252 matches
-
lățime, răspunse Miti Matái. Rapid atunci când este nevoie, dar cu o mare capacitate de transport. Carenele să fie în formă de V, ca să nu opună rezistență curenților și derivei. Cele două catarge să poarte vele cât mai mari cu putință. —Coviltire? — Da. Două, joase, dar care să ofere mult spațiu. Cel de la prova să se poată transforma în platforma de atac. Atât catargele, cât și coviltirele să fie demontabile și să poată fi mașcate. De asemenea, aș dori ca extremitățile vasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
rezistență curenților și derivei. Cele două catarge să poarte vele cât mai mari cu putință. —Coviltire? — Da. Două, joase, dar care să ofere mult spațiu. Cel de la prova să se poată transforma în platforma de atac. Atât catargele, cât și coviltirele să fie demontabile și să poată fi mașcate. De asemenea, aș dori ca extremitățile vasului să fie joase. Niște prove joase fac vasul vulnerabil în fața valurilor mari, remarcă Tevé Salmón. Însă, după ce cugeta câteva clipe, adaugă: O să găsesc o modalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și dovedeau atâta îndemânare și atâta sârguința, încât obțineau, cu mijloace atât de primitive, funii care nu erau cu nimic mai slabe decât cele din cânepă. La rândul lor, bătrânele strângeau frunze de arbore de pâine, cu care să țeasă coviltirele și velele, si astfel nu mai rămânea nici o singură persoană în toată insula care să nu contribuie cu ceva la construcția mării nave, care urma să suporte luni întregi bătaia vanturilor și a valurilor. Fetele cele mai frumoase se îngrijeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să vireze spre tribord, după capriciile vântului și ale valurilor. Minutele treceau încet și pline de groază. Tapú Tetuanúi tremura. Vahíne Tiaré plângea înăbușit, mușcându-și buzele ca să nu țipe. Miti Matái începu să se târască, milimetru cu milimetru, spre coviltirul de la pupă. Frică, teroarea cea mai intensă puse stăpânire pe navă, căci toți vedeau că Teatea Maó făcea cercuri tot mai strânse, ceea ce însemna că îi atrăsese atenția ceva de pe punte și că se putea arunca la atac în orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
intensă puse stăpânire pe navă, căci toți vedeau că Teatea Maó făcea cercuri tot mai strânse, ceea ce însemna că îi atrăsese atenția ceva de pe punte și că se putea arunca la atac în orice clipă. Miti Matái dispăru complet sub coviltir și, odată ajuns acolo, caută plin de nerăbdare trei țăruși ascuțiți la ambele capete. Cu ajutorul unei funii groase, împletite din fibre de cocotier, îi lega unul de altul în partea lor centrală, formând un fel de stea. Cand se convinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
urmă, toți ajung să mă privească la fel cum faceți voi acum. — Pentru că ceea ce ne povestești suntlucruri atât de ciudate! observa Vahíne Tiaré. Ciudate, într-adevăr! Am ajuns să credem că de fapt dormeau, astfel că i-am așezat sub coviltirul de la prova și ne-am continuatdrumul... Ofta încă o dată, inca și mai profund. Tatăl meu a fost printre ultimii care au cedat, murmura cu voce stinsa. A rămas foarte liniștit și cu mâinile încleștate pe cârma, iar atunci când am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a pocnit degeaba? Avea o mulțime de alte păcate, așa că nu-mi pare rău. Ce l-ai mai îmbrobodit! Nu? Vioara lui Norocel Îl chema Norocel și atît. Părinții lui aveau speranța că micuțul plod le va aduce prosperitatea sub coviltirul căruței în care trăiau. Deși erau printre ultimii nomazi, părinții norocosului Norocel credeau că restul țigănimii s-a dat cu majoritarii, trădînd etnia din care făceau parte. De mic, de foarte mic, Norocel era pus la încercare ca să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și, după atâta vreme, aici, În plin Iași? ― Dragule, aici, lângă Iași, este un sat care se cheamă Grajduri. Acolo li s-a dat foștilor nomazi locuri de casă, iar ei au devenit stabili. Cum se desprimăvărează, Însă, Își pun coviltirul pe căruțe și pornesc la drum... Și... din sat În sat, pot să ajungă oriunde. Așa se face că i-ai Întâlnit tocmai la tine acasă... Dacă acum ar fi fost vară, nu mai erau aici, ci pe cine știe ce meleaguri
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
