624 matches
-
de lumin? a „Christ-ului, ar putea risipi „nelini?tea etern?", „durerea n?scut? din puterea m?rginit? / ?i dorin?a f?r de margini". Steaua devine astfel punct central al acestei „topografii mitice a universului" ce aminte?te de „modelul cosmologic platonician", este ea Ins??i un mit, reprezentând l?că? al sufletelor p? mântenilor, dar ?i al gândurilor „pref?cute-n stele de aur" ce bat la poarta ve?niciei {Memento Mori), este „steaua de pace", care veste?te venirea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
similar conceptului hegelian de Spirit al Lumii. Cu toate acestea, în timp ce pentru Hegel deus era în cea mai mare parte ex, pentru musulmani Spiritul Lumii și Lumea sunt unul și același lucru. Astfel, aveau de-a face cu o buclă cosmologică: tocmai când cocoșelul progresului pare să se avânte nestăvilit prin structuri și schimbări sociale, de fapt și-o trage singur pe la spate. Nu, nu. Hai să-ți spun adevărul. Dave 2 își pusese deja labele pistruiate pe altă pradă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe parcursul a 200 de pagini. Buduca versus Einstein Editura Cartea Românească a publicat, recent, cu o larghețe greu de înțeles, un tratat ezoteric plin de inepții, de un irezistibil comic involuntar, intitulat Matricea G/C și subintitulat Roman cognitiv, poem cosmologic și eseu koantic. Autorul, criticul literar Ioan Buduca, plictisit probabil de literatura română contemporană, s-a apucat să recenzeze opera lui Dumnezeu, aceea creată în șapte zile (luând în considerare și ziua de odihnă). Lipsa unei pregătiri științifice serioase nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nu se gândește la „generațiile prezente”, contemporane cu el, ci în primul rând la cele viitoare, altfel spus, la generația din care face parte autorul propriu-zis al apocrifei. Viziunile eshatologice se îmbină, pe tot parcursul Cărții lui Enoh, cu viziunile cosmologice. Să existe vreo legătură între „competența cosmologică” și faptul că personajul nostru a trăit trei sute șaizeci și cinci de ani (până a nu fi ridicat la cer de către Dumnezeu), adică exact numărul zilelor unui an solar? Oricum, capitolul al II-lea din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu el, ci în primul rând la cele viitoare, altfel spus, la generația din care face parte autorul propriu-zis al apocrifei. Viziunile eshatologice se îmbină, pe tot parcursul Cărții lui Enoh, cu viziunile cosmologice. Să existe vreo legătură între „competența cosmologică” și faptul că personajul nostru a trăit trei sute șaizeci și cinci de ani (până a nu fi ridicat la cer de către Dumnezeu), adică exact numărul zilelor unui an solar? Oricum, capitolul al II-lea din prima secțiune, care încearcă să explice intruziunea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cel care câștigă când câștigă omul. Această concepție despre Dumnezeu ca spirit are evident consecințe pentru modul cum percep evoluția, creația și împlinirea omului și realității, a credinței în Providență și în miracole. Originea și creația: în căutarea unui model cosmologic Dumnezeu nu este evoluție, cum susținea în mod ambigu Teilhard de Chardin, ci Dumnezeu este în evoluție. Am o mare simpatie față de acest iezuit care, în calitate de teolog și paleontolog, a fost primul ce a unit creativ teologia cu științele naturale
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o expresie care spune că lumea și omul, la fel ca spațiul și timpul, nu datorează nimic nici unei alte puteri în afară de Dumnezeu. Aceste relatări antice ale creației, care nu vorbesc limbajul matematicii și al fizicii, compus din formule și modele cosmologice, dar mai curând prin imagini (metafore) și asemănări (parabole), au încă ceva de spus astăzi despre originea lumii? Bineînțeles că da: este vorba de adevăruri asupra cărora ar trebui să mediteze și oamenii de știință, importante nu doar pentru știință
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pentru mine, aici și acum, dar este deja de la început, Dumnezeu din veșnicie. Pentru evitarea unei neînțelegeri aproape evidente pentru oamenii de știință, adaug imediat faptul că: credința în creație nu mă obligă absolut deloc să aleg un anumit model cosmologic. Deoarece este premisa tuturor modelelor cosmologice și a lumii în general, este compatibilă cu diverse modele. Credința că lumea are un creator înseamnă afirmarea, în baza unei încrederi iluminate, că originea ultimă a omului și a lumii nu rămân inexplicabile
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
este deja de la început, Dumnezeu din veșnicie. Pentru evitarea unei neînțelegeri aproape evidente pentru oamenii de știință, adaug imediat faptul că: credința în creație nu mă obligă absolut deloc să aleg un anumit model cosmologic. Deoarece este premisa tuturor modelelor cosmologice și a lumii în general, este compatibilă cu diverse modele. Credința că lumea are un creator înseamnă afirmarea, în baza unei încrederi iluminate, că originea ultimă a omului și a lumii nu rămân inexplicabile. Că lumea și omul nu sunt
