1,430 matches
-
opinia autoarei despre chestiunea, uneori controversată, a existenței și evoluției burgheziei românești: “A răspunde că România este lipsită de burghezie în acești ani 20 este un mod de a refuza să accepți caracterul cosmopolit al acestui grup social, precum și caracterul cosmopolit al capitalei” (p.168). Produsele culturale ale burgheziei, arhitectura modernă a lui Horia Creangă și Marcel Iancu, avangarda dar și extremismul de dreapta sunt în atenția autoarei care evocă civilizația bucureșteană din perioada interbelică cu o înțelegere profundă. În același
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
București mai animat ca niciodată, în care Orientul și Occidentul, spiritul tradițional și modernitatea, bogăția și sărăcia, scrobeala și spiritul mucalit, fracul, jobenul și ițarii își dau mîna într-o horă a contrariilor și conferă specificitatea inconfundabilă a acestei metropole cosmopolite de la Porțile Orientului. Întîlnirea cu istoria produce fiori, mai ales în epoca de pragmatism extrem a postmodernității, în care frenezia dezvoltării tehnologice și nesfîrșita goană după profit lasă prea puțin timp pentru visare și ne face adesea să uităm că
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
mediul academic, în general, și cu profesorul Laurens, prețuit profund și sincer, Camil Ressu ia contact în mod firesc atît cu pictura stocată în muzee și colecții, cît și cu mișcarea artistică vie, de dincoace și de dincolo de Sena; diversă, cosmopolită și, nu de puține ori, de-a dreptul derutantă. Astfel, în muzee îi va cunoaște, desigur, pe Ingres, acest rafaelit tîrziu, posedat aproape mistic de ideea perfecțiunii expresiei și pătruns în aceeași măsură de înalta funcție a desenului în definirea
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
mamă a artistului de mai târziu. Cea care ținea morțiș să-l vadă pe adolescentul Mihai Berechet medic militar - în ciuda inaptitudinilor acestuia. Mihai Berechet este un veritabil creator de atmosferă. El surprinde admirabil spiritul epocii dinainte de război într-un oraș cosmopolit ca Brăila: "un port în plină efervescență în acei ani de după primul război", "Lume cosmopolită de armatori cerealiști și negustori bogați de toate neamurile." Și domnii cu haine de alpaca, cu ghete cu scârț, cu pălării canotier Ťa la Maurice
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
Mihai Berechet medic militar - în ciuda inaptitudinilor acestuia. Mihai Berechet este un veritabil creator de atmosferă. El surprinde admirabil spiritul epocii dinainte de război într-un oraș cosmopolit ca Brăila: "un port în plină efervescență în acei ani de după primul război", "Lume cosmopolită de armatori cerealiști și negustori bogați de toate neamurile." Și domnii cu haine de alpaca, cu ghete cu scârț, cu pălării canotier Ťa la Maurice Chevalierť, cu ghetre, guler tare și baston, vara, sau cu melon, șoșoni, haine cu guler
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
de exemplu, dar și Zoe Cămărășescu), notarea periodică a întîmplărilor zilnice fiind o practică (de disciplină și autoevaluare) curentă în lumea bună ante- și interbelică. Scris în franceză (e limba de cultură, româna folosește doar comunicării triviale) de o tînără cosmopolită și perfect emancipată la cei 24 de ani ai săi (siguranța și voluntarismul ei pun sub semnul întrebării multe teorii feministe), jurnalul Elisabetei Odobescu din 1916-1918, chiar fără a avea permanent sub ochi imaginea bătrînei la fel de puternice la 94 de
Fața și reversul memoriei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12209_a_13534]
-
stare doar un reflex al realităților înconjurătoare ar fi simplist. E foarte probabil ca următorii ani să confirme tendința conturată încă din primii ani ai secolului XX, tendință consolidată de atunci încoace cu fiecare nou autor semnificativ. Coborînd din cerul cosmopolit pe terenul familiar al realităților naționale, constatăm că literatura "de tip secol XX" are deocamdată în România un mare viitor și perspective de afirmare tot mai interesante. Aceasta dintr-un motiv extrem de simplu: după optimismul de comandă din epoca realismului
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
împlini la 18 noiembrie, nu le poate evita. Cum nu poate, cunoscîndu-l și știindu-i "biobibliografia", decît să-l admire, mai mult: să-l iubească. Născut la Galați, într-o familie românească, a copilărit în amestecul de neamuri al portului cosmopolit, învățînd devreme să îndrăgească diferențele și numitorul comun al omeniei. Inteligența și pasiunea pentru lectură l-a făcut încă din liceu să fie de partea democrației și a civilizației occidentale, iar la 21 de ani, în 1945, a devenit membru
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
