106 matches
-
electroliză, apoi demonstrată direct de Robert Millikan în experimentul cu picătura de ulei. Unitatea de măsură în sistemul internațional pentru sarcina electrică este coulombul, care reprezintă aproximativ 6.24 × 10 sarcini elementare (egale cu sarcina unui singur proton sau electron). Coulombul este definit ca fiind cantitatea de sarcină care trece prin secțiunea transversală a unui conductor electric prin care trece un amper timp de o secundă. Simbolul "Q" este adesea folosit pentru a nota cantitatea de sarcină electrică. Sarcina electrică poate
Sarcină electrică () [Corola-website/Science/311513_a_312842]
-
care a propus faptul că forța electrică urmărește legea pătratului invers, similar cu legea atracției universale. Totuși, el nici nu a generalizat, nici nu a elaborat nimic pe această temă, legea generală fiind enunțată în anul 1780 de către Charles-Augustin de Coulomb. Forța lui Priestley ca filozof al naturii a fost mai degrabă calitativă decât cantitativă, iar observațiile sale despre "„un curent de aer real”" dintre două puncte electrizate îi vor interesa, mai târziu, pe Michael Faraday și pe James Clerk Maxwell
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
energie ale modelului Bohr. Dar acest lucru nu a fost suficient, deoarece Sommerfeld adusese deja corecții relativiste. Schrödinger folosește relația impulsului relativist pentru a găsi ceea ce este cunoscută drept ecuația Klein-Gordon într-o regiune cu potențialul descris de legea lui Coulomb. El a găsit undele obișnuite ale acestei ecuații relativiste, dar corecția relativistă nu a fost în concordanță cu formula lui Sommerfeld. Descurajat, a lăsat calculul deoparte și a invitat o prietenă din tinerețe într-o cabană izolată din munții Alpi
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
potențial al funcției delta, la care se adaugă o energie de stare mărginită: cu energia de stare fundamentală: având funcția de undă a stării fundamentale: În spații multidimensionale, aceeași forma dă potentialul: care poate fi identificat ca legea atracției lui Coulomb, abstracție făcând de o constantă aditivă care este energia stării fundamentale. Acesta este superpotențialul care descrie nivelul energetic fundamental al atomului de hidrogen, o dată ce masa este reintrodusă în analiza dimensională: unde formula 244 este raza Bohr, cu energia: Ansatz-ul modifică potențialul
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
abstracție făcând de o constantă aditivă care este energia stării fundamentale. Acesta este superpotențialul care descrie nivelul energetic fundamental al atomului de hidrogen, o dată ce masa este reintrodusă în analiza dimensională: unde formula 244 este raza Bohr, cu energia: Ansatz-ul modifică potențialul Coulomb pentru a include termenul proporțional cu formula 247, fiind folositor la calculul momentului unghiular diferit de zero. În formularea matematică a mecanicii cuantice, un sistem fizic este descris de un vector complex din spațiul Hilbert, de fapt o colecție a tuturor
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
Extinderea lor la fenomenele electromagnetice necesită definirea unor unități de măsură pentru câmpul electromagnetic (câmp electric și câmp magnetic) și pentru sursele acestuia (sarcină electrică și curent electric). În electrostatică, unitatea de sarcină electrică este definită pe baza legii lui Coulomb: "mărimea forței între două sarcini electrice statice punctiforme este direct proporțională cu produsul celor două sarcini și invers proporțională cu pătratul distanței dintre ele": În magnetostatică, unitatea de curent electric este definită pe baza legii de forță a lui Ampère
Sistemul de unități CGS în electromagnetism () [Corola-website/Science/309778_a_311107]
-
și Siria (unde are contacte cu comunitatea druzilor), Italia (unde Giuseppe Mazzini o inițiază în carbonarism), apoi vizitează, pentru a doua oară, Tibetul, unde stă doi ani alături de maestrul Koot Hoomi. Revenită în Egipt, întemeiază, împreună cu Emma Cutting (viitoarea Emma Coulomb), o societate spiritistă, urmând principiile lui Allan Kardec, un pedagog francez care dezvoltase mai multe teorii referitoare la spiritism. Helena vizitează apoi, succesiv, Ierusalim, Odessa și Paris. Helenei îi este atribuită o relație romantică, negată însă atît de ea, cît
Elena Blavatschi () [Corola-website/Science/318908_a_320237]
-
teoriile doamnei Blavatski, precum cea a celor șapte corpuri: fizic, eteric, astral, mintal inferior, mintal superior, buddhic și atmic. Nici în India nu rămâne mult timp, în special deoarece este implicată în două scandaluri. Fosta sa colaboratoare din Egipt, Emma Coulomb, o acuză de fals și de escrocherie. În același timp, o anchetă asupra capacităților sale paranormale (citirea gândurilor, materializarea unor obiecte, primirea unor scrisori de la maeștrii tibetani etc) sunt considerate, fie drept escrocherii, fie drept halucinații colective. În 1884 și
Elena Blavatschi () [Corola-website/Science/318908_a_320237]
-
