140 matches
-
pe care reușise să-i economisească, Mircea Cârpenișteanu se reprofilă, deschizându-și o brutărie. Iar afacerea părea să meargă chiar bine, deși fostul scriitor începuse singur. Nici nu-i stătea rău, găsea el, așa cum fabrica micile produse minunate de panificație, covrigei și alte minunății gastronomice. Situație din care marele Mircea trase următoarea învățătură: se mințise crezând că nu poate face altceva decât să scrie. Putea foarte bine, iar viața i-o arăta acum cu vârf și îndesat. Mircea putea fi foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
O boccea, o sacoșică, Agățată-i sta de toartă, Să nu uit, a lui consoartă Într-un mini-jup, parol, De scăpă și de control, Frate, la aeroport, Tocmai bun pentru export ; Cățeluș cu păr buclat, Stând la umbră a visat Covrigei cu mac, cu sare, Peste mări, peste hotare, Mulți și calzi, așa grămadă, De se-nghesuiau pe coadă Și ciolane, da’ babane Și volane, de merțane, Din cer că picau frumos, Să le ia, doar,de pe jos, Pe alese, pe
VIS DE EMIGRANT de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367933_a_369262]
-
Dar să nu o mai lungesc, Ce să vă mai povestesc !... Cățeluș cu păru’ creț, Căzu chiar de nătăfleț, Ajungând peste ocean, Visul lui de-acu’ un an, A-nțeles c-a fost, măi frate, Din “desene animate”: Câini cu covrigei în coadă Nu gasești pe nici o stradă, Iară ploaia nu coboară Din cer decât apă chioară, Nu merțane, nu ciolane, Da’ nici vorbă de babane, Nici măcar un osuleț, Ori chiștoc mai lunguieț !... Văzând el cum șade treaba, Că nici umbra
VIS DE EMIGRANT de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367933_a_369262]
-
covor de turtă dulce, lângă bradul cu saloane. Țurțuri colorați de luna mi-au pictat în glastra flori, Prăjiturile-s pudrate cu migdale de ninsori, Sărut tâmpla grizonată a bunicilor mei dragi, Moș Crăciun împarte daruri din bogații lui desagi: Covrigei din zahăr ars, ciocolata, marzipan, Glazurate nuci și mere, soldatei din pandișpan Și pe serpentina iernii, dantelați, strălucitori, Urcă-n Carul Mic luceferi, în veșmânt de sărbători. Clipele devin regine când colindele răsună, Iar în templele de jad îngerii-aduc Vestea
CLIPELE DEVIN REGINE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367786_a_369115]
-
prunele brumate, halvița și mărgelele din târg. În căruța ei trasă de cai se plimba copilăria râzând. În palma ei bătătorită creștea grâul, se rotunjea pâinea, cu mâna ei tremurând turna laptele alb în olcuțe de lut, din cuptor scotea covrigei sărați pe care-i punea în palma oricărui trecător. În casa ei nu se termina niciodată pâinea pentru gurile flămânzilor. Bunica mea Eva s-a dus într-o zi de toamnă, lăsându-mă copil. În așteptarea ei timpul curge încet
BUNICA MEA EVA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364723_a_366052]
-
Colindeli dom... Cinstiră copilul sfântu Ce-avea cerul și pământu Și viața după mormântu Colindemi dom`... Vestea v-o dădui și vouă Preacinstita lume nouă, Înălțați cu noi colind Domnului, să-l preamărim! Dați la copii colăcei Mere dulci și covrigei, Noua ce-n colind ne-am ars O ulcica cu ginars. Referință Bibliografica: Ninge Doamne apăsatu, colind / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 322, Anul I, 18 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamâș
NINGE DOAMNE APĂSATU, COLIND de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356733_a_358062]
-
un parfum suav de iasomie și liliac, florile de pe morminte surâdeau proaspăt udate, noi priveam cu drag la cruce unde bunica, într-o fotografie ovală, sepia, ne zâmbea șters, cu înțelegere. Plecam acasă bucuroși. Pe drum, mama împărțea pachete și covrigei cui se întâmpla să-i întâlnească. Toți ziceau cuviincios: „Bogdaproste!” „Să fie de sufletul Olimpiei, al Alexandrei, al lui Filip și al Leonidei! Dumnezeu să-i ierte! Să fie primit”... Poate le era și lor foame. Așa gândeam eu. Mama
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357130_a_358459]
-
venit cu produse de apiterapie, Alifii, creme, esențe, tincturi. Aaaa ... și cu câte un catalog de prezentare. OK. Fiecare trebuie să-și vândă produsele. Până la pavilionul central, o sumă de căsuțe și tarabe cu produse de panificație îmbietoare: turtă dulce, covrigei, colaci ungurești, acadele. Raiul copiilor. Și limonadă. Mi-am adus aminte de copilărie, când mama ne cumpăra vată dulce pe băț. Sau floricele caramelizate. Chiar și gogoși. Totul, totul se face în vierutea unei comercializări excesive, chiar agresive a trecătorilor
BOOKFEST 2012 de ROMEO TARHON în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358185_a_359514]
-