dar romancieri de vocație și de anvergură nu are mai mulți de doi sau trei (dacă îl socotim și pe ereticul Paul Goma). Viitorul unei literaturi regionaliste Între cele două extreme (poli sau antipozi) - Paul Goma și Ion Druță - unul cosmopolit și prooccidental, celălalt naționalist și (paradoxal) promoscovit, văd desfășurându-se celelalte avataruri ale romanului basarabean. Constantin Stere e sentimental și memorialistic în Smaragda Theodorovna, George Meniuc e nostalgic și poetic în Disc, Vasile Vasilache e comic și satiric în Povestea
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
colaboratorul securiștilor (care îi puneau la dispoziție înregistrările emisiunilor) a publicat pe parcursul anului 1983 aproape săptămînal texte în care "înfiera", cu limbaj din Cursul scurt de istorie a PCUS, postul "antiromânesc, finanțat de capitaliști" și îi ataca dur pe "agenții cosmopoliți", trădători de patrie, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Sanda Stolojan, Paul Goma, I. P. Culianu, Virgil Nemoianu și ceilalți colaboratori ai "oficinei imperialiste americane". După ce și-a vîndut ce avea și el de vînzare pe atunci - conștiința și condeiul, pe meschine privilegii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11447_a_12772]
-
între consumatorii de poezie orală, rămași la o anumită ,scară de valori" și cei care țin să impună poezia cultă ,vrând a forma ș-a introduce un gust nou de poezie". încă de atunci, pentru scriitorul transilvănean autoxilat în Lembergul cosmopolit, folclorul nu reprezenta marea artă. De aceea sancționează ignoranța prin însuși bunul simț popular, din interiorul mentalului colectiv, de acolo de unde venea Simplițian. Tot ce este reacția personajelor din infratext, pune în evidență nivelul cultural al epocii, disproporția între straturile
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
civilizație ale unui spațiu istoric irepetabil. Literatura lui Danilo Kis nu poate fi înțeleasă decît prin grila acestei sensibilități mitteleuropene, ea este cheia nu numai a prozei sale, ci chiar a sufletului și a destinului lui Danilo Kis, un destin cosmopolit nu în sens snob sau al lipsei de rădăcini, ci în sens cosmic. Căci Danilo Kis reușește să dea imaginea unui destin apatrid, care prin datele sale exterioare corespunde unui destin mitteleuropean. Din acest punct de vedere îl putem cu
Danilo Kis - poeme by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11571_a_12896]
-
unor trăiri care, deși pot fi presupuse a juca un rol de combustibil, își maschează posibilele reziduuri, intră în retortele elaborărilor stilistice. Nimfa se retrage din cadrul său natural, prezentîndu-se ca o femeie ,modernă", de interior rafinat, într-o atmosferă de cosmopolită mondenitate: ,Seara la ŤReste fidčleť pe Bleibtreu. Tapet roșu, mese și scaune negre. Plante, multe plante, vaporoase ca niște pleureze. Un peisaj de Claude Monet, un acvariu mic cu peștișori colorați. Stăm la o măsuță retrasă. Sîntem despărțiți de restul
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
înrădăcinării în germanitate și mentalitatea de Weltbürger (cetățean al universului). Cei care caută o nouă conștiință națională nu vor să li se mai suie roșeața în obraji după abisurile istoriei în secolul XX și asimilează cu ajutorul lui Schiller o înțelegere cosmopolită a rostului civic." E benefică transformarea săvârșită, indiciu de speranță. Liceanul supraînzestrat (nu avea decât 19 ani când a încheiat cea dintâi piesă, Hoții) i-a uluit de la debut pe spectatori prin dubla percepție a gestului dramatic. El a intuit
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
linia strămoșilor nu ajunge ca să dezindividualizeze femeia, ea e un regn, fără strămoși, un pustiu nedeclarat... conexiunile ei sunt îndreptate spre interior, spre un pustiu cu ventuze în care locuiesc vânturile, soarele, luna și cosmogonii viitoare indescriptibile." (Antibucolică feminină). Pentru cosmopolitul Andrei Codrescu de mai târziu, Andrei Steiu este un "arhaic"; o limbă străbună "moartă și livrescă" este cântată sentimental de ultimul ei vorbitor care începe să deprindă și directețea unui limbaj "absolut", fără prea multe nuanțe, dar sarcastic, eliberat de
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
o scriu se actualizează și aici...). și, chiar fără pretenții de palimpsest, niște memorii de memorii. Întîi, niște caiete din studenție, din vremurile de "răsucire", sucite: primăvara tîrzie a lui '44. Se amestecă acolo "fapte" (meniul de cantină studențească, foarte...cosmopolit, "fulgi de ovăz danezi, mazăre furajeră din rezervele armatei, liptauer, un fel de praf de brînză trimis de americani, și un alt praf, de ciocolată, foarte gustos, trimis de Crucea roșie suedeză") și "filozofii", ecouri ale ultimelor dispute libere dintre
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
decenii. Modele culturale sunt luate frecvent ca pretexte poetice: Oscar Wilde, Rembrandt, Cântecul lui Roland, insula Noa-Noa a lui Gauguin, antichitatea râului Hebrus, muntele Fuji al lui Hokusai etc. Clopotele e o acceptabilă pastișă după Edgar Poe. Un lirism livresc, cosmopolit, îl scoate pe George Meniuc din micul provincialism. O notă de colocvialitate din alte poeme din anii ´80 pare conectată la poezia lui Marin Sorescu: în Fosile, Vămile văzduhului, Lulu, Sofia Ardilean și în nu puține altele adoptă stilul unei
