55 matches
-
nu se identifică doar cu aceea a marilor instituții și a personajelor de excepție, amintite în cărțile de istorie, ci și cu viața ascunsă și misterioasă a atâtor bărbați și femei care au știut să trăiască cu eroism și modestie cotidianitatea, ale căror chipuri și istorii de viață sunt cunoscute doar de Cel Preaînalt. Din acest punct de vedere, e adevărat că trebuie să fim întotdeauna deschiși primirii cu generozitate a tinerilor care cer să trăiască, nu întru-totul ca noi, ci
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
iar cealaltă îndreptată spre viitor, lăsând ca aerul vieții să circule, să încânte, să dinamizeze. Fratele Roger Schutz, aproape cu jumătate de secol în urmă, vorbea despre starea de provizorat, care nu are nimic în comun cu trăirea superficială a cotidianității în care cel frustrat se scufundă în deprimare, iar cel ce și-a găsit un cuib pentru a supraviețui, vegetează în comoditate. Fondatorul comunității de la Taizé se exprima astfel: «Trebuie s-o spunem, doar cine știe ce este continuitatea poate intui beneficiul
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
a tuturor personajelor feminine (Tania, fiica lor, și apoi Iașia, frumoasa orfană ce-și pune la bătaie tinerețea și farmecul anatomic). În Înmormântare veselă (Editura Humanitas, 2004, 184 p.), roman tradus admirabil de Gabriela Russo, Ludmila Ulițkaia povestește în registrul cotidianității prozaice, agrementate cu umor și tandrețe, moartea unui pictor rus emigrat prin anii '80 în SUA. Prilej cu care romanciera introduce în scenă personajele pe fundalul unui amețitor du-te-vino. În ciuda agoniei iminente a lui Alik, deținătorul, așa cum vom vedea, al
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
structural neoromantice, atente la palpitul vieții interioare, dornice oricând să transcrie fantasmele învăluitoare și, natural, imateriale, dar atât de persistente în străfundurile abisale ale ființei. Într-adevăr, deși interfața textelor pare a fi uneori asigurată de fața vizibilă a unei cotidianități atopice, dar imediat recognoscibile, adâncimile poematice sunt atrase de spectacularul ontologic. Până să ajungă, însă, la acestea, cititorul se vede silit să înainteze cu greu într-un hățiș textual de o luxurianță neobișnuită, al cărui analogon simbolic este chiar labirintul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Începând de la Heidegger încoace, cotidianul a început să capete valența unei probleme filosofice, fiind inventat, reinventat sau perceput din perspectiva sublimului 376. Având în proximitatea sa teoretică reflecțiile profesorului său din Critica vieții cotidiene, Baudrillard nu va face un elogiu cotidianității, ci va încerca să descrie condiția generală a subiectului pe fondul unui cotidian modern, afectat de o serie de schimbări ale societății industriale. Pentru Lefebvre, cotidianul și modernul reprezintă două instanțe care se presupun, se legitimează și se compensează reciproc
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
accentuează faptul că "termenul de cotidian provine din filosofie și nu poate fi înțeles în lipsa ei. El desemnează non-filosoficul pentru și prin filosofie. Iar gândirea nu-l poate lua în considerare decât în cursul unei critici a filosofiei. Conceptul de cotidianitate nu vine din cotidian; nu îl reflectă; el ar exprima mai curând transformarea sa proiectată drept posibilă în numele filosofiei"377. Deoarece cotidianul survine de cele mai multe ori ca amestec (hybris), o "filosofie a cotidianului" include în sine un echivoc; Lefebvre pare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
simboliste. Oricum, nu mai există o dependență de model, acesta este adus în scenă ca pretext pentru a iniția un joc psihologic din care pictorul desprinde nu trăsături fizice, ci trăsături afective, psihologice și un sens care transcende istoricul și cotidianitatea. Pictorul care participa la expozițiile universale din 1878 și 1889 este printre cei care formulează observații pertinente cu privire la arta prerafaeliților, deschizând-o către orizontul esteticii simboliste. Un poet simbolist, dar și critic literar și, ocazional, critic de artă, Ștefan Petică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pastă, piatră). Artifex este și specialistul, și artizanul. Cine știe dacă acel qualis artifex pereo al lui Nero n-ar trebui înțeles prin "ce om abil", dar și "ce intrigant, ce prestidigitator moare". Malițiozitate a observației, realism animalier, vervă și cotidianitate neceremonioasă: descoperim că vestigiile cel mai bine conservate au fost decoruri de case particulare, conservate intacte sub cenușa Vezuviului. De unde abundența de naturi moarte, scene de gen, mici mozaicuri naturaliste, viniete licențioase. Mai sunt portrete de femei și de cupluri
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
48 În interviul acordat Taniei Radu în Flacăra, nr.26\1987, p. 15. 1 Pentru care Ion Vartic propune o argumentată explicație ontologică, precizând că Momentele revelează "existența ca existență" și conține "elementele de bază ale unei posibile ontologii a cotidianității", ceea ce face din Caragiale nu "un simplu ilustrator al moravurilor și mentalităților unei epoci, ci, întrucât are acces la o zonă mai adâncă a umanului, primul creator din literatura română care, prin intuițiile sale atât de lucide, a surprins caracterele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
