68 matches
-
frunze neîmblânzitul roi de fluturi îți sprijină podeaua când te războiești cu galbenul uitat în cer stiu o crâșmă unde s-au aciuat câțiva îngeri păzitori au dat afară oamenii din ei și au început să-și bea neputința zburatului crâșmărița a prins a urla sudalme ferestrelor deschise de hărmălaia albicioasă a interiorului până a venit păstrătorul cheilor a trimis toată puritatea la culcare și a lăsat singurătatea oamenilor vreo câteva ore bune înfometatului cal i-au crescut colți de mătase
CRÂŞMA ÎNARIPAŢILOR de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355920_a_357249]
-
frunze neîmblânzitul roi de fluturi îți sprijină podeaua când te războiești cu galbenul uitat în cer stiu o crâșmă unde s-au aciuat câțiva îngeri păzitori au dat afară oamenii din ei și au început să-și bea neputința zburatului crâșmărița a prins a urla sudalme ferestrelor deschise de hărmălaia albicioasă a interiorului până a venit păstrătorul cheilor a trimis toată puritatea la culcare și a lăsat ... Citește mai mult te acoperi cu aripa rămasă nespălatăși taci albastrulcu încăpățânarea unui cal
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
cultivând, deopotrivă, schița / povestirea / nuvela (aici, în specie, după cartea de debut din 1957, A doua moarte..., și în ordine cronologică, trebuie pusă cartea de sub lupa noastră, din 2016, Doi oameni răi, volum conținând nouă schițe / povestiri - Decorația, Călăuza, Moartea crâșmăriței, Doi oameni răi, Bețivul, Unul la fel ca [și] ceilalți, Căruțașul, Doamna Viorica și Tudor -, „gata de tipar“ în 27 aprilie 1958, dar interzis de cenzura acelui anotimp vitreg, adăugându-li-se, prin ani: Profiluri, 1959; Pe scara vagonului, 1966
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
Măieruș, «nu voia să le spună că venise pe șantier cu muncă de răspundere, comandant, ca să nu strice farmecul acestei întâlniri. [...] Brigadierii se adunaseră în fața cantinei; zvârleau șepcile-n sus și chiuiau ca la nuntă» (p. 34). (3) Schița Moartea crâșmăriței (pp. 35 - 39) actanții formează un monstruos binom: bătrâna avară fără urmași direcți, Vronea, și nepotu-său, Ion Vasilici («Vronea purta banii în sân, într-o pungă mare, din piele de miel; copii nu avea, dar luase pe lângă ea un nepot
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
Acasa > Strofe > Amintire > CRÂȘMARUL Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 578 din 31 iulie 2012 Toate Articolele Autorului C R Â Ș M A R U L Crâșmărița de-i frumoasă, Grea e viața de crâșmar: Singură nu prea o lasă... E atent ca un pândar. Unul cu ochiul îi face; În pielea lui nu aș fi: Dacă soțioara-l lasă, Cum ar puteau-o opri? La tejghea
CRÂŞMARUL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358734_a_360063]
-
cade în pat, Și mi-a adormit buștean; Este mulțumit, a câștigat... Ochiul dracului, un ban. Copilița-l învelește..., Milă-i e să nu răcească; A scăpat, se veselește, Vrea și ea să mai trăiască. Că adesea vină-mi fac: Crâșmărița-i pui de drac, Și-i păcat a renunța Să-i astâmpăr al ei foc Cu iubirea mea nebună; Cârciumaru,-are noroc, Când se scoală, o să spună: “Dragul meu, de nu erai... Pe Marița o pierdeam; Nu știu ce e-n capul
CRÂŞMARUL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358734_a_360063]
-
care o cântau „OPTIMIȘTII” (niște instrumentiști excepționali, dar nu vedeau, sărmanii) în restaurantul AZUGA de la podul LEMAITRE, lângă (Uzina timpuri Noi) de pe Calea Văcărești „Grea e viața de crâșmnar, Că-mi trăiește cu amar... Și pe jar inima-i pune Crâșmărița, căci nu-i spune Cum aduce bani în casă; El zice: „Dacă-i frumoasă, Tot cu mine merge-acasă- De vorba lumii nu-mi pasă!” “Ce-am găsit tocmai la ea!?” Vezi tu, banii ce-i câștig?... Stai, la toți le
CRÂŞMARUL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358734_a_360063]
-
dacă nu te ții de ea, te arată lumea cu mâna și-ți zice că ești bețiv, dar atunci când ești client permanent în cârciumă, toți te consideră băiat de gașcă: „om care ține la băutură”, „trosnitor” cu diplomă ștampilată de crâșmăriță. Nici nu se închise ușa bine în urma boierului, că bătrâna îi strigă ca să fie auzită de Naie și Didina. - Ia uite la el!... Dă-ți jos pantalonii, conașule, ce mai aștepți? Hai boierule, că nu ți-o fi rușine de
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
fie știute de nimeni. Eu rămân Trifu și tu Marița, altfel putem ajunge curând la locul de care ne-a fost frică; la groapa comună. - Așa să fie! Că și acestea sunt frumoase. La Iași pe strada Păcurari, era o crâșmăriță cu numele ăsta și era frumoasă foc. Toți negustorii o pizmuiau pentru vadul de la crâșma ei. Dar... o să mă iubești? - Eu să te întreb asta! Dacă acum când ai aflat, că am nevastă și copii și-s mai bătrân cu
