41 matches
-
care aspiră poema românească. Orice moarte presupune o metafizică, în măsura în care este și „experimentată”, pe o treaptă culturală distinctă. Înălțarea în cultură este însoțită de diferențieri calitative, de substanță în ideologia morții. Se cunosc cazuri în care reperele fundamentale: integrarea în cosmicitate, iluzia întîlnirii cu ființe tutelare și divine, mîntuirea și libertatea spiritului, nu reușesc să se desprindă de materialitatea unor experiențe arhaice nemijlocite. La prima vedere, se pare că așa ar sta lucrurile și cu păstorul mioritic. El dorește să fie
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
limitat, subsumat breslei și oralității, ci unul destinal, raportabil, e drept, la comportamentele mitice. Asemenea oricărui ins din marea colectivitate care poartă pe umeri povara universală a tradiției, el respectă consensul secolelor, acela de a se retrage cu „nostalgie” în cosmicitate, de a redeveni congener cu elementele, punct de plecare al tuturor renașterilor. Integrarea în cosmicitate (pentru omul școlit prin carte, supraviețuire iluzorie în cultură, în lumea ideilor, în istorie), deci suportul metafizic al morții păstorului, are mai multe cote de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
oricărui ins din marea colectivitate care poartă pe umeri povara universală a tradiției, el respectă consensul secolelor, acela de a se retrage cu „nostalgie” în cosmicitate, de a redeveni congener cu elementele, punct de plecare al tuturor renașterilor. Integrarea în cosmicitate (pentru omul școlit prin carte, supraviețuire iluzorie în cultură, în lumea ideilor, în istorie), deci suportul metafizic al morții păstorului, are mai multe cote de înțeles, cum spuneam, dezvăluind interesul teoretic acut al problemei. Să ne oprim asupra aspectului-pretextului etnografic
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și Păstorului. Eroul l-a descifrat cu luciditate, ca orice ins cultivat prin tradiție, înțelegîndu-i semnificația mai înaltă. Viziunea perspectivistică, momentul feeric al trecerii (mutația ontologică nuntă-moarte) și imaginea estetizată a morții exclud imaginarul terifiant și teama. Iluzia integrării în cosmicitate nu se poate concepe sub presiunea strivitoare a unui ecran sumbru. Este drept că momentul trecerii presupune un ritual complex, avînd multe etape în anterioritate, cu caracter inițiatic, pregătitor, care să asigure transformarea liturgică a ființei, înseninarea finală. Cărțile morților
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nacela vieții. Omul a dat paradisul pe cunoaștere. Îndoiala înseamnă chin. Dar și șansa profunzimii. Cele mai profunde gânduri mă năpădesc când nu am nici un creion prin preajmă. Sufletul continuă să se joace cu noi de-a v-ați ascunselea. Cosmicitatea este libertatea noastră tutelară. Plimbarea cea mai profundă este când nu vrei să ajungi nicăieri. Avem nostalgia revelațiilor din zorii omenirii. Poemele geniale surprind câte ceva din scâncetul de început al lumii. Creierul este, cu siguranță, cea mai odihnită zonă a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
un pas. "Pentru omul religios, Natura nu este niciodată exclusiv "naturală": ea este întotdeauna încărcată cu o valoare religioasă. Lucru explicabil, deoarece Cosmosul este o creație divină: ieșită din mâinile zeilor, lumea rămâne impregnată de sacralitate"78. Arborii sunt expresia Cosmicității noastre. În numeroase tradiții religioase ei sunt socotiți "Arbori ai Vieții (de ex., Mesopotamia), ai Nemuririi (Asia, Vechiul Testament), ai Înțelepciunii (Vechiul Testament), ai Tinereții (Mesopotamia, India, Iran) etc."79 Ei sunt, pentru prezicător, reprezentanții unui destin. Se studiază forma, vigoarea, șubrezenia
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
notele ce au compus-o, pentru ca, apoi, fiecare semn al structurii risipite să fie reconstituit printr-o nouă sintaxă, prin legea ființării în creație. Al doilea element important, în contrast și în relație de comunicare subtilă, cel mai adesea este cosmicitatea; altfel spus, prin iubire, sfânta substanță gânditoare începe prin a fi și rămâne pentru totdeauna neîncepută și sfârșita plămădeală. Alături teiul vechi mi se deschise: Din el ieși o tânără crăiasă, Pluteau în lacrimi ochii-i plini de vise, Cu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și pietre creează impresia începutului de lume. Iona apare ca un schivnic, cu barba fâlfâind (marcă a trecerii timpului): Răzvrătit împotriva timpului universal ce impune o dimensiune tragică perisabilității umane, Iona are forța desprinderii de contingență, pentru a transcende în cosmicitatea ființei, în lăuntrul ascuns al subconștientului, singura soluție a libertății absolute: Superioritatea „trestiei gânditoare” constă în perseverența cu care își urmează idealul în concretizarea lui viitoare, chiar dacă aceasta ar impune sacrificiul suprem, sau ar genera o serie de transformări morfologice