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
e greu să mă gândesc la o carte publicată după nouăzeci care ar putea fi apreciată la adevărata ei valoare în Occident; și mă gândesc la scrierile lui Cărtărescu, care sunt, sigur, foarte elegant scrise și foarte, într-un fel, cosmopolite ca limbă, dar și el se referă, inevitabil, la realitățile românești și publicul din străinătate nu are cum să perceapă în totalitate originalitatea abordării sale. IM: Demersul dumneavoastră istoric a fost vreodată privit cu scepticism tocmai pentru că sunteți britanic și
Dennis Deletant: Accesibilitatea literaturii române în Anglia by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12991_a_14316]
-
am fost în stare să mă rup de acest mediu funest. Trăiam într-o lume proastă de care, numai acționând energic, m-am putut elibera. Era mai mult decât timpul s-o fac, apăsătoarea ei meschinărie, plictiseala anchilozantă a universitarilor cosmopoliți mă copleșiseră și amenințau să-mi paralizeze orice reacție. Gustați din felul ăsta, cunoscut numai în sudul Burundi-ului, mă îmbiau cosmopoliții universitari, ascultați cântecele astea care nu mai pot fi auzite decât într-un mic sătuc de munte din interiorul
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
cu mulți ani înainte, un insipid bust de lemn și mi-l dăruise. Eu n-am cutezat să-l arunc și capul acela grotesc a zăcut ani de zile în dulapul de rufe. Cu ocazia unei invitații la niște universitari cosmopoliți, l-am scos, am smuls dintr-o scândură niște cuie ruginite, le-am bătut în capul de lemn și l-am prezentat drept bustul unui șaman din Mali. Profitând de puternicul interes, de emoția generală am dat să fug. Când
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
alteori, ordinea cuvintelor e necorespunzătoare, ca la p. 237: „iar a văzut cadavrul lui Iulian în afara zidurilor”; apar și cuvinte inexistente în română, precum „cosmopolitan” (p. 191), „traducere” a lui „cosmopolitan” de la p. 94 din original (corect ar fi fost „cosmopolit”) etc. Prin urmare, recunoscând importanța traducerii în limba română a lucrării lui Bowersock, nu putem decât să deplângem faptul că n-a avut parte de traducători și editori competenți. COSTIN CROITORU, Roman discoveries in the East Carpathian Barbaricum (1st century
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
domina Întregul parcurs al poveștii. Atmosfera exotică În care sunt antrenate personajele se resimte În sfera numelor purtate de acestea. Aaron Juda Hartman, Marion de L’Orme, Demétrios, Evemon Notarades sau Maria Dragases dau o notă efervescentă tabloului romanesc. Spațiul cosmopolit, dominat de un amalgam de comunități, Închide În sine o febrilitate a personajelor: „Fric spunea: S-a făcut ora! și Împreună cu Marion și cu Orjen plecau spre cine știe unde. Aaron Juda Hartman rămînea singur În noroi și În soare, spunea:Iată
ALECART, nr. 11 by Clara Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92868]
-
este și aceasta a arderii trupului după moarte - produs patologic al minții păgânilor și al cinematografiei hollywoodiene. Biserica Ortodoxă, care este Trupul lui Hristos, nu poate consimți să ardă trupurile oamenilor, practica incinerării putând fi asociată mai curând funeraliilor civile cosmopolite, față de care poziția Bisericii trebuie să fie fermă. Maria Diana Popescu, Agero
Estetica morţii, estul sălbatic şi incinerarea [Corola-blog/BlogPost/93872_a_95164]
-
de ocultată, deformată sau demonizată prin stereotipuri și clișee ideologice, în funcție de interesele politice ale momentului. „Omul deplin al culturii române”- așa cum l-a definit Constantin Noica - a avut, contrar verdictelor care l-au exilat într-o formulă naționalist-enofobă, cea mai cosmopolită viziune politică asupra istoriei popoarelor, dar și cea mai profundă iubire de țara și de poporul său, pe care le-a slujit necondiționat, dar în cunoștință de cauză. Trag nădejde că „interviul” cu Mihai Eminescu va fi măcar o temă
Jurnaliști UZPR în Agora: Miron Manega, dramaturg al lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93916_a_95208]
-
i se plătea tribut. Vii erau și protestele Greciei, din clipa în care statul român autonom, sub Cuza, decretase secularizarea averilor mănăstirești. Vie era și existența raialelor de la Turnu, Giurgiu și Brăila, reunite cu Țara Românească abia în 1829, locuri cosmopolite, formate din importante grupuri alogene, adăpostite unele de urgia otomană și libere să-și pregătească în România mișcarea de emancipare națională. România de la 1880 era firavă și nesigură nu numai în ochii lui Eminescu, ci ai contemporanilor în general. De
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]