459 matches
-
de ajuns să urci pe deal. Fără îndoială că din cauza asta preferau familiile să se plimbe duminica pe malurile canalului, cu tristețea lui agreabilă, apa calmă fiind vag tulburată uneori de coada vreunui crap mare sau de prova unei barje. Costișa era cortina unei scene, dar nimeni nu avea chef să meargă la spectacol. Fiecare cu lașitățile lui. Dacă n-ar fi existat costișa, am fi primit războiul ca pe o lovitură de bici, ca pe o adevărată realitate concretă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
agreabilă, apa calmă fiind vag tulburată uneori de coada vreunui crap mare sau de prova unei barje. Costișa era cortina unei scene, dar nimeni nu avea chef să meargă la spectacol. Fiecare cu lașitățile lui. Dacă n-ar fi existat costișa, am fi primit războiul ca pe o lovitură de bici, ca pe o adevărată realitate concretă. În schimb, aici reușeam să fentăm războiul, în ciuda zgomotelor pe care le trimitea spre noi ca pe niște gaze ce ies dintr-un trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de bici, ca pe o adevărată realitate concretă. În schimb, aici reușeam să fentăm războiul, în ciuda zgomotelor pe care le trimitea spre noi ca pe niște gaze ce ies dintr-un trup bolnav. Războiul își organiza cochetele lui reprezentații în spatele costișei, de partea cealaltă a dealului, departe, adică în definitiv nicăieri, adică la capătul unei lumi care nici măcar nu era a noastră. Nimeni nu voia cu adevărat să meargă să vadă. Se spunea că în felul ăsta puteam să trăim cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
atent decât la pasăre, ajunsesem pe creastă, care nu e deloc o creastă decât după nume, fiindcă o pajiște mare îți lasă impresia că o mână imensă, cu palma îndreptată spre cer, acoperită de ierburi și de tufișuri pitice, încununează costișa. Am simțit, odată cu vântul care mi-a pătruns pe sub guler, un vânt cald, că trecusem linia invizibilă pe care noi, cei din oraș, o trasasem pe pământ și în mințile noastre. Am ridicat ochii și am văzut-o. Era așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și al ei. La ora șapte, am împins poarta. Peisajul parcă ieșise dintr-o patiserie: cremă și nori de zahăr peste tot. Am clipit din ochi de câteva ori ca în fața unui miracol. Cerul apăsător își plimba cocoașele grele peste costișa dealului și pe deasupra Uzinei, care de obicei își scuipa furia ca un monstru chior. O lume nouă. Sau prima dimineață a unei noi lumi. Ca și cum ai fi primul om. Înainte de murdărie, urma pașilor și a faptelor reprobabile. Nu știu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
preotul, Ostrane groparul, Clămentine Hussard, LĂocadie Renaut, Marguerite Bonsergent - trei bătrâne care mergeau la toate înmormântările - și cu mine. Părintele Lurant rosti ultima rugăciune. Ostrane puse mâinile sale bătătorite pe lopată. Eu priveam peisajul, pajiștile care se întindeau spre Guerlante, costișa cu arbori goi și cărări cafenii și murdare, cerul acoperit. Bătrânele aruncară o floare pe sicriu. Preotul făcu semnul crucii. Ostrane începu să arunce pământ. Am plecat primul. Nu voiam să văd. În noaptea următoare am avut un vis. Clămence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
îndată. Respirația mi se opri. Totul deveni ireal. Era un carnețel dreptunghiular și subțire, îmbrăcat în piele roșie. Ultima oară când îl văzusem se afla în mâinile Lysiei Verhareine, cu ani în urmă. Era în ziua când urcasem pe creasta costișei și o surprinsesem contemplând marele câmp al morții. Mi se păru deodată că intră în cameră râzând, apoi se oprește, uimită de prezența mea. Am luat repede carnetul, îmi era frică să nu mă ardă, și am fugit ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
îi numea norocoșii. Dar, dintre toți, cel despre care scria cel mai defavorabil, eram eu. A fost un mic șoc să citesc scrisoarea în care era vorba de mine. Fusese scrisă în seara faimoasei zile în care o văzusem pe costișă, privind în depărtare câmpia, parcă pentru a găsi acolo un sens al vieții ei. 4 iunie 1915. Dragostea mea, Scrisorile tale sunt un fel de sugativă, într-atât le desfac, le închid la loc, le citesc și recitesc, și plâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
speranței tale de odinioară a înflorit de-a binelea, are șase rămurele pe tulpina-i fragedă, altoiul e bun și prinde vlăstar împrăștiind miresme de brebenei și floare de colț de la Rucăr și Zărneștii Brașovului, ghiocei, liliac și iasomie de pe costișele Poienarilor de Muscel, pe unde îți vei fi lăsat pașii copilăriei - în casa maicii tatălui tău Franz, pe care l-ai pierdut de mic - a adolescenței demult crucificate pe crugul neiertător al timpului. Și mai știi ceva? Doamne, ce-ar