analiza Momentelor, unde eseistul polemizează cu trei prejudecăți adânc înrădăcinate în exegeza caragialiană: valoarea strict contingentă a operei, unde, dimpotrivă, V. descoperă, urmare a unei lecturi existențialiste în linia Kierkegaard-Heidegger-Jaspers, „multe dintre elementele de bază ale unei posibile ontologii a cotidianității”; lipsa de organizare a volumului Momente din 1901, în fapt construit, potrivit comentatorului, conform „tehnicii muzicale” a temei cu variațiuni; incultura prozatorului, acesta - demonstrează convingător V. - fiind destul de familiarizat cu filosofia antică greacă. Cartea se încheie cu un eseu pe cât
VARTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
dimensiunile fundamentale ale lumii trăite ni se dezvăluie astfel prin intermediul rezistențelor la care recurg agenții pentru a putea să se descurce. Aceste rezistențe, care ne apar când sub formă de „tactici”, când sub formă de „șiretlicuri”, sunt dirijate esențialmente Împotriva cotidianității, variantă alienantă a vieții de toate zilele, conform teoriei lui Henri Lefebvre (Lefebvre, 1968). Astfel, actorii sociali deturnează sensul injoncțiunilor emanate de sistemele de reglementare, jucând jocul inevitabilei ipocrizii, punere la adăpost În fața denunțărilor morale prin necesarele ritualizări (Javeau, 2003
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ai lor, ageri în a zări și exploata orice ocazie de a aduce în lumină prejudecăți de felul: "filosofia cu picioarele pe pământ"; "filosofia fără haine de gală"; "filosofia pe înțelesul tuturor"; "filosofia pentru copii", "filosofia cu ancora prinsă în cotidianitate", "filosofia pentru toți", "filosofia ca șuetă", "filosofia pentru audiență de tip media", "filosofia ca terapeutică" etc. Iată un motiv pentru care "metoda" din lucrarea de față ("Prima parte" din Prima Introducere la dictatura judicativului), aflată, într-un fel, în prelungirea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de o asemenea posibilitate, dată fiind atotputernicia timpului, în sens ființial, funcțional, constitutiv direct etc. este generată și întreținută de două rânduri de fapte: de cele care sunt legate intim de experiența de zi cu zi a oricărui om, de cotidianitate, altfel spus, apoi de fapte mai "elevate", legate de evoluția gândirii, rostirii și făptuirii, care nu pot face abstracție de timp și tocmai de aceea îl scot în evidență, întărindu-i sensurile peste măsură. Nu stranietatea acestea ne interesează însă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
curând o formă compusă, în el fiind înglobați cumva toți autorii citiți, care au vădit vocație formativă, în consonanță cu modul meu de a fi (care nu este un dat, ci, mai curând, un de-venit) . * Reflexivitatea rupe legătura cu cotidianitatea. Este o pierdere în planul trăirii (am în vedere modelul camusian), dar un câștig pe planul gândirii și al descoperirii de sine. Pierderea în prezent aduce risipirea, recuperarea fiind posibilă prin smulgerea către sine adusă tocmai de distanțarea de sine
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Imboldul pentru a avea, sau a fi în maniera lui a avea, este primul pas spre nefericire deoarece nu există limite ale acestei moduri de-a fi. * Suntem captivi ai modurilor prefabricate de a vedea, închiși în explicațiile pe care cotidianitatea ni le oferă, toate orientate spre satisfacerea variatelor interese sociale. Să ne bucurăm de întâlnirea cu persoane "periferice" care practică variate stiluri de opoziție față de discursurile oficiale. Pentru asta avem întotdeauna la îndemână tradiția. * Trebuie să constat cu tristețe tendința
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
culturale", aceasta ar fi determinată de complexitatea contextuală a vieții culturale ale cărei relații de putere represive și productive ar regulariza corpurile, instituțiile și comunitățile 2. Percepută ca un set relativ omogen și nediferențiat de atitudini, practici și structuri cognitive, cotidianitatea devine o matcă paradigmatică a reflecției culturale, implicând probleme legate de performativitatea raționalității, de etica intersubiectivă și de structurarea ideologică a conștiinței vieții de zi cu zi. Descrierea și analiza legăturii intime a istoriei teoretizării "vieții cotidiene" cu dinamica modernității
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
ingineriilor sociale ale culturalizării cetățeanului. Această versiune clasică a culturii a fost extinsă ulterior la o versiune sociologizată și antropologizată, potrivit căreia cultura ar fi ceea ce fac în mod obișnuit oamenii, prin obiceiurile și stilurile lor de viață 4. Studiile cotidianității (everyday life studies) propun contextul teoretic cel mai complex structurat pentru abordarea critică a culturii, în special în forma sa particulară de "cultură vizuală". Pozițiile critice asumate în studiile cotidianității, care sunt influențate de practicile și reprezentările artistice și influențează