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
împlinească la nivel social, mai ales în orațiile de nuntă care se constituie într-o adevărată sinteză a traseului ascendent. „Riturile matrimoniale au și ele un model divin și căsătoria umană reproduce o hierogamie, cu deosebire uniunea Cerului cu Pământul”. Cosmicitatea viziunii justifică așezarea acestui ultim tipar simbolic în încheierea lucrării. Nunta constituie metafora creației înseși, iar mirii - tinerii novici de altă dată - sunt încărcați acum cu energia numenală a cuplului primordial. Mărci ale inițierii masculine Dominanta solară Procesul inițiatic provoacă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și dusă în situația jignitoare de a trăi fără nici o simpatie de la cei care au fost atrași către mine. Octombrie A scrie e solitudine absolută, trimiterea gândurilor la plimbare, primirea altor gânduri din subconștient, acolo unde „trăiește” altcineva în toată cosmicitatea sa. L-am visat pur și simplu pe Brodski - ca și cum ne-am fi cunoscut mai demult. Era plăcut și amical. Vorbeam rusește? Cum se face că în realitate aproape că am uitat această limbă sublim concepută pentru a exprima alchimia
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sociale, politice, culturale, psihologice a conglomeratului. Istoria și atmosfera cotidiană, pulsația străzii, a cafenelei, vocea, valurile și vântul, pribegia și imuabilitatea, dialogul nu neapărat vorbit Între oameni, peisaje și cărți. Un mozaic de microcosmosuri care potențează, deopotrivă, concretețea terestră și cosmicitatea transcendentului. Contrazicând pe cei care considerau că „triste Trieste” nu are suflet, doar o minte germană și un stomac italian, cartea conferă locului suflet, dar și „o minte italiană și un stomac german”. Fidel nevoii omenești de a traversa spații
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Melopoetica, 174-178; Micu, Limbaje, 125-127; Steinhardt, Monologul, 185-189; Simion, Scriitori, IV, 561-568; Coșovei, Pornind, 141-147; Andreea Deciu, Metafizica postmodernistă, RL, 1992, 41; Țeposu, Istoria, 88-89; Ovid S. Crohmălniceanu, O proorociță optzecistă, CC, 1993, 5-6; Munteanu, Jurnal, V, 172-175; Vasile Spiridon, Cosmicitatea asumată, ATN, 1993, 7; Gheorghe Grigurcu, Despre postmodernism, RL, 1997, 29; Regman, Dinspre Cercul Literar, 149-153; Dicț. scriit. rom., II, 392-394; Dicț. analitic, II, 129-130; Bucur, Poeți optzeciști, 43-45; Marius Chivu, Poemul și politica, RL, 2001, 31; Ștefan Borbély, Poezie
CARNECI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286117_a_287446]
-
Izvorul). Poet prin excelență al mamei, el dezvoltă ca nimeni altul această mare temă în lirica română contemporană, încărcând-o de o simbolistică adâncă, identificată cu țara rotundă („Mamă/ Tu ești Patria mea!” - Mamă, tu ești ... ), cu esența ființei românești, cosmicitatea („Ușoară, maică, ușoară,/ C-ai putea să mergi călcând/ Pe semințele ce zboară/ Între ceruri și pământ./ În priviri c-un fel de teamă,/ Fericită totuși ești/ Iarba știe cum te cheamă,/ Steaua știe ce gândești.” - Făptura mamei ), cu iubirea
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
găsit-o, nu./ El a smuls pădurea toată/ Și s-o are începu./ Și-a arat pădurea toată ... / Însă n-a găsit-o, nu.” - Pădure, verde pădure). Ca și la Eminescu, iubita însă este proiectată în plan astral, sacral, în cosmicitate, contopită în cele din urmă cu însăși întoarcerea mioritică în natură („Merg eu dimineața, în frunte,/ Cu spicele albe în brațe/ Ale părului mamei./ Mergi tu după mine, iubito,/ Cu spicul fierbinte la piept/ Al lacrimii tale./ Vine moartea din
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
frămîntînduse, de obicei, în coșmar, victimă a unei proiecții mai degrabă infantile. Iată un basm inventat de poet, resort ultim al poeziei sale. Tragismul programat, viziunea sumbră, a oferit de la început stilului o coloratură inconfundabilă. Peisajul imaginat de Goga posedă cosmicitate grandioasă și anonimă; aluzia individuală, referirea personală rămîn pe planul al doilea. Detaliile umane concrete, indivizii și individualitățile distincte capătă sens doar ca reflex al generalului, al cosmicului. Într-o asemenea perspectivă abisală asupra lumii, relația metaforică devine esențială. Abilitatea
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
poeziile în nonasilabi și octosilabi, mișcîndu-și textul doar între două figuri prozodice, Goga își transformă poeziile în posibile fragmente dintr-o compunere vastă, dintr-o epopee subterană de mari dimensiuni, din care doar cîteva fragmente răzbat la suprafață. Pornirea spre cosmicitate anonimă, anularea individualității în favoarea generalului apar slujite și de prozodie. Chiar dacă perioada epopeilor trecuse de mult, romantismul tardiv al lui Goga a păstrat ceva din visul epopeic; imboldul său prim va fi fost acela de a schița un fel de
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]