121,069 matches
-
un prag zero, declarativ, sub chipul unui inventar, de baudelariană inspirație, al elementelor vieții perdante: "Tusea, pojarul, febra, coșmarul/ cu un om negru care îmi leagă picioarele,/ doctorul cu o seringă în mînă/ mă face să plîng - îmi înfige în corp/ ceva care doare,/ unde e atîta loc în carnea mea?/ ochelarii, creionul, rîsetele,/ bătăile la palmă, sania,/ bulgării de zăpadă, șotronul,/ lacrimile, scrisorile mici,/ verile cu caii pe pășunile verzi,/ nopțile de dragoste, grețurile dimineților" (Ars moriendi). Ideea este cea
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
care se află în Dacă într-o noapte de iarnă un călător): se uită la cărți ca la un soi de animal, de ființă vie care îl învăluie, amenințând să-l înghită. Niciodată nu v-ați simțit sub amenințarea acestui corp viu care este biblioteca? R.: Nu. Nu mai mult decât în momentele când suntem îndrăgostiți. În acele momente avem același sentiment că suntem învăluiți, înșfăcați, transformați. Dar ce sfârșit frumos am avea, dacă ăsta ne-ar fi sfârșitul. Î.: Mai
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
timp de replică, devenită de altfel inoperantă și din pricina unei surzenii care însă nu-l făcuse, precum pe atîția, nici morocănos, nici absent. Bibliofil, erudit al cărții (numai el își mai ținea cititorii la curent cu observații pe tema formatului, corpului de literă ori a unor detalii tipografice), Ș. Cioculescu se desfăta (e cuvîntul lui) mînuind exemplare excepționale, cum ar fi o ediție a Istoriilor lui Herodot din 1645, sau ofta după dicționarul latin-francez al lui Quicherat. Chiar și felul lui
Breviar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14839_a_16164]
-
sunt o tentativă de a aduna opinii și creații originale, precum și traduceri sau eseuri aproape științifice asupra fenomenului actual al poeziei la nivel românesc și universal. Revista are o arie de difuzare impresionantă, aproape toată Europa, Statele Unite și America de Sud, iar corpul editorial îi include pe Ștefan Stoenescu și Adam J. Sorkin, din America, si pe Mihai Ursachi din România. Pe lângă ei apar mari necunoscuți că Dan Dănilă, Petra Vlah, înși cu "adâncă simțire" și "emoții au-tentice", tresăltări lirice și clișee despre
Poezia mondială de azi by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14843_a_16168]
-
vreau să-i pregătesc punctual pentru commedia dell'arte sau dansul Butô, deși au străbătut aceste stagii. Au învățat însă libertățile și rigorile improvizației, au învățat să simtă pămîntul, să-și concentreze energia. Semnalele din exterior sînt percepute altfel de corp, de minte, de suflet, simțurile sînt antrenate, sînt trezite altfel, se intră într-o metafizică a simțurilor, a sunetelor pe care le poate produce o voce antrenată zilnic. Astfel, ei își conștientizează eul artistic, fac cunoștință cu el, îl investighează
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
un orb, care reușea să meargă pe stradă ajutîndu-se doar de un baston alb; adevărul este că nu apuca niciodată să meargă mai mult de o sută de metri ș...ț, căci o dată ajuns pe trotuarul din față, bîjbîind, legănîndu-și corpul nesigur, bastonul lui de sticlă, alb, se făcea praf de cum se lovea de primul copac ieșit în cale, de primul stîlp; atunci Tata cădea grămadă în brațele trecătorilor și parcă murea. Asta doar pentru o clipă pentru că pufnea imediat în
Poză cu Proteus C. by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14893_a_16218]
-
bestii, Augustin Buzura) și Tonia (din Don Juan, Nicolae Breban) și, în sfîrșit, cu deja menționata Simona, nume generic pentru o comunitate de femei de diferite vîrste și "orientări" care învață, sub ochii cititorului iremediabil sedus, să locuiască în același corp. Traducerile fiind în general foarte bune (poate cu excepția încăpățînatei plasări a predicatului în fața subiectului, necaracteristică englezei, sau a unor, să spunem, "nereușite expectabile", avînd în vedere particularitățile de limbă speculate atît de spectaculos de Caragiale, exemplu: celebra "Te iubesc, dar
Treisprezece eroine by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14895_a_16220]
-
fiindcă se pare că acesta e singurul mijloc prin care noaptea mai pot fi auzite și valurile mării, de la anumite ore încolo. * Cităm, fără comentarii, un titlu din ZIUA, cu subtitlurile sale: Triumviratul luminii, Gheorghe Olteanu, zis "Gigi Șpagă, șeful corpului de control al ministrului Industriilor și acționar la compania Luxten a controlat din umbră toate licitațiile cîștigate de această firmă. Silviu Lucian Boghiu, zis "Ali Baba", din scaunul său de director general al Electrica S.A., favorizează compania Luxten al cărei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14942_a_16267]