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
este și o sinteză a vocilor lirice eminesciene. Versul iambic de 7-8 silabe nu-l slujește decât în parte pe poet și anume în chemările iubirii (care, luate separat, seamănă cu idilele), în episodul cu Cătălin, dar deloc în viziunile cosmologice, în reflecțiile lui Hyperion, adică în partea de simboluri romantice majore. Seducerea Cătălinei de către Cătălin, Ťcopil de casăť, sună mai potrivit decât rugăciunea adresată de Hyperion lui Dumnezeu. Cadența este prea bruscă, suflul prea scurt." (pag. 390) Verdictul estetic, deloc
Câteva sentințe (V) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7402_a_8727]
-
sunat - cum anume? Groaza provocată de toate astea, groaza aceea neomenească și cumplită? Disprețul acela studiat implicat într-o astfel de acțiune? Dar ar fi putut ea oare vedea totul așa cum văd eu, ca pe echivalentul moral al unei ciudățenii cosmologice, o mică apostilă a Holocaustului? Ar putea ea oare aprecia norul, aproape celest, al disperării care-mi țîșnește din măruntaie? Un nor ce duce cu el spori catatonici, semințele unei specii noi dar încă și mai sumbre? Mă îndoiesc - mă
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]
-
e în derivă completă. Ateul nu uită că aberațiile explicative din textele sacre sunt tot atîtea argumente arătînd neputința religiilor de a explica universul, iar credinciosul, recunoscînd precaritatea revelațiilor scrise, își găsește consolarea în reglajul extrem de fin al actualelor constante cosmologice. O cale de mijloc ar fi să accept că textele sacre sunt o întocmire precară mustind de infantilisme crase, dar că litera lor nu e obligatorie pentru a crede în Dumnezeu. De aici încolo accentele se înăspresc, căci voi ajunge
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
vede în religii decît pîrghii de dominare a prostimii. Ideea care îl asmute pe Sagan e cea a dovezilor privitoare la existența lui Dumnezeu. Trecînd în revistă argumentele pe care tradiția speculativă le-a croit de-a lungul secolelor - ontologic, cosmologic, gnoseologic etc. -, Sagan le respinge repede sub motiv de găunoșenie. La urma urmelor, dacă Dumnezeu chiar ar fi vrut să lase un semn indubitabil al trecerii sale pe aici, ar fi făcut-o deja. Dacă nu a făcut-o, atunci
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
și viziune proprii, care m-a făcut să mă gândesc la ceea ce scria Mircea Eliade în Istoria religiilor: „o regenerare periodică a timpului presupune într-o formă mai mult sau mai puțin explicită o nouă creațiune..., o repetare a actului cosmologic”. Ion Cocora NOTA AUTORULUI. Limbajul caragialian a devenit, de mult, parte din retorica uzuală, marele clasic îmbogățind - și din acest punct de vedere - patrimoniul lexical românesc. Aproape că nu există automatisme de exprimare ale personajelor caragialiene care să nu fie
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
filozofiei tradiționale: Heinrich Khunrath, Daniel Stolcius, Raymond Lulle, Robert Fludd, Tycho Brahe, Michael Maier, David Planiscampy sau Anibel Barlet. Mai mult, din volum ne întîmpină o suită de gravuri, diagrame, pasaje-cheie, fragmente din scrieri cu circulație minimă, embleme și scheme cosmologice, în totul un spectacol de figuri simbolice pe care privirea cititorului le contemplă cu uimire contrariată, dacă nu chiar cu neînțelegere. E ca și cum ți s-ar cere să deschizi un cufăr ticsit cu antichități apuse, de al căror orizont nu
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
-și scrie cărțile în limba franceză, idiom în care a publicat șase volume, dintre care cel de față a apărut primul, în 1988 la Libraire Arthème Fayard din Paris. Melodia secretă e varianta epică, de o simplitate atrăgătoare, a teoriei cosmologice: un model de expansiune a universului în urma „marelui bobîrnac” (big bang), expansiune guvernată de patru forțe fundamentale: gravitația, electromagnetismul, forța nucleară tare și forța nucleară slabă. Un cosmos aflat sub jurisdicția cifrei patru, în virtutea unei tetrade căreia specialiștii nu-i
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
descoperirea materiei întunecate, sarcină de care s-a achitat cum a putut: rezultatul e un documentar în foileton, fără coerență narativă, ca un colaj de fragmente separate prin rînduri albe, într-o cavalcadă de detalii fără nici o relevanță pentru tema cosmologică. Cititorul e silit să-i urmărească pe cei trei fizicieni în cele mai anodine situații: cum vorbesc la telefon, cum schimbă mailuri în seri caniculare, cum merg cu avionul, cum privesc prin telescop și cum intră în felurite dispute fără
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