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
oamenii, prin obiceiurile și stilurile lor de viață 4. Studiile cotidianității (everyday life studies) propun contextul teoretic cel mai complex structurat pentru abordarea critică a culturii, în special în forma sa particulară de "cultură vizuală". Pozițiile critice asumate în studiile cotidianității, care sunt influențate de practicile și reprezentările artistice și influențează, la rândul lor, manifestarea acestor fenomene artistice, se exercită descriptiv și analitic prin întrebuințarea unui complex de teorii critice culturale, printre care poststructuralismul, psihanaliza, (neo)marxismul, critica ideologiei și post-colonialismul
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
trebuie să identifice această manieră de coborâre în concretul personal, trebuie să găsească puntea de îmbinare a două teritorii ontologice. Pe de altă parte, există principii pragmatice străine de etică, plasabile într-o regiune a eficienței stricte sau a unei cotidianități restrânse, adică tributare unei fenomenologii neinvestite axiologic (deși rămase în proximitatea influenței directe a personalității). Ele reprezintă latura lipsită de tensiunea unei relații strânse cu guvernarea legiferată a spiritului revendicat de rigori finaliste absolute. Și totuși, ele nu încetează de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
deci, la un debut temporal ("act ireductibil la simpla apariție în timp"), a fonda "constă în a structura cu ajutorul unor anumite forme, în a depăși fărîmițarea primară, pentru a ajunge la principiile unificatoare", acelea prin care ființa și spiritul captează cotidianitatea informă a vieții empirice. "Orice fondare, mai preciza J. Russ în definițiile formulate la începutul cărții, este salvatoare, căci ea actualizează categorii spirituale inedite". Mai mult decît atît, a fonda presupune deopotrivă "a inaugura, a începe și a transforma în
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
o lectură interesată de totalul de adîncime al unor texte și mai puțin de statistica de suprafață, se cuvine să nu amestece indistinct și nici să substituie ilicit, cum s-a procedat uneori, pe poet, gînditor și ipostaza marcată de cotidianitate a publicistului. Constatăm conlucrarea poet-gînditor (nu doar) într-o construcție precum Egipetul, unde semnele invocate în discursul poetic dezvăluie în fond o anagramă a spiritului: piramidă, idolatru, mag, faraon, gintă ș.a., țesătura fiind una a scepticismului consanguin cunoscutelor motive vanitas
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
flagelări și schingiuiri spirituale"111. " Există zile scrie Cioran în decembrie 1928 cînd cele mai frumoase idealuri visate le simți spulberîndu-se ca o grămadă de semințe purtate de nebunia unui vînt". Drama eului cioranian își începuse întîiul act declanșat de cotidianitatea tragică, una care lăsa asupra sa un fel de urme de leu scăpat din lanțuri, o dramă întreținută de banalitatea care, fiind aceeași dar repetată sub alte măști, ascunde "aceeași esență de platitudine acceptată cu capul plecat și cu ochii
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
profund răspunde unor reglaje ale mecanismelor identitare. Unde îl plasăm însă pe Caragiale ? Realismul pare să fie categoria estetică potrivită, schița de moravuri, atenția acordată cadrului social și evenimentului căruia îi este contemporan, exploatarea informației de ziar, gradul zero al cotidianității, revendică acest plasament estetic. Însă realismul lui Caragiale nu este unul genuin, inocent, el devine prin deformare o reflecție asupra a ceea ce-l con- stituie, asupra resorturilor care fac din limbaj un spațiul specular încărcat de ambiguități și reflexe stranii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în acest caz, este partea văzută și materializată a unui astfel de proces al răsucirii esențelor, iar această parte poate fi reprezentată de fenomene naturale, de fapt nenaturale, devastatoare. Într-o primă ipostază apocaliptică, mă aflu prins în iureșul unei cotidianități sedate de ignoranțe și superficialități. Îmi port viața în medii dominate de amploarea mediocrității și agresivitatea ipocriziei pline de sine. Sunt victima compromisurilor făcute ceas de ceas cu aceste întunecări ale omului. Brusc, survine un cataclism premergător apariției apoaliptice Divine
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
cathartice pentru ca apoi să-și reverse afluxul de viață divină prin trâmbița reînnoirii, resurecției universale. Această viața este suflată peste întinderile sterpe, secătuite ale spiței umane decadente generând, după spusa Apocalipsei, un pâmânt nou și un cer nou. Așezat în mijlocul cotidianității captive iluziilor ce slăbesc constant potențialitățile spirituale ale omului, poate că și eu voi fi izbit de nenorocirile inaugurate prin sunetul celor șapte trâmbițe, ne-auzite nici de mine. Surd și orb față de furtunile divine ce vor sta să înceapă
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]