată frumoasă, iar din altă parte - o băbătie cu nasul coroiat. Depinde de perspectivă. —O, Doamne, ce putem face? spuse Heidi pe un ton posomorât, Încă obsedată de pești. Nu putem să le spunem ceva? Vreau să-i cumpăr pe toți și să-i arunc Înapoi În apă. Nu te uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
precum Germania Occidentală, Italia și Spania. Mă amuzam privindu-l când cucoane simandicoase se repezeau să se pună, reverențioase, în fața lui cu piciorul drept îngenuncheat, ca să sărute inelul sacerdotal de pe mâna întinsă către ele. Din profil, observai că are nasul coroiat semi-stürmerian și o privire sclipitoare parcă vrând să spună: Hai să fim serioși, fetelor! Ce vă ploconiți așa în fața mea ați uitat cine sunt eu cu adevărat!?". Impresia mea era că însuși Cardinalul se amuza copios văzând spectacolul extravagant de la
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Alexandru Încercă să-i distingă trăsăturile, dar nu reuși. Brusc, flacăra narghilelei se aprinse. Pictorul scoase discret o foaie nouă și contură rapid chipul unui dregător cu trăsături arabe, Îmbrăcat În alb. Era un om În vârstă, slab, cu nasul coroiat și cu priviri care sugerau că nu se supune aproape nimănui. Portretul lui sugera siguranță, dar și un soi de răutate adâncă, pe care Alexandru o simțise din prima clipă. Omul intră În palat, iar desenul dispăru, făcut sul, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Întors și cu o țesătură fină, asemănătoare mozaicurilor arabe. Părea nu foarte Înalt, poate de Înălțimea voievodului Ștefan, era slab și osos, cu un chip ciudat, de pasăre de pradă, sau poate doar așa părea la prima vedere, din cauza nasului coroiat, asemănător unui cioc de șoim. Lângă divan se afla o platoșă de oțel cu Încrustații aurite și cizmele de călărie, Încă pline de praf. Sultanul tocmai se Întorsese de la asediul Sucevei. - Să trecem peste comedia cu țăranul care nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
prilejuit, a spus mâhnit șeful miliției. Du-te și ia-ți femeia, urc-o în mașină și duceți-vă acasă! O să trec pe la post peste câteva ore. Șeful de post era blond, aproape albinos, cu buze subțiri și nasul ușor coroiat, urechi mari și clăpăuge, roșii mereu. Nu prea înalt, dar ciolănos și adus de spate. Avea o figură stupidă. Îl priveam întrebându-mă ce putea vedea soția la el așa de atrăgător pentru a fi geloasă pe orice femeie care
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
-sa se culcau târziu. Astfel, cu lumina aprinsă, îl vedeam pe Einhorn în brăcinari, cu brațele lui descărnate și pline de pistrui, cu părul lui cărunt ce zbura în toate părțile în jurul feței care era întrucâtva teșită, cu nasul lui coroiat cu șiretenie și mustața tunsă scurt. Dacă era fără chef, ceea ce se întâmpla uneori, știam să nu fac zgomot până nu-i revenea buna dispoziție. Nu era o politică bună să fii prost dispus dimineața. Prefera să fie glumeț. Vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
serviciu public, iar faptul că trupul era astfel scutit de micile lui cazne făcea din minte principalul centru al încercărilor. Trebuia numai să-l găsești pe Einhorn într-o stare de gravitate când fața lui nobilă de Bourbon, buhăită și coroiată, se adâncea în gânduri și se apuca și-ți făcea un portret plin de acuratețe al epocii mecanice, al puterii și slăbiciunii, împănându-l cu mici digresiuni asupra istoriei schilozilor - muțenia spartanilor, faptul că Oedip era șchiop, că zeii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
îi iei de la compania de asigurări? I-a zis Comisarul fiului lui. Măcar să nu mai trebuiască să miros acest ipisch în ultimele zile pe care le mai am? Willie, știai că nu mă simt bine. Asta așa era. Cu nasul coroiat, alb la față și solemn, Einhorn a primit dojana pe care o merita, filial, de la Comisarul care se ridicase din pat, în izmene și halat de brocard deschis în față, lung până la călcâie, de-abia ținându-se pe picioare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
dăruit de dumnezeu să vezi asemenea lucruri așa de clar. Uneori primea aplauze pentru performanța lui când se întorcea înapoi țăcănind rapid din pantofii care-i jucau în picioare fiindcă n-avea ciorapi. Dar fața lui, cu un nas mic coroiat și obraz ciupit de vărsat, nu oglindea nici un fel de mulțumire, așa cum înțelegem noi. Oricum, nu avea o fața prea expresivă. Îți făcea impresia unui om foarte înghețat. Și nu vorbesc acuma de caracterul lui, ci de faptul că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
că ăștia erau reprezentantul sindicatului rival cu haidamacii lui, cineva m-a înhățat pe la spate, m-a smuls de pe butoi și mi-a tras un pumn în ochi și în nas. Imediat m-a podidit sângele. Tipul cu un nas coroiat ca de indian a călcat pe mine, însă doar pentru că se grăbea să ajungă la ăla care mă pocnise. În timp ce îl îmbrâncea mai încolo, o cameristă de culoare m-a ajutat să mă ridic. Sophie mi-a băgat mâna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