suportabil. Cînd intuiești rețeta reportericească, a cărei intenție de senzațional face ca fizicienii să trăiască suspansuri trase de păr, care nu există decît în mintea lui Panek, începi să citești fragmentele în zigzag, sărind peste anecdota găunoasă și căutînd ideile cosmologice, așa risipite cum sînt în avalanșa de amănunte oțioase. Nereușita volumului stă în inadecvarea minții autorului la subtilitatea nuanțelor pe care e chemat să le explice, Panek comentînd controversele fizicienilor ca pe fazele unui meci de baseball. O carte de
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
Biserica, Universitatea, Societatea Scriitorilor Români și - de repetate ori - femeia, disprețuită ca ,muiere și prostituată". Refractar la orice ideologie, politică, filosofie sau estetică, romanul sau falsul roman al lui VVM răspunde cu o altă ideologie, teorie politică, viziune filosofică și cosmologică, meditație despre literatură, într-un discurs cât se poate de nebulos, abstract și probabil voit confuz. Când nu lucrează cu fantasme (umbre care dialoghează, personaje presupuse, ipoteze de epică), textul lui VVM se înfundă într-o eseistică extrem de pretențioasă, pe
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
matematic sunt neapărat și reale, corporale ori non-corporale, obiective, verificabile. Iar dacă s-ar dovedi că sùnt reale această n-ar exclude necesitatea intervenției divine la creația și punerea în mișcare a complexelor sisteme gravitaționale și a legilor fizice și cosmologice necesare să le întrețină în existența. Și chiar dacă ipoteza existenței unui infinit de universuri, unele cu parametri deosebiți de universul în care trăim ar fi corectă, aceasta n-ar elimina necesitatea unui Creator. Ba dimpotrivă, ar trebui să existe un
ARGUMENTUL ŞTIINŢIFIC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382929_a_384258]
-
ale realități metafizice cu valoare și dimensiuni transcedentale. Și lumea fizică și cea mentală precum și matematică au limite, orizonturi, peste care nu se poate trece deocamdată decât prin credință. Argumentul „big bang”, miracol ori coincidență, a creat condiții și constante cosmologice, parametri de o extraordinară or divină perfecțiune. Oamenii de știință însăși, ateiști, neateiști ori agnostici, de bună credință, sceptici ori cinici, susțin, argumentează și încearcă să dovedească matematic și experimental că numai o minusculă variație ori deviație în echilibrul temperaturii
ARGUMENTUL ŞTIINŢIFIC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382929_a_384258]
-
de știință însăși, ateiști, neateiști ori agnostici, de bună credință, sceptici ori cinici, susțin, argumentează și încearcă să dovedească matematic și experimental că numai o minusculă variație ori deviație în echilibrul temperaturii ori masei elementelor, a sarcinii electronice, a constantelor cosmologice, ar fi dus la imposibilitatea creației ori a existenței universului, a genezei cosmice, a pământului, a vieții, a omului, a inteligenței, a tuturor celor văzute și nevăzute. Dacă gravitația ar fi fost cu puțin mai slabă, materia, materialul de construcție
ARGUMENTUL ŞTIINŢIFIC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382929_a_384258]
-
cea divină, cum s-a produs evoluția omenească de la animal la om prin dezvoltarea de la sine a gândirii simbolice și artistice, prin crearea și descoperirea de imagini și concepte, a numerelor și axiomelor matematice, a legilor fizicii și a celor cosmologice. Mințile cele mai luminate, oamenii de știință și mai ales cei din domeniul fizicii teoretice și ai astrofizicii, matematicieni și programatori de geniu, consideră că șansa creației „ex nihilo” a universului, a vieții și a omului, ar putea fi efectiv
ARGUMENTUL ŞTIINŢIFIC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382929_a_384258]
-
în afara oricăror acuze de speculații metafizice - un vagin triplu, stelar, infinit, atât de mare încât înțelese că era nesfârșit, iar oamenii vor fi pentru multă vreme incapabili de a-l numi ori măsura. O vulvă maiestuoasă, ce acoperea o distanță cosmologică revoltător de mare. Un clitoris zerovalent, refringent. O pizdă John Johnsonică. Din ea sosea Lumina, a cărei vedere Clossettino o plăti scump, stingându-se, căci nimeni nu poate vedea fără a muri explozia a ceea ce poetic am putea numi Sintaxa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în concepția grecilor El putea fi foarte ușor considerat o "calitate" divină sau o "forță" acordată omului Iisus pentru a se distinge de restul umanității. Altfel spus, conceptul de Logos, comun creștinismului și elenismului, trebuia să se debaraseze de sensul "cosmologic" pe care-l poseda în filozofia greacă. Numai că Apologeților din secolul al II-lea le lipseau cuvintele filozofice necesare. Scrierile lor erau uneori confuze și pline de ambiguități: perfect ortodoxe pentru Biserică, care le citea în termenii propriei credințe
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]