SCRISOARE CĂTRE ION (DOREL) ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366859_a_368188]
-
la ultimul nivel de evoluție al perioadei respective - și apoi un fel de cilindri tronconici prevăzuți cu elice care se învârt nebunește în bătaia vântului (pe care noi aici, la poalele dealurilor îl simțim clătinându-ne serios mașina), pe stânga costișe mai râpoase ale căror smocuri de miriște zvântată de secetă le pasc vacile și caii de la vre-o fermă din apropiere. Sunt sute dacă nu mii de mori eoliene de un format “aerodinamic”, prevăzute cu instrumentar adecvat și cu generatoare
SEISME ŞI PODURI ÎN FRISCO ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366995_a_368324]
-
schmbărilor bruște de temperatură și circulație a curenților ne poate împiedica tocmai pe pod să ne schimbăm planurile. Trecem dincolo de “turnul Marin” (aici până și structurile podului sunt botezate!) dinspre promontoriul malului Marin al peninsulei cu același nume, suntem pe costișele abrupte care ne înscriu până la urmă pe autostrada 101, lângă Fort Baker, o cetate fortificată cu niște tunuri în față, soldați de plumb și bronz, singuri sau în grupuri statuare, așezați în poziții solemne, chiar bizare, etalând reverențe cazone la
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
nr. 108 din 18 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului ROCA George Evadare din spațul virtual Editura Anamarol, 120 pag. București, 2009 „Trei ciobani,/ un deal și‐o vale,/ soare gaben ‐un dovleac,/ turma s‐a oprit la umbră/ pe‐o costișă, sub copac.” (Pictură naivă) Ai zice că George Roca umblă la sensibilitatea cuvintelor, reinventînd nu metafora, ci culoarea, cu o dezinvoltură ce vine din delicatețea și sensibilitatea sufletului său poetic. Poezia asta trebuie citită sub un alt unghi, dincolo de suprafața
GEORGE ROCA POET... de IOAN LILĂ în ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349666_a_350995]
-
fânul gata de iarnă în fața animalelor sălbatice sau ale altor rumegătoare flămânde de la stânele și hareapele din vecinătățuri. O cheamă Filofteia, și-atât! Din când în când iese din colibă în poiană să scruteze cerul, să dea ocol cu privirea costișelor cu fâneață proaspătă, cautând un petec de umbră binefăcătoare în care să-și regăsească suflarea. Și să continue lucrul întrerupt prin acest nepermis răgaz de a se mai dezmetici și de a le cuprinde și pe celelalte care nu-i
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
îl bătătorim acum, părinții Constituției americane de la 1787, Thomas Paine, Thomas Jefferson, Benjamin Franklin, Samuel Adams: dreptul oricărei persoane la proprietate privată, care este sfânt și inalienabil. Ni s-a întâmplat cu ani în urmă când, pe un „drum de costișe” dintre Ventura, Oxnard și Santa Clarita, la sud de Santa Barbara a regretatului Michael Jackson, aproape de un lac natural superb și cu priveliști de vis, din al căror peisaj de nababi făceau parte și superbele vile californiene să nu fim
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
mai rar!) cu alunele înfășurate într-o „mustață” care le ține strânse până la coacere. Specia asta de alune este întotdeauna productivă. La această vreme sâmburele este crescut complect doar nu e copt încă (tocmai cum îi place soției mele). Pe costișa spre castel am adunat ceva sunătoare și coada calului pentru ceai. Murul de aici are floarea violet-rozie, dar nu știu dacă o fi comestibil!? Florile teiului sunt pe trecute... și uite așa ajungem pe culme, la Castelul bizantin Platamonas (Platamonas
O VACANŢĂ ÎN GRECIA de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/350848_a_352177]
-
anul acela, spre sfârșitul lui martie dealurile începură deja să-nverzească. Podoaba cea albă a iernii se subțiase încet-încet, lăsând pe ici-colo petice răzlețe de omăt, întârziate de umbra colinelor. În două-trei săptămâni colțul ierbii a învelit de-a binelea costișele dinspre miază-zi ale locului. Satul dezmorțit dădea semne de învigorare. Pe drumeagurile înglodate, zvântate doar pe frânturile luminate de soarele amiezii, plăvanii cei mari trăgeau acum, în loc de sănii cu tălpoaie de lemn, căruțe cu roți din obezi, strânse de șine
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
șofran și cerul în răni sângerânde? Printre frunzele roșii raze strecurate samavolnic *Dragonii din cer se răzbuna pe arborii nesinchisiți *O casă stinghera ia-n piept vitejește toate stihiile *Ceață pe lac flăcări lichide în aer - aștept vâlvă apei *De pe costișa năvălind în aval frunzele galbene *Beție de culori miresme de putred - toamnă-n pădure *Pădurea roșie oglindita fidel în limba de lac *Cețuri sinilii. în urmă - lacul strălimpezit în azur *Smocuri-smocuri de copaci scânteind - pictură naivă *Orizont vălurit soare nehotărât