întreb este: Ce ai mâncat azi? Prima dată spune: Am mâncat sănătos, am fost la cantină, am mâncat mâncare gătită. Când îl întreb ce altceva a mai mâncat mai spune că a băut vreo patru cafele și a mâncat nu știu ce covrigei. Ne dăm seama că toate aceste acțiuni de mânca sunt involuntare și începem să le conștientizăm. Și îl mai chem la trei luni la consult, mai vedem niște analize. În momentul în care și-a format un program de mâncat
„Ne este imposibil să evităm stresul, dar putem să îi facem față cu un echilibru între alimentație, somn, odihnă și un pic de mișcare” () [Corola-blog/BlogPost/339224_a_340553]
-
cei din curte și la alți câțiva vecini. Dar așa, aproape de casă, pentru mai departe eram prea mici. Cântam “Bună seara la Moș Ajun”. Aveam o trăistuță în dungi, nu știu din ce o făcuse mama și era plină cu covrigei, mere, nuci și alte bunătăți. Pe acele timpuri nu se dădeau bani. Eram tare mandră, eram deja “mare”. ... În dimineața de Ajun m-am trezit în miros de cozonac. Mama îi copsese deja și era un miros ... Nouă, copiilor, ne
SĂGEATA LUI CUPIDON III (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342331_a_343660]
-
Burecas plus cafea cu lapte. - Ce importanță are? - Are! Nu știi că tratația reflectă fondurile, cultura și sănătatea cuiva? De exemplu, la un partid, nu-i spun numele, al doilea la care am participat la o ședință, s-au servit covrigei și răcoritoare dietetice. E adevărat că majoritatea erau pensionari și au apreciat mult grijă pentru glicemia poporului, dar de ce nu s-au gândit și la dantură? Crezi că pe mine mă prind a doua oară? Ce, nu există alte idealuri
PLANETA POLITICĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341700_a_343029]
-
care îi uimea doar pe cunoscători. Poezia își avea însă rolul său în promovarea plăcintelor cu răvașe și a clipurilor publicitare organizate în grădi- nițe, când copiii cântau în cor „Baclavale cu alune/ Dați-ne că-s foarte bune“ sau„Covrigei cu mac și lapte/ Dați-ne la ora șapte“. Oricât ar părea de curios, acesta este singurul caz în care se vorbește despre un poet pe care talentul său l-a îmbogățit. Tânărul Miorel Tăbâltoc gândea, mai bine zis caligrafia
POETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340557_a_341886]
-
venit cu produse de apiterapie, Alifii, creme, esențe, tincturi. Ăăăă...și cu câte un catalog de prezentare. OK. Fiecare trebuie să-și vândă produsele. Până la pavilionul central, o sumă de căsuțe și tarabe cu produse de panificație îmbietoare: turtză dulce, covrigei, colăci ungurești, acadele. Raiul copiilor. Și limonada. Mi-am adus aminte de copilărie, când mama ne cumpăra vata dulce pe bat. Sau floricele caramelizate. Chiar și gogoși. Totul, totul se face pentru comercializare excesivă, chiar agresiune a trecătorilor cu produsele
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 521 din 04 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340700_a_342029]
-
în porți cu panerele pline cu colăcei, cu mere, țuică sau vin fiert și cinsteau colindătorii, după vârsta acestora. Mai târziu, peste ani, la acest obicei, țăranii se vor limita a le da colindătorilor doar eugenii, mere, napolitane, biscuiți sau covrigei, iar numărul celor ce vor merge în Ajun cu pițăritul se va limita doar la copii. Încet, încet, se va pierde o parte din importanța tradițiilor românești, din fiecare zonă a țării. La acest lucru va contribui nu numai explozia
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343120_a_344449]
-
văzuse multe la viața ei. Aveam 36 de ani. Nu mă speriam chiar din orice. Drumul mi s-a părut incredibil de lung și obositor. Îmi era somn fiindcă luasem calmante ca să rezist. Cafeaua din termos rămăsese neatinsă. Eugeniile, pișcoturile, covrigeii, la fel. Eu nu puteam face nici un efort din maxilare, că mă durea nasul și nu voiam să sângerez din nou. Din Gara de Nord am luat un troleu către Casa Scânteii. Cu chiu și vai am ajuns. Bineînțeles, primul drum a
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
la cuptor. Tot la cuptor se mai coceau ca desert și felii de dujleac, cu carnea de un portocaliu intens, sub pielița maronie, caramelizată de dogoarea focului din vatră. Apoi veneau lichiiele, cozonacii, prăjitura cu nucă, cornulețele de vanilie, ișlerele, covrigeii, romburile cu glazură de lămâie și multe altele. În Ajun cântam colinde; mai întâi acasă, lângă brad, apoi pe la neamuri și prieteni. Asta cu condiția să nu se fi stricat iarăși tocmai în Ajun, cum se întâmplase în câțiva ani
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
