161 matches
-
cu dezvoltare hifală, în care alungirea se face prin adăugarea de material nou numai la extremități și la locul de origine a ramificațiilor. După un timp are loc fragmentarea în porțiuni scurte și egale (Actinomycetes). Corpii elementari sunt mici structuri corpusculare care cresc și se multiplică prin diviziune. Viteza de multiplicare bacteriană este foarte mare, datorată metabolismului bacterian foarte intens, astfel la fiecare 20 de minute apare o nouă generație.
Bacterie () [Corola-website/Science/300776_a_302105]
-
redactor șef adjunct, apoi redactor șef, al revistelor de specialitate ale Academiei Române: "Studii și Cercetări de Fizică" și "Revue Roumaine de Physique" (1956-1985). A adus contribuții originale în domenii variate ale fizicii teoretice: "rezistența metalelor în câmp magnetic", "absorbția razelor corpusculare grele în materie", "teoria pozitronului și polarizarea vidului", "radiația electromagnetică multipolară", "termodinamică și mecanică statistică", "dezintegrarea pionilor în muoni și neutrini", "reprezentările algebrelor Lie ale grupurilor unitare și ortogonale". În colaborare cu Costin D. Nenițescu, a publicat și lucrări de
Șerban Țițeica () [Corola-website/Science/304138_a_305467]
-
Nobel pentru Fizică. Asta înseamnă că Einstein a primit premiul Nobel nu pentru teoria relativității, ci în calitate de părinte al mecanicii cuantice. Einstein emite o ipoteză revoluționară asupra naturii luminii, afirmând că, în anumite circumstanțe determinate, radiația electromagnetică are o natură corpusculară (materială), sugerând că energia transportată de fiecare particulă a razei luminoase, pentru care a introdus denumirea de foton, ar fi proporțională cu frecvența acelei radiații. De fapt, primul care a demonstrat teoretic că radiația electromagnetică este emisă în cantități precis
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
și ajunge la concluzia: "Orice rază de lumină, care trece printr-o suprafață refrectoare oarecare, capătă o anumită structură sau stare provizorie, care revine le intervale egale pe măsura trecerii razei..." Această periodicitate îl determină să înțeleagă că, în afară de carcterul corpuscular, lumina are și proprietăți ondulatorii. La începutul acestui secol, Thomas Young (1773 - 1829) realizează un experiment prin care pune în evidență interferența luminii. În 1895, Wilhelm Conrad Röntgen descoperă razele X realizând prima radiografie. Acest secol este marcat de formularea
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
lumina ca fiind o perturbare a mediului în care se propagă (de cele mai multe ori aerul), fiind deci un precursor al teoriei ondulatorii. Democrit susține dimpotrivă că lumina, ca și întreaga materie, este alcătuită din microparticule. Newton formulează în 1704 teoria corpusculară a luminii, susținând că lumina este alcătuită din corpusculi care se deplasează cu viteză finită și posedă energie cinetică. În lucrarea sa "Micrographia" (1665), Robert Hooke susține că lumina s-a propaga sub forma unor unde transversale. În 1678, Christiaan
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
restrânse. Electrodinamica clasică dă o descriere cantitativă corectă a fenomenelor electromagnetice la scară macroscopică și la intensități mari ale câmpului. La scară microscopică, în procese ca emisia și absorbția de radiație de către sistemele atomice, câmpul electromagnetic manifestă însă o structură corpusculară: el apare ca fiind alcătuit din particule de masă zero numite fotoni. Completarea teoriei maxwelliene în conformitate cu principiile fizicii cuantice a dus la teoria cuantică relativistă a interacțiunii electromagnetice: electrodinamica cuantică. Undele electromagnetice au fost generate în laborator de Hertz, la
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
și decan al Facultății de Științe (1926-1928). La Cernăuți a inițiat primele cercetări de fizica descărcărilor în gaze din România, devenind un deschizător de drumuri în domeniul fizicii plasmei. În 1934 a fost chemat să preia conducerea "catedrei de fizică corpusculară", nou înființată în cadrul Facultății de Științe a Universității din București; un an mai târziu a trecut la "catedra de acustică, optică și fizică moleculară", unde a activat în perioada 1935-1962. A funcționat și ca director tehnic al Radiodifuziunii Române (1940-1944
Eugen Bădărău () [Corola-website/Science/302663_a_303992]
-
Radiația cosmică, numită și „radiație cosmică de fond”, este radiația de natură corpusculară provenită direct din spațiul cosmic („radiație cosmică primară”) sau din interacțiunile acesteia cu particulele din atmosferă („radiație cosmică secundară”). La radiația cosmică nu este vorba deci de un câmp electromagnetic, și nici măcar de fascicule sau raze de particule elementare, ci
Radiație cosmică () [Corola-website/Science/303208_a_304537]
-