-
impună noi figuri de regizori și de dramaturgi. În fiecare an, festivalul co-produce cîteva spectacole, concepute special pentru Avignon. Așa, de pildă, în Curtea de onoare, am văzut un spectacol de dans, "noBody", al coregrafei berlineze Sacha Waltz (n. 1963); corpul omenesc (dansatori din diverse rase, cu trupuri străine de proporțiile de aur) față cu suferința, spaima, moartea; omenirea și angoasa "descompunerii"... La un moment dat, peste scenă se zbătea un imens balon de pînză albă, ca o amenințare a unei
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
economie, versificatori de ocazie lăfăindu-se pe un spațiu de două ori mai mare decît poeți cu adevărat valoroși, cuprinsul e înghesuit atît de "economic" încît devine absolut inutilizabil: numele autorilor și titlurile poemelor sînt scrise la rînd, cu același corp de literă (deci titlul nu apare marcat în nici un fel), cu traducătorii în paranteză și numărul paginii după o virgulă, urmat imediat de alt poet, într-un unic șir amețitor, care începe cu Eminescu și se încheie cu Irina Matei
Cum reușim să ne facem de rîs by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14949_a_16274]
-
poți, fii misterios în claritate. "Antijurnal"? (cochetărie Blandiană) "Antimemorii"? Orice fenomen are în el propriul său "anti". Chiar și cadavrul, în măsura în care e viu. Simțim mai puternic tragedia ireversibilității timpului atunci când e vorba de viața oamenilor. Ideea de a stăpâni propriul corp (care este atât de folositoare omului, care stă la baza Yoga, care este temelia medicinii ce consideră corpul nostru ca o parte a universului) presupune corpul ca ceva străin de noi, sau cel mult ca o parte din noi. În
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
și cadavrul, în măsura în care e viu. Simțim mai puternic tragedia ireversibilității timpului atunci când e vorba de viața oamenilor. Ideea de a stăpâni propriul corp (care este atât de folositoare omului, care stă la baza Yoga, care este temelia medicinii ce consideră corpul nostru ca o parte a universului) presupune corpul ca ceva străin de noi, sau cel mult ca o parte din noi. În această privință nu ne-am mișcat nici cu un pas înainte după Socrate. Considerăm stăpânirea corpului sănătos ca
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
tragedia ireversibilității timpului atunci când e vorba de viața oamenilor. Ideea de a stăpâni propriul corp (care este atât de folositoare omului, care stă la baza Yoga, care este temelia medicinii ce consideră corpul nostru ca o parte a universului) presupune corpul ca ceva străin de noi, sau cel mult ca o parte din noi. În această privință nu ne-am mișcat nici cu un pas înainte după Socrate. Considerăm stăpânirea corpului sănătos ca ceva natural și atunci corpul mai face parte
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
ce consideră corpul nostru ca o parte a universului) presupune corpul ca ceva străin de noi, sau cel mult ca o parte din noi. În această privință nu ne-am mișcat nici cu un pas înainte după Socrate. Considerăm stăpânirea corpului sănătos ca ceva natural și atunci corpul mai face parte din noi. ... Dar când nu-l mai putem stăpâni ? Atunci corpul nu mai e "noi", ci ceva străin, contra noastră. Și iar trebuie să revenim la Socrate, la nemurirea sufletului
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
a universului) presupune corpul ca ceva străin de noi, sau cel mult ca o parte din noi. În această privință nu ne-am mișcat nici cu un pas înainte după Socrate. Considerăm stăpânirea corpului sănătos ca ceva natural și atunci corpul mai face parte din noi. ... Dar când nu-l mai putem stăpâni ? Atunci corpul nu mai e "noi", ci ceva străin, contra noastră. Și iar trebuie să revenim la Socrate, la nemurirea sufletului ca alternativă la inexistența lui. A simți
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
parte din noi. În această privință nu ne-am mișcat nici cu un pas înainte după Socrate. Considerăm stăpânirea corpului sănătos ca ceva natural și atunci corpul mai face parte din noi. ... Dar când nu-l mai putem stăpâni ? Atunci corpul nu mai e "noi", ci ceva străin, contra noastră. Și iar trebuie să revenim la Socrate, la nemurirea sufletului ca alternativă la inexistența lui. A simți sunetele unei muzici ca străine de piesă... În felul acesta și timbrurile clasice devin
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