de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355659_a_356988]
-
din 09 martie 2014 Toate Articolele Autorului (file de jurnal paranormal) Am ajuns, la întâlnirea cu Primăvara 2014, în capitala județului de faimă europeană, Vaslui. Situat pe o colină, cu privirea ațintită spre satul copilăriei mele aflat pe drumul de costișă. Ca și în toamnă, amintirile năvalnice se lovesc de noile construcții. Fără ecoul cuvenit. Doar ici-colo câte o urmă firavă a Vasluiului de altădată. Așa a vrut marele conducător. Ciuruitul de serviciu. Să fie totul betonat! Natura a fost izgonită
TABLETA DE WEEKEND (59): ŞI CU SERGENTUL ZECE ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353673_a_355002]
-
mostră superbă, plină de muzicalitate și de acuratețe, care îți încântă sufletul ... Pentru frumusețea lui reproducem pastelul „Pictură naivă” în întregime: „Trei ciobani, un deal și-o vale, soare gaben - un dovleac, turma s-a oprit la umbră pe-o costișă, sub copac. Jos, spre dreapta, un gard de lețuri, cinci găini și un cocoș, iar pe banca de la poartă stă o babă și un moș. Un cățel lungit la soare doarme, parcă-i leșinat... Cei trei nori din parte stângă
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
multiplică într-o pasionată și pasionanta chemare la restabilirea dragostei, speranței, puterii laborioase de a reîncepe drumurile vieții, dacă acestea, într-un moment sau altul al vieții vor fi fost pierdute. Itinerariul spiritual al cântecelor Laurei Lavric pornește din satul Costișa, comuna Frătăuții Noi din județul Suceava, unde a văzut lumina zilei artista. Frumoase așezări și încărcate de duh, din care cântăreața a absorbit opera lor brută, i-a înlăturat scoarță și i-a colectat picătură cu picătură seva! Cântecele ajunse
LAURA LAVRIC. O VIAŢĂ ARTISTICĂ ÎNDELUNGATĂ ŞI AURORALĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357491_a_358820]
-
6 tauri și 8 femele, nu e ușor să le adăpi din fântână cu găleata. Am zăbovit circa o oră pe la niște neamuri, să vină Nicolae cu animalele acasă, să mă conving de starea de fapt asupra caprinelor. Am coborât costișa, unde un șofer „omora„ o mașină să urce pe poleiul format. Am cotit-o la stânga, am oprit la poartă, am coborât din mașină fiind primit de câțiva câini, fioroși prin dimensiunile lor, dar la comanda lui Nicolae, blânzi ca mieii
ORA DE DIRIGENȚIE ȚINUTĂ PE LINIA GRAJDULUI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340357_a_341686]
-
Plec să mă duc pe costișă, după ciuperci, dimineață. În câteva cuvinte, ies din sat. Fiindcă aici, în Zimbru, toate casele sunt la marginea satului. Trec pe lângă ograda lui moș Fluture. Zăvozii bătrânului se dau la mine și-mi zâmbesc subtil printre șipcile gardului. Se dumiresc
Aici, toate casele sunt la marginea satului () [Corola-blog/BlogPost/339925_a_341254]
-
uită la mine printre greierișuri, grâuri, ierburi și ciocârlii). Seamănă cu Valea Rădeștiului, numai că e mai dulce, mai singură, mai aproape de Cer!... Mai am puțin (de trecut o râpă plină cu șopârle, gărgăuni și calul popii) și ajung pe costișă, după ciuperci. Astea chiar se văd. Le văd (îmi spun și mă bucur). Sunt multe. Am să umplu traista. Și o să mâncăm pe săturate, cu toții. Că suntem mulți. Și nu mâncăm așa, des. Mâncăm așa, mai rar. Mai ales mama
Aici, toate casele sunt la marginea satului () [Corola-blog/BlogPost/339925_a_341254]
-
mă atingă vro bucată de veșnicie scăpată de sub control...și să-mi curgă sânge din nas!...ori poate să mă vadă vreun om venit după ciuperci...și să mă pârască la mama că umblu cu nasul pe sus, îngâmfat, pe costișă!... Mai am câțiva pași până încep să culeg. Uite, numai să întind mâna!... Și văd o lacrimă. Și mă opresc. Lacrima se uită la mine. Se uită și tace. Mă uit la ea și tac. Nici nu clipesc. Parcă vrea
Aici, toate casele sunt la marginea satului () [Corola-blog/BlogPost/339925_a_341254]
-
Dar un lucru tot a făcut: și-a lăsat barba să i se-ndesească pe chipu-i înnegrit, câteva fire roșcate. Iar scârna și-o depune într-un luminiș la vedere, să se usuce la soare. Verzi și adânci sunt costișele și văile acestei coline. Potecile dintre vii conduc la pâlcuri năstrușnice de fete, îmbrăcate în culori țipătoare, ca s-o petreacă pe capră și să chiuiască până-n câmpie. Uneori mai apar șiruri de coșuri de fructe, dar nu urcă pe
Meseria de a trăi. Jurnal 1935-1950 () [Corola-blog/BlogPost/339284_a_340613]