sugestia lui Laplace conform căreia „forța de atracție a unui corp ceresc poate fi atât de mare încât lumina să nu mai poată părăsi interiorul acestuia”. Deși nu era singurul adept al unei asemenea idei, care se bazează pe teoria corpusculară a luminii susținută de Newton, această anticipare a teoriei contemporane a „găurilor negre” rămâne impresionantă. Laplace a inclus-o în prima ediție a lucrării sale „Exposition du systeme du monde”, publicată în 1796. Din motive necunoscute, el a omis această
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
În cadrul fizicii, dualismul corpuscul-undă se referă la faptul că materia prezintă simultan proprietăți corpusculare și ondulatorii. Este vorba despre un concept central al mecanicii cuantice, care a înlocuit teoriile clasice asupra naturii materiei. Anumite fenomene pun în evidență caracterul ondulatoriu (interferența, difracția, polarizarea), pe când altele demonstrează caracterul corpuscular (emisia și absorbția luminii, efectul fotoelectric
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
faptul că materia prezintă simultan proprietăți corpusculare și ondulatorii. Este vorba despre un concept central al mecanicii cuantice, care a înlocuit teoriile clasice asupra naturii materiei. Anumite fenomene pun în evidență caracterul ondulatoriu (interferența, difracția, polarizarea), pe când altele demonstrează caracterul corpuscular (emisia și absorbția luminii, efectul fotoelectric, efectul Compton). Bazându-se pe studiul acestor fenomene, teoriile clasice propuneau modele în care un obiect era considerat fie o particulă, fie o undă. Ideea dualității a apărut în legătură cu natura luminii, Louis de Broglie
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
energia și impulsul) precum și mărimi caracteristice undelor (frecvența, lungimea de undă). Noile ipoteze au fost cu greu acceptate de comunitatea științifică. Experimentele ulterioare au demonstrat, însă, corectitudinea acestor ipoteze. Efectul fotoelectric este un fenomen fizic în care se manifestă natura corpusculară a luminii. El constă în emisia electronilor de către un corp aflat sub acțiunea radiațiilor electromagnetice. Pentru explicarea lui, Einstein a presupus că fotonii din care este alcătuită lumina ciocnesc atomii din substanța respectivă, fiecare foton incident eliberând câte un electron
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
a satelitului în raport cu unghiul formula 17 Acest rezultat nu era în concordanță cu teoria clasică asupra undelor electromagnetice, potrivit căreia radiația împrăștiată ar fi trebuit să aibă aceeași lungime de undă cu cea incidentă. Efectul Compton a fost explicat considerând natura corpusculară a energiei electromagnetice. Noutatea a constat în introducerea impulsului pentru cuanta de energie. Pentru justificarea fenomenului se consideră că fotonii incidenți ciocnesc elastic electronii din blocul de grafit. Astfel se conservă atât energia sistemului cât și impulsul acestuia. Din legea
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
Din cele două teoreme de conservare se obține expresia unde formula 44 reprezintă lungimea de undă Compton. Se observă că rezultatul teoriei elaborate de Compton este identic cu legea obținută experimental. În concluzie, efectul descoperit de acesta confirmă încă o dată natura corpusculară a radiațiilor electromagnetice. În 1927, Clinton Joseph Davisson și Lester Halbert Germer au evidențiat comportamentul ondulatoriu al electronilor. Experimentul lor a fost una dintre cele mai importante confirmări a ipotezei lui de Broglie. Ei au utilizat un tun electronic ce
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
anemii, boli cardiovasculare sau disproteinemii. Structura și metabolism. Hematia adultă nu are nucleu iar conținutul de consistența unui gel are o organizare bine structurată. Principala substanță conținută în hematii este hemoglobina care ocupă cam 33% din volumul acestora constituind concentrația corpusculară medie și reprezintă în valoare absolută în jur de 30 pg (1.8-2 fmol). Restul este reprezentat de lipide (7%), glucide (3%), diferite alte substanțe organice și anorganice și apă (57%) . Stroma hematiilor alcătuită din proteine și lipide, mai ales
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
punct luminos în centrul umbrei unui obiect rotund și opac, iluminat de o sursă punctiformă. Întrucît este o consecință a difracției luminii, fenomenul avea să joace un rol important în demonstrarea naturii ondulatorii a luminii, într-o vreme cînd teoria corpusculară era încă preferată de fizicieni. La începutul secolului al XIX-lea fizicienii dezbăteau dacă lumina e o particulă sau o undă. Încă mai era la modă teoria corpusculară a lui Isaac Newton, chiar dacă deja începuseră să apară dovezi că lumina
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
important în demonstrarea naturii ondulatorii a luminii, într-o vreme cînd teoria corpusculară era încă preferată de fizicieni. La începutul secolului al XIX-lea fizicienii dezbăteau dacă lumina e o particulă sau o undă. Încă mai era la modă teoria corpusculară a lui Isaac Newton, chiar dacă deja începuseră să apară dovezi că lumina nu se propagă în linie dreaptă, cum o demonstra de exemplu experimentul cu fantă dublă al lui Thomas Young publicat în 1807. În acest context, Academia de Științe