îl numesc �trădător". Nichita (Stănescu) îl admira repetând cuvintele lui adresate poporului, după înfrângere: Cetățeni, acum trebuie să acceptăm ce nu e de acceptat și să îndurăm ce e de neîndurat". Am visat că eram iubită de cineva, simțeam tot corpul plin de acea supraviață și ardeam fără să consum energie, plină de o euforie fără nume, gata să trăiesc, dar, în același timp, fiind la dispoziția morții. Umblam cu mâinile în acizi, pregăteam plăcile pentru gravură și nu aveam mănușile
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
cu niște colegi suedezi, despre imanența și transcendența Lui. Vorbind atât de angajat, mi s-a ridicat atât de mult tensiunea, încât unul dintre prieteni, medic, a fost nevoit să-mi atragă atenția că ceva ciudat s-a petrecut în corpul meu. O căldură, o combustie venind direct din centrul inimii, din rădăcina ei, inima inimii, cum o numesc eu, din acel loc în care stă El, mai mic, mai neînsemnat decât un atom. Am auzit de cazuri de combustie internă
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
și alți mari savanți l-au comparat cu păsările și fluturii. Luminile ieșind din stânga tâmplei, trecând ca dungi de lumină spre tâmpla dreaptă și apoi urcând sau coborând nu sunt decât spirite sau îngerii care trec pe câmpul magnetic al corpului ca printr-un aer special. în Arcana Caelestia, Swedenborg scrie despre asta: spiritele și îngerii influențează voința noastră care se află în jumătatea stângă a creierului unde se află capacitatea de înțelegere. în dreapta se revarsă tot felul de curenți, fantezii
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
subtil aparat de fotografiat, creierul absoarbe totul pe pelicula lui de neimaginat. Deasupra patului, în dreptul locului unde dorm eu, se află o gravură de Chagall. Ullise legat la ochi, cu urechile înfundate cu ceară, dar ascultând deasupra vaporului sirenele cu corp de păsări, atacându-i pe bărbații rătăciți pe mare. îmi place gravura, e atât de adevărat că sirenele au corp de păsări și nu de pești: dorințele sunt aeriene, zburând cu subtilitate de la un lucru la altul, aiurind cu iluziile
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
află o gravură de Chagall. Ullise legat la ochi, cu urechile înfundate cu ceară, dar ascultând deasupra vaporului sirenele cu corp de păsări, atacându-i pe bărbații rătăciți pe mare. îmi place gravura, e atât de adevărat că sirenele au corp de păsări și nu de pești: dorințele sunt aeriene, zburând cu subtilitate de la un lucru la altul, aiurind cu iluziile aerului la care omul e puțin adaptat. Omul, ca în Psalmii lui David, un vierme care se poate răsuci în
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
învie tinerețea. Zgomotele din camera îndrăgostiților jignesc adânc pe cei care se află în umbra bătrâneții, sexualitatea devenind pentru ei un perpetuu subiect plin de repetate umilințe. Chiar și în cazuri excepționale, nimeni nu poate să închidă ochii peste un corp de femeie devenit ca o pungă dezumflată și nici să-și astupe nările de mirosul bărbatului venind ca dintr-un lac stătut în care peștii nu-și mai desfășoară în toate culorile jocurile lor erotice. Dar femeia îmbătrânită surâdea părând
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
veșnic în care bărbăția se învolbura ca un fluviu care niciodată nu seacă. în patul nostru îngust, iubitul meu dormea încă, aburind erotic. Pielea lui era vie din cauza drumului vesel al sângelui care curgea în el. Pe diversele părți ale corpului părul semăna cu un puf auriu amintind copilul, băiatul. Dar pe brațe, pe picioare și pe piept, părul era la fel de dur ca și părul dintre picioare. Mâinile erau grațios așezate una peste alta în apropierea obrazului pe care barba crescuse
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
ca un motiv muzical început încă din timpul în care el aparținea numai mamei sale, acea suedeză blondă cu părul de doi metri, cu față de zeiță nordică și piele de un alb conținând toate prospețimile. Acest bărbat dormind cu toate corpurile vârstei de până acum parcă nu știa nimic despre mine și nici despre impetuoasa luptă erotică de azi-noapte. Eu nu-l voi cunoaște niciodată cu toate că el, imprudent, mă asigură că îmi aparține cu trup și suflet. Cineva necunoscut mie veghea
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
până acum parcă nu știa nimic despre mine și nici despre impetuoasa luptă erotică de azi-noapte. Eu nu-l voi cunoaște niciodată cu toate că el, imprudent, mă asigură că îmi aparține cu trup și suflet. Cineva necunoscut mie veghea acum peste corpul divin alcătuit, o ambarcațiune plină de mistere la care nimeni nu avea acces în esența ei extrem de complicată. Citirea Omului fără însușiri de Musil mă urmărește în toate împrejurările. Farmecul lecturii, venind chiar din atmosfera spațiului în care intră personajele
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]