formula 6 Adică dimensiunea fizică a capacității electrice este masă la puterea minus unu ori lungime la minus doi ori timpul la puterea a patra ori intensitatea curentului electric la pătrat. În Sistemul Internațional de Măsuri sarcina electrică se măsoară în coulomb, C și potențialul în volt, V, rezultă că unitatea de măsură pentru capacitatea electrică este: formula 7 În SI, capacitatea electrică se măsoară deci în farad, notat prin litera "F", care este egal cu coulomb ori volt la puterea minus unu
Capacitate electrică () [Corola-website/Science/314246_a_315575]
-
Măsuri sarcina electrică se măsoară în coulomb, C și potențialul în volt, V, rezultă că unitatea de măsură pentru capacitatea electrică este: formula 7 În SI, capacitatea electrică se măsoară deci în farad, notat prin litera "F", care este egal cu coulomb ori volt la puterea minus unu. Capacitatea electrică de un farad este numeric egală cu sarcina electrică de un coulomb, înmagazinată pe un corp conductor aflat la un potențial de un volt față de un punct la infinit de potențial nul
Capacitate electrică () [Corola-website/Science/314246_a_315575]
-
electrică este: formula 7 În SI, capacitatea electrică se măsoară deci în farad, notat prin litera "F", care este egal cu coulomb ori volt la puterea minus unu. Capacitatea electrică de un farad este numeric egală cu sarcina electrică de un coulomb, înmagazinată pe un corp conductor aflat la un potențial de un volt față de un punct la infinit de potențial nul. Prin legarea în paralel (1.) a condensatoarelor se obține o capacitate (echivalentă), C, mai mare decât capacitățile individuale, iar prin
Capacitate electrică () [Corola-website/Science/314246_a_315575]
-
decât o descărcare electrică atmosferică. Jesse Ramsden aduce o perfecționare mașinii electrostatice, care este acum prevăzută cu un disc de sticlă rotit prin intermediul unei manivele și care prin frecare de patru porțiuni de piele produce electrizarea unui tub metalic. Charles Coulomb (1736 - 1806) este cel care formulează legile cantitative ale electrostaticii. În 1785, stabilește expresia forței electrostatice dintre două corpuri încărcate, în funcție de mărimea sarcinilor electrice și de distanța dintre corpuri, denumită ulterior legea lui Coulomb. Fizicianul italian Luigi Galvani (1737 - 1798
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
produce electrizarea unui tub metalic. Charles Coulomb (1736 - 1806) este cel care formulează legile cantitative ale electrostaticii. În 1785, stabilește expresia forței electrostatice dintre două corpuri încărcate, în funcție de mărimea sarcinilor electrice și de distanța dintre corpuri, denumită ulterior legea lui Coulomb. Fizicianul italian Luigi Galvani (1737 - 1798) este primul care studiază efectul fiziologic al curentului electric. Compatriotul său Alessandro Volta (1745 - 1827) realizează prima pilă electrică. În 1800, William Nicholson (1753 - 1815) și Anthony Carlisle (1768 - 1842) descoperă electroliza, descompunând apa
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
aceste reacții au o rată foarte scăzută și, prin urmare, nu contribuie în mod semnificativ la producerea energiei în stele. Reacții cu elementele mai grele decât neonul (numărul atomic > 10) au loc chiar și mai puține datorită creșterii barierei lui Coulomb.
Procesul alpha () [Corola-website/Science/322628_a_323957]
-
dintre intensitatea curentului electric și timpul de electroliză) și cu echivalentul-gram al metalului depus. formula 2 , unde "m" este cantitatea de metal depusă la catod (în grame), "A" este masa atomică a metalului, "n" este valența metalului, "F" reprezintă 96500 de coulombi per secunda, "I" intensitatea curentului electric (în coulombi per mol), iar "t" este timpul de electroliză. Raportul formula 3 se numește "echivalent electrochimic" În "electroliză" se ține seama de "tensiunea de descompunere", care este tensiunea minimă la care se poate desfășura
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
și cu echivalentul-gram al metalului depus. formula 2 , unde "m" este cantitatea de metal depusă la catod (în grame), "A" este masa atomică a metalului, "n" este valența metalului, "F" reprezintă 96500 de coulombi per secunda, "I" intensitatea curentului electric (în coulombi per mol), iar "t" este timpul de electroliză. Raportul formula 3 se numește "echivalent electrochimic" În "electroliză" se ține seama de "tensiunea de descompunere", care este tensiunea minimă la care se poate desfășura procesul și care depinde de "potențialul de electrod
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
care le transformă într-un sistem coerent și complet. Ele permit determinarea câmpurilor formula 21 și formula 22 pentru o distribuție de sarcină formula 23 și curent formula 24 dată. În electrostatică, câmpul electric al unei sarcini statice punctiforme este dat de legea lui Coulomb. Pe baza principiului superpoziției, câmpul electric generat de o distribuție de sarcină statică formula 25 va fi "Circulația" câmpului vectorial F pe curba închisă C este egală cu "fluxul rotorului" lui F prin suprafața S delimitată de C.