speranță! Ei, distrează-te și tu, dacă ai loc, dar să nu vii să-mi spui după aia că nu te-am avertizat să stai acasă. Brusc, a zâmbit în lumina soarelui și și-a încrețit nasul lui scurt și coroiat și fruntea ce se curba în spate, în părul lui frumos de mexican. Vezi ce faci, să nu dai pe spate toate păsărelele sălbatice locale. N-am fost nici măcar în stare să-i răspund la zâmbet, ca să mă arăt sociabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
o durere de altă natură, îi săgeta mintea năucă, schimbându-i direcția gândurilor. Se ridică brusc în capul oaselor. John Robert Rozanov! George văzu acum în fața ochilor chipul lui John Robert, uriaș, cu obrajii cărnoși, spongioși, jilavi, cu nasul mare, coroiat, ciupit de vărsat, și gura lacomă, senzuală, întredeschisă. Revăzu buzele roșii, umede, ale lui John Robert și ochii lui injectați, cruzi, scăpărând de inteligență. În același timp, George deveni conștient de cumplita durere de cap care-l chinuia din momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
preocupat întotdeauna de comoditatea lui și complet nepăsător în ce privește comoditatea celorlalți. Cât de urât era, gras și fleșcăit, cu gura umedă și dinții galbeni, fierăstruiți (înainte de a-și fi pus dinții falși, comentați de George). Capul mare și nasul mare, coroiat, îl făceau să arate ca o imensă păpușă grotescă, de carnava. Mișcările lui erau lipsite de grație și greoaie. Privirea îi era șocată și derutantă, de parcă atunci când se uita la cineva, își aducea simultan aminte de ceva îngrozitor, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atlaz, de aceeași nuanță. Părul, vopsit tot mov, îl poartă strâns într-un coc monden, probabil pentru a contra-balansa ochelarii uriași, cu lentilele precum fundul buteliilor uzate de sifon și care, cățărați cu parapon pe șaua îngustă a nasului ei, coroiat ca un plisc, o fac să semene la perfecție cu o bufniță. O bufniță negriciosă, grasă, de hambar, un ciuf, fumând în draci, cu scrumiera în poală, niște țigări subțiri și răsucite, cafenii, care trăznesc demențial a camfor, a eucalipt
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o ușă care se deschise înainte ca ea s-o fi atins. O fracțiune de secundă se zări un vestibul inundat de lumină, apoi ușa se închise. Se scurseră cinci sau zece minute. În sfîrșit, un bărbat cu un nas coroiat ca un cioc de vultur apăru pe o altă ușă și-l cântări din ochi pe Gosseyn. Tonul cu care i se adresă mustea de sarcasm: ― Aha, iată-l pe individul periculos. Insultă fără importanță. Gosseyn trecu în revistă caracteristicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
câteva șocuri. De fapt numele meu este Thorson, Jim Thorson. Ți-o spun fără nici o teamă că o să se audă mai departe. ― Thorson! ― repetă Gosseyn. Și apoi nu mai scoase nici o vorbă. În tăcere îl urmă pe omul cu nasul coroiat, printr-o poartă somptuoasă, în Palatul Mașinii, unde locuiau președintele și Patricia Hardie. Începu să se gândească la necesitatea întreprinderii unui real efort de a fugi. Dar nu chiar acum. Era foarte curios acest sentiment pe care-l resimțea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
câteva secunde și o ciocănitură răsună în ușa ce dădea în coridorul principal. Apoi aceasta se deschise și în prag apăru Thorson. 13 Bărbatul cel înalt era așa cum și-l amintea Gosseyn, un chip, cu trăsături parcă cioplite, un nas coroiat, un trup puternic. Chiar de la început, poziția lui Thorson îi fusese evidentă. Omul de care toată lumea se teme, agentul lui Enrc. Acum ochii lui întunecați îl cercetau pe Gosseyn. ― Încă nu te-ai îmbrăcat! ― zise el tăios. Privirea lui bănuitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
impresionant. Apoi m-am dus s-o văd din față și mi s-a întors stomacul pe dos. Mama care stătea cu picioarele încrucișate era lucrată după chipul Shebei. Avea brațe lungi, subțiri și gene grele, romantice și nasul ușor coroiat. Chiar și părul amintea de claia dezordonată a Shebei. Cât privește băiatul-bărbat roșiatic care se revărsa din abundență în poala ei - acesta avea o asemănare brută, dar evidentă cu Connolly. Îndrăznesc să spun: chiar și cineva care n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de jos, În timp ce În patul de sus stă sprijinit În cot și rîde Gărăgău, un țigan cu care s-a Întovărășit. Gărăgău are toate caracteristicile fizionomice ale rasei lui de nomazi plecați de pe Gange: e arămiu și are un nas coroiat și tăios și, deși are o privire de adevărat venerator al lui Kali, cu un set de cearcăne negre ca noaptea, nu dă senzația că i-ar păsa atît de mult de răcani, dar cu plictiseala nu te joci. În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
al tău? Uite, poate să ți-l ia un pic aici, unde e coroiat... — Ia mîna, țip electrocutat de nervi. Ce dracu’ ai? Cum poate să-ți treacă prin cap așa ceva? Ce te face să crezi că ai...? Adică... Cum? Coroiat? Stăm pe o bancă În grădină. În jurul nostru sînt pacienți care fumează. Sunetul vocii mele le-a atras atenția și acum din discuția lor placidă de mai devreme nu a mai rămas nimic. Nu doar că sînt atenți la ceva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]