tot ca de obicei, de turma de lingăi, pupincuriști și admiratoare (toate foarte talentate), în general cei ce cunosc în amănunt ce se servește la orice eveniment cultural al săptămânii și nu scapă nici o pomană chiar dacă este vorba doar de covrigei și apă chioară. Au un sistem special de comunicare, comportament de muște verzi și manifestă un devotament zgomotos față de maestrul în jurul căruia bâzâie. Cristian i-a ieșit în întâmpinare și a dat să spună fraza de bun venit, aia la
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
cu soarele ce zâmbea parcă satisfăcut, biruitor. Ioana și Laura se treziră în zori și pregătiră cadourile pentru Ionuț, sigur, bucuria lui va fi imensă. În bucătărie, oalele fierbeau de zor, iar pentru pitici, invitații lui Ionuț, pregătiră gustărele apetisante, covrigei, bombonele de ciocolată, fructe și sucuri. Decorară camera cu baloane colorate, iar tortul de ciocolata trona, cu cinci lumânărele, pe care Ionuț, musai trebuia să le stingă dintr-o suflare. -Mami, bunica, veniți să vedeți ce cadouri am primit!!! Din
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379196_a_380525]
-
boală. Nu știu de ce a trebuit să ia vreo boală. Omagiu Elveției PRIMA PARTE PORTRETUL DOMNULUI WHEELER ÎN MONTREUX În cafeneaua gării era cald și luminos. Mesele de lemn străluceau după ce fuseseră șterse și pe ele erau așezat coșulețe cu covrigei. Scaunele erau cioplite-n, lemn dar erau confortabile pentru că fuseseră folosite vreme Îndelungată. Pe perete era o pendulă de lemn, și-n capătul celălalt al camerei era un bar. Afară ningea. Doi conductori beau vin nou la masa de sub pendulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cafeneaua gării era cald și luminos. Mesele străluceau după ce fuseseră șterse și unele erau acoperite cu fețe de masă roșii cu dungi albe. Pe celelalte erau fețe de masă albastre cu dungi albe și pe toate erau așezate coșulețe cu covrigei. Scaunele erau cioplite-n lemn, dar erau comfortabile pentru că erau uzate. Pe perete era o pendulă, În capătul celălalt al Încăperii era barul de zinc, și afară ningea. Doi conductori beau vin nou la masa de sub pendulă. Un altul intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se-ntâmplase așa. Nu făcuse decât să devină răutăcios. PARTEA A TREIA FIUL UNUI AMIC DE CLUB LA TERRITET În cafeneaua gării din Territet era un pic cam prea cald. Luminile străluceau În mesele șterse. Pe ele erau coșulețe cu covrigei și suporturi pentru paharele de bere, ca să nu lase semne pe lemn. Scaunele erau făcute din lemn, dar erau uzate și confortabile. Pe perete era o pendulă, În capătul celălalt al camerei era un bar, și afară ningea. Un bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
construcțiile epice sau eroice, autorul îi oferă protagonistului tot ce are, și chiar mai mult. Eroul e un zeu, sau are puteri și virtuți de zeu. În cele tragice... Ai pățit ceva? — Hă? am repetat eu. Tocmai îmi înfipsesem un covrigel în măseaua mea suspectă de sus. Revăzând cu ochii minții acest mărunt ghinion, cred că mai întâi am tresărit cât se poate de elocvent, după care a urmat un spasm mic și obosit. Mi-am consultat măseaua cu vârful limbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mult decât și-ar fi dat el seama; era ocazia perfectă pentru mine să îi cunosc mai îndeaproape pe cei care fuseseră acolo când Bill suferise atacul de cord. — În regulă, am să vin. Atâta timp cât nimeni nu o să arunce cu covrigei în mine. Am auzit că voi, tipii de la Sloane, faceți asta ca să vă stăpâniți apetitul. După ce am închis, am rămas cu mâna lipită de telefon. Într-un final, lăsându-mă dusă de instinct, am început să formez numărul lui Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
chiar în stația unde schimbam troleibuzul și luam tramvaiul spre Dealul Mitropoliei. Pregătiseră crâșma de sărbătoare și, mai cu una, mai cu alta, a trecut timpul fără să-mi dau seama. Se aciuase la masa noastră și Biscvit a lu’ Covrigel, nepotul lui Ciurcil, acordeonistul, care mă tot ruga să nu mai plec, să rămân cu ei. Se jura, când am luat-o totuși spre ieșire, că face el repertoriul Învierii, „cu toate troparili, coane, pă toate le știu, că nașu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
răutate. În plus, nu-l văd În stare să născocească o asemenea Înșelăciune. Dacă ar ști să mintă mai bine, n-ar ține ore de algebră și de latină; ar ajunge direct la episcopat, cu un birou de cardinal și covrigei moi de marțipan la cafea. — Așadar, ce sugerezi să facem? — Mai devreme sau mai tîrziu, va trebui să dezgropăm mumia Îngereștii bătrînici și s-o scuturăm de glezne, ca să vedem ce pică. Pentru moment, o să trag de cîteva fire, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]