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
Thomas Young publicat în 1807. În acest context, Academia de Științe a Franței a organizat în 1819 un concurs pentru a elucida natura luminii. Între membrii juriului se găsea fizicianul francez Siméon Denis Poisson, care era unul dintre susținătorii teoriei corpusculare. Printre ceilalți membri se găseau și alți fizicieni astăzi celebri: Jean-Baptiste Biot, Pierre-Simon Laplace și Joseph Louis Gay-Lussac. Inginerul constructor Augustin-Jean Fresnel a participat la concurs cu o nouă teorie ondulatorie a luminii. Poisson a analizat atent teoria și, ca
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
e greșită, a propus un experiment. Mai exact, Poisson a dedus că una din consecințele teoriei lui Fresnel era că umbra unui obiect în formă de disc ar trebui să aibă în centrul ei un punct luminos. Prin comparație, teoria corpusculară are consecința că umbra trebuie să fie complet întunecată. Poisson era convins că punctul luminos nu poate fi observat. Președintele juriului, fizicianul François Arago, s-a hotărît să facă totuși verificarea experimentală, folosind un disc de metal cu diametrul de
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
verificarea experimentală realizată de Arago abia au fost menționate în treacăt în raportul Academiei publicat la sfîrșitul concursului, raport care s-a concentrat mai mult pe calitatea experimentelor lui Fresnel și pe eleganța matematică a teoriei sale. De altfel teoria corpusculară avea să aibă încă multă vreme susținători. Teoria lui Fresnel și experimentul propus de Poisson nu au avut un rol atît de decisiv pe cît poate părea. La începutul secolului al XX-lea Albert Einstein avea să propună o nouă
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
Turbogeneratoarele fabricate după această tehnologie funcționează și acum, atât în țară, cât și în străinătate. Școala de tehnologii neconvenționale din Timișoara, păstorită de profesorul Nanu, a cercetat fenomenele de bază ale eroziunii electrice, electrochimice, electrice complexe, cu plasmă, cu radiații corpusculare de electroni, cu radiații laser, cu unde ultrasonice și cu jet de apă. La prelucrarea prin eroziune electrică, ca urmare a cercetărilor efectuate, s-a ajuns ca, față de productivitatea maximă obținută în condiții normale de prelucrare, productivitatea să crească cu
Agenda2004-45-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283014_a_284343]
-
ceea ce implică introducerea noțiunii de pH, logaritmul cu semn schimbat al ionilor de : Orice soluție, la care participă un element: Na+, Cl-, Mg2+, Ca2+ etc. formează o membrană (peliculă), care rezistă la maxim, atât timp t(s) cât energia acționează corpuscular (în cazul r = 0), dar se manifestă exclusiv ca undă (în cazul r = p), când expresia și dovada existenței organic-anorganic este evident de creat în impasul levogir dextrogir. Astfel, cu toate că o substanță chimică valorifică aceeași formulă chimică și manifestare spațială
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
mecanism de rezonanță pulstonică bazat pe fenomenul fizic al modulării, al interferenței, al interacțiunii coerente, atunci se instituie și echivalența (aceeași unitate de măsură: 1Bz, pulstonul, prima valabilă pentru dimensiunea oscilatorie după, cum am precizat, iar a doua pentru dimensiunea corpusculară) între cele două componente structurale (informație/energie), pe care existența lumii vii/spirituale își întemeiază prezența atât în domeniul senzorial, cât și extrasenzorial. Esențială devine astfel evidențierea (un model posibil) rolului, pe care dispozitivele electronice macromoleculare organice (DEMO), reprezentând (bio
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
decidă dacă două evenimente care se petrec în locuri diferite, au loc în același moment sau nu. Altă lucrare, asupra efectului fotoelectric, conține ipoteza revoluționară asupra naturii luminii. Einstein afirmă că, în anumite circumstanțe determinate, radiația electromagnetică are o natură corpusculară (materială), sugerând că energia transportată de fiecare particulă a razei luminoase, denumită foton, ar fi proporțională cu frecvența acelei radiații. Această ipoteză avea să fie confirmată experimental zece ani mai târziu de către Robert Andrews Millikan. Într un alt studiu asupra
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
c) în domeniul fenomenelor fizice * curent electric curgerea apei * lumină sunet * difracția electronilor difracția luminii d) In domeniul dispozitivelor: * circuit de curent electric circuit hidrodinamic * antena tub sonor rețea electrică moleculă poliatomică e) în domeniul teoriilor fizice: * teoria ondulatorie * teoria corpusculară (cu privire la natura luminii) In cartea lui Christian Huygens, 'Tratat despre lumină", scrisă în 1678 și tipărită în 1690 are la bază analogia dintre fenomenele luminoase și fenomenele acustice, deși Huygens știa că sunetul nu se propagă în vid, iar lumina
OSCILAȚII MECANICE by AURORA AGHEORGHIESEI () [Corola-publishinghouse/Science/344_a_618]