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
au primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1937 pentru aceste experimente. Spre deosebire de alte tipuri de radiație utilizate în studiile de difracție, cum ar fi razele X și neutronii, electronii sunt particule încărcate electric și interacționează cu materia conform legii lui Coulomb. Aceasta înseamnă că electronii incidenți simt influența atât a nucleilor atomici, încărcați pozitiv, cât și a electronilor care înconjoară nucleii. Prin comparație, razele X interacționează cu distribuția spațială a electronilor de valență, iar neutronii sunt împrăștiați de nucleii atomici prin intermediul
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]
-
electrice, același dispozitiv putând îndeplini ambele roluri în situații diferite. Majoritatea motoarelor electrice funcționează pe baza forțelor electromagnetice ce acționează asupra unui conductor parcurs de curent electric aflat în câmp magnetic. Există însă și motoare electrostatice construite pe baza forței Coulomb și motoare piezoelectrice. Fiind construite într-o gamă extinsă de puteri, motoarele electrice sunt folosite la foarte multe aplicații: de la motoare pentru componente electronice (hard disc, imprimantă) până la acționări electrice de puteri foarte mari (pompe, locomotive, macarale). Indiferent de tipul
Motor electric () [Corola-website/Science/303140_a_304469]
-
cu privire la un punct de referință. Densitatea funcțională se scrie ca unde "ν"(r) este "potențialul extern", adică potențialul electrostatic al nucleelor și câmpurilor aplicate, iar " F" este funcțională universală, care descrie energia cinetică a electronilor și interacțiunile electron-electron, repulsia interelectronică Coulomb, și efectele neclasice ale schimbului și corelației. Cu această definiție generală a densității funcționale, potențialul chimic este scris ca Așadar, potențialul chimic electronic este potențialul electrostatic efectiv practicat de densitatea electronică. Energia electronică în stare normală (sau fundamentală) este determinată
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
prin proprietatea că un mic corp încărcat electric, plasat în această regiune este supus acțiunii unei forțe care nu s-ar exercita dacă acel corp nu ar fi încărcat. Unitatea de măsură a câmpului electric este N/C (newton pe coulomb). Această unitate este echivalentă cu V/m (volt pe metru). Matematic, cîmpul electric este un câmp tridimensional de vectori. Conceptul de "câmp electric" a fost introdus de Michael Faraday și preluat de Maxwell care a formulat cantitativ acest concept. Un
Câmp electric () [Corola-website/Science/304189_a_305518]
-
electrizate. Intensitatea câmpului electric formula 1 este definită ca raportul dintre forța electrică la care este supusă o particulă încărcată electric și sarcina acestei particule: formula 2 unde Câmpul creat de o sarcină punctiformă aflată în repaus este dat de legea lui Coulomb: formula 5 unde Legea lui Coulomb este un caz particular al legii lui Gauss, care este și una din ecuațiile lui Maxwell. Energia înmagazinată în câmpul electric într-un volum "v" este:
Câmp electric () [Corola-website/Science/304189_a_305518]
-
este definită ca raportul dintre forța electrică la care este supusă o particulă încărcată electric și sarcina acestei particule: formula 2 unde Câmpul creat de o sarcină punctiformă aflată în repaus este dat de legea lui Coulomb: formula 5 unde Legea lui Coulomb este un caz particular al legii lui Gauss, care este și una din ecuațiile lui Maxwell. Energia înmagazinată în câmpul electric într-un volum "v" este:
Câmp electric () [Corola-website/Science/304189_a_305518]
-
, dezvoltată în anii 1780 de fizicianul francez Charles Augustin de Coulomb, poate fi enunțată în formă scalară după cum urmează: Dacă nu este nevoie să se știe direcția forței, atunci versiunea scalară, simplificată, a legii lui Coulomb este suficientă. Mărimea forței aplicate unei sarcini, formula 1, datorită prezenței unei alte sarcini, formula 2, este
Legea lui Coulomb () [Corola-website/Science/311431_a_312760]
-
, dezvoltată în anii 1780 de fizicianul francez Charles Augustin de Coulomb, poate fi enunțată în formă scalară după cum urmează: Dacă nu este nevoie să se știe direcția forței, atunci versiunea scalară, simplificată, a legii lui Coulomb este suficientă. Mărimea forței aplicate unei sarcini, formula 1, datorită prezenței unei alte sarcini, formula 2, este dată de modulul lui unde formula 4 este distanța dintre sarcini și formula 5 este o constantă numită permitivitatea vidului. O forță pozitivă implică interacțiune cu respingere
Legea lui Coulomb () [Corola-website/Science/311431_a_312760]