unul cu plete sure, iar celălalt mult mai tânăr. În față, de-a dreptul pe fânul de pe pomostină, se afla cel pe post de vizitiu. Calul alerga Într-un trap monoton, sforăind din când În când. Înaintea lor se legăna coviltirul unei căruțe de șetrari, purtată de doi cai focoși... Cum au ajuns la Hanul Trei Sarmale, căruța șetrarilor a cotit-o pe un drumeag la dreapta și s-a oprit. La câțiva pași În urmă, țăranul vizitiu a tras de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
șetrarilor a cotit-o pe un drumeag la dreapta și s-a oprit. La câțiva pași În urmă, țăranul vizitiu a tras de frâul calului... ― Trrr cu tata! Cei doi țărani au coborât și, cât ai clipi, au intrat sub coviltir. Tânărul de pe capră - cu chip cioplit după modelul seminției, demn de un prinț de operetă - a dat bice ducipalilor. Apoi și-a Întors privirea spre cei de sub coviltir: ― Sărut mânile, boierilor. Îndata mare agiungim la cii ci vă așteaptî... Țăranii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Cei doi țărani au coborât și, cât ai clipi, au intrat sub coviltir. Tânărul de pe capră - cu chip cioplit după modelul seminției, demn de un prinț de operetă - a dat bice ducipalilor. Apoi și-a Întors privirea spre cei de sub coviltir: ― Sărut mânile, boierilor. Îndata mare agiungim la cii ci vă așteaptî... Țăranii priveau curioși la peisajul ce defila prin fața lor. Satul se profila pe firul văii largi. Chiar În margine, se zăreau câteva coviltire și cai liberi ce pășteau pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a Întors privirea spre cei de sub coviltir: ― Sărut mânile, boierilor. Îndata mare agiungim la cii ci vă așteaptî... Țăranii priveau curioși la peisajul ce defila prin fața lor. Satul se profila pe firul văii largi. Chiar În margine, se zăreau câteva coviltire și cai liberi ce pășteau pe islazul Întins până sub pădurea Împestrițată cu zeci de culori furate din curcubeu... Când au ajuns În inima satului, căruța șetrarilor a intrat Într-o curte cu o casă arătoasă. Cât ai bate din
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
piranda. În acest timp, s-a auzit tropot de cai și huruitul roților de căruță. ― Să mergem - l-a Îndemnat bătrânul pe tovarășul lui de drum. ― Rămâneți cu bine, oameni buni - a vorbit tânărul... Bulibașa a deschis ușa. Căruța cu coviltir se afla cu spatele spre intrare. Nu au avut de făcut altceva decât să urce... ― Nu aveț’ nici o grijî. Vizitiu’ Îi ficioru’ nostru. Mergiț sănătoș’... Până ce au ieșit pe poartă, țiganca și bulibașa au rămas În prag... Le zâmbeau celor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Le zâmbeau celor doi țărani și făceau discret din mâini... Caii au pornit Într-un trap Întins doar la un pocnet din bici al vizitiului. Căruța sălta pe arcuri ca o jucărie. „Prietene, Întâi ia seama că această căruță cu coviltir nu este una oarecare, ci e căruța bulibașei. Apoi, că Împreună cu prietenul tău ați intrat Într-un joc pe care Îl vor controla doar cei doi și cimotia lor. La orice ceas din zi sau din noapte, va trebui să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vârstă. ― Mergiț’ cu sanatati! - le-a urat flăcăul, ridicându și pălăria cu bor larg. Cei doi țărani au coborât repede. În clipa următoare, șetrarul a și pocnit din bici... „Mergi sănătos” - i-au urat cei doi țărani În gând. Când coviltirul a dispărut, Înghițit de colbul drumului, țăranii s-au Îndreptat spre căruța care i-a adus dimineață. Ședea pitită după niște tufe mai Înalte de pe marginea drumului. Când i-a văzut venind, vizitiul a sărit din căruță. În timp ce Înhăma calul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
au rămas în ariergardă cu însărcinare specială de a bloca ieșirea garnizoanei din cetate sau de a o înstăpâni, dacă apărătorii vor hotărî să se predea. S-ar părea că ne-a pălit mânia lui Dumnezeu, a cugetat serenisimul sub coviltirul ce urma calea Nordului pe o vreme mai mult decât ostilă. * * * După ce a trecut prin trei foste capitale ale Moldovei, invincibila armată pospolită, hămesită, vlăguită și înfrigurată a ajuns la o așezare de pe apa Siretelui, pe numele ei Ropce. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ați fugit din Nord?!? Nu cunosc amănunte deoarece la plecare aveam numai cinci ani. Îmi amintesc doar de groaza generală, graba tatălui, lacrimile mamei, de plânsul surioarelor mai mari și de bucuria celor mici că se duc la plimbare sub coviltirul ce-i apăra de vremea câinoasă a începutului de primăvară cu burniță și lapoviță din belșug. La părăsirea satului am privit îndelung către ogorul nostru de La Stejari ce dăduse la iveală acele dese ca peria, de culoare sângerie, ale colțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
altfel dușmanii, iar pe vînători să afle noi mijloace de a amăgi prada. ,Pe timpul lui Odobescu, cînd dropiile erau cu mult mai numeroase, apropierea lor se făcea, pare-se, destul de ușor - așa cum se istorisește în Pseudokynegheticos - cu ajutorul faimoaselor căruțe cu coviltir. Chiar dacă ele ar mai exista și astăzi, forma lor ciudată ar speria cu siguranță dropioiul, adaptat și el ritmului contemporan, pe care îl suportă, ca toate sălbătăciunile, fiindcă, de cînd s-a născut, îl vede și-l aude bîzîind toată
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
cu leșinul. Dar cum dna Lea ar fi avut de tras dacă se afla că în loc să se ocupe numai de evreice, cum suna ordinul de la București, se apropia și de românce, să le trateze, Fănică a adus-o acasă, cu coviltirul birjei ridicat, deși doctorița i-a spus că atunci cînd a depus jurămîntul lui Hipocrate a acceptat orice risc posibil. Chiar dacă la ăsta nu se așteptase.Vorbește dna Lea cu Virginia și îi prescrie niște prafuri pe o rețetă pe
Nașa by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7558_a_8883]
-
are totdeauna pregătite vorbe cu două tăișuri. Nurorii de pildă, un pic prea țeapănă în societate, îi aruncă, parcă mirată un „quel beau marbre”. (p. 64) Zgârcenia proverbială a lui Costache Conachi îl face să umble într-o trăsură cu coviltir peticit și cu roțile centrate care-ncotro. (p. 130) O damă trecută prin multe îl refuză pe dizgrațiosul Sturdza mărturisindu-i că are „prostul obicei de a iubi numai bărbați frumoși.” (p. 201) La mare trecere sunt și Don Juanii
Muntenia moldavă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5414_a_6739]
-
saltimbanci, Conta, intrat în pielea sufleurului, va bate țara timp de doi ani, fără a mai da pe acasă și fără a simți vreo remușcare pentru ingratitudinea filială. O coincidență tulbure face ca peste trei ani la aceeași escapadă sub coviltir actoricesc să se dedea un tînăr cu porniri poetice, care semna cu numele de Eminescu și în a cărui minte plicticoșenia uceniciei școlărești putea fi părăsită în favoarea deliciilor gustate în mijlocul mimilor. În cazul lui Conta, o parte din hotărîrea de
Plectrul fatalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4782_a_6107]
-
împărat/ îmbrăcat în purpură și brocarte” (zoe aionion). Numai că intervine îndată o temă a poetului, favorită pînă la obsesie, și anume Cartea. Fantezia se arată strînsă în corsetul bibliotecii. Feciorul de împărat așteaptă o caleașcă de pergament cu un coviltir de papirus spre a-l duce acasă, adică într-un palat de incunabule. Peisajul pe care-l străbate devine el însuși livresc, prevăzut cu munți de cărți și cu un șir de cuiburi ale unor rîndunici fantomatice alcătuite la rîndul
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
acoperișuri cu țiglele fierte în sânge de cerb și părul lung, până la genunchi, al caselor părăsite. Se minunează, ca-n paradis, puii de mierlă când înfloresc, dintr-odată, la începutul lui iunie, salcâmii. Călătorie Într-o barcă șubredă, cu negru coviltir, alunecă un felinar aprins. Cel puțin de n-ar mai bătea vântul! De s-ar auzi cel puțin câinii: fie și câinii de vânătoare ai lui Acteon. Fie și câinii sălbăticiți ai zeiței Hecate. O noapte la fel de mincinoasă ca o
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
S-ar putea să fi fost chemat pentru unele mici reparații pe la casele lunii. Această barcă șubredă în care voi sfârși ținându-mi de plete - în chip de felinar - propria țeastă. Iată a început să mă cuprindă moleșeala, sub negrul coviltir. A răsărit lângă mine un arbore și s-a făcut mare, de când umblu prin noapte: o noapte la fel de mincinoasă ca o meduză, o noapte fără sfârșit și fără nici o altă lumină decât felinarul trist al unui călător.
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
cu o conduită exemplara. Își dezvăluie intimitățile într-un mediu care impune discreție și bun simț. Este ahtiata după scandal, ignorând toleranță. țoapa este un complex de atitudini fără opreliști. Merge în autoturisme luxoase, uitând de căruță cu sau fără coviltir. În cotidianul Jurnalul Național, din 18 septembrie 2006, Carmen Dragomir a avut un dialog relevant pe această temă cu Ion Cristoiu. La întrebarea, știe, țoapa, că e țoapa, răspunsul a fost ferm. Nu! La tot pasul caută să se remarce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]