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
viu ca și-altădată Gluma dacă-i spusă bine Cu plăcere e gustată. Vorba prinde să se lege, Descrețind a noastre frunți Veți petrece, se-nțelege Sfatul bun dacă-l asculți. Într-un colț, la masa lui, Anton Pann îngândurat... Crâșmărița îl întreabă: - Vrei să bei, ori de mâncat? - Fată dragă, tu pricepe... Pe aici de când n-am dat, Ați rămas cum v-am lăsat. La român, precum se știe, Mâncarea e fudulie, Iar să bei, e-o veselie! Strigă unu
ASCULTÂND PE ANTON PANN ŞI-A LUI VORBĂ ÎNŢELEAPTĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341492_a_342821]
-
ca și-altădată... Gluma dacă-i spusă bine - Cu plăcere e gustată. Vorba prinde să se lege, Descrețind a noastre frunți... Veți petrece, se-nțelege... Sfatul bun dacă-l asculți. * * * Într-un colț, la masa lui, Anton Pann e-ngândurat... Crâșmărița îl întreabă: - Vri să bei, ori de mâncat? - Fată dragă, tu pricepe!... Pe aici de când n-am dat, Ați rămas cum v-am lăsat. „La român, precum se știe, Mâncarea e fudulie, Iar să bei..., e-o veselie.” .................................... Strigă unu
ANTON PANN, „FINUL PEPELEI CEL ISTEŢ CA UN PROVERB,” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341997_a_343326]
-
câteva luni, tărăboiul iscat de această carte care n-a apărut! Adevărul trebuia integral topit...?”. ...Cartea “care n-a apărut” (decât azi, post-mortem, prin generozitatea Editurii Călăuza v.b.!) are 128 de pagini și conține nouă povestiri: 1-Decorația; 2-Călăuza; 3-Moartea crâșmăriței; 4-Doi oameni răi; 5-Bețivul; 6-Unul la fel ca ceilalți; 7-Doamna Viorica; 8-Căruțașul; 9-Tudor. Jurnalistul harnic și scormonitor (“de Valea Jiului”), Nicolae Țic, a reușit, cu brio, să creioneze adevărate “fiziologii”[2] (cum numai pașoptiștii “zilelor de-aur a scripturelor române
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
e, devalorizate social:”- Na, bani, na! Să te saturi odată! Și-i îndesă hârtiile în gură. Vronea horcăi slab, tot mai slab, apoi se stinse, ca și când n-ar fi fost. Ion Vasilici fugi, uitând să-i aprindă lumânarea” - cf. Moartea crâșmăriței, p. 39...dar ceva miasme demoniace exală și exultă, parcă, și din zona lui Gavrea, cel care-l umilește, sălbatic, pe bietul credul, țiganul Ilarion Bujdea, promițându-i o “decorație” - promisiune care dezlănțuie, în sărmanul urgisit de soartă și oameni
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
pe seama morții, și-i ziceau să-l încurajeze. - Țin-te tare nea Andrei! Fugi mereu din calea ei. - Așa fac, dacă tu vrei, și se ducea agale să-și ia medicamentul tămăduitor, de junghiuri și tuse, de la țața Mărița Floreaca (crâșmărița zvăpăiată, c-a-nșelat comuna toată, încărcând nota de plată), cum i se dusese vestea peste nouă sate. Altădată, când ieșea în prispa casei își striga cîinele, singurul prieten care-i mai rămăsese credincios, devenea patetic. - Murgea, Murgea... vino la tata. Câinele
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
nu însă și ideea religioasă, componentă tot atât de inalienabilă a caracterului național. Rezumativ caracterizat: „Țăranul sămănătorist e [...] un erou de baladă [...]. El bea cât zece, face dragoste cât zece, tâlhărește ca haiducii și are a face cu cai de furat și crâșmărițe durdulii.” Veridică, o asemenea reprezentare a umanității românești e parțială, insuficientă: „S-a aprofundat caracterul etnic al acestui popor, dar s-a ignorat caracterul lui religios”; „«Sămănătorul» a avut viziunea magnifică a pământului românesc, dar n-a văzut cerul spiritualității
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
poezie Teodor Brudiu, T. Popescu-Berca, E.Ar. Zaharia, Roman Boca, Sandy Popescu, George Dan (sub pseudonimul George Danubia), Veniamin Tomasiu, N. Ivașcu, iar cu proză M.C. Dragomirescu. La rubrica „Cronica literară” sunt prezentate, printre altele, cartea lui N. Gherculescu Când crâșmărița e vădană și volumul lui Mircea Streinul Tarot sau Călătoria omului. În afara unui eseu dedicat operei lui Calistrat Hogaș și a unui articol intitulat Unitatea națională în literatura noastră și iscălit M. Stănescu, V.d. se ocupă în mod constant de
VALURI DUNARENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290419_a_291748]
-
pe Novac, Balaban, Gruia și Ioviță, din neamul Novăceștilor. Cuprinde tipuri din categoriile de balade fantastice (Novac și Zâna, Însurătoarea lui Gruia cu fata sălbatică, Novac și Dârvij, Gruia și șarpele, Gruicea) și vitejești (Gruia captiv în Țarigrad, Anița (Lidva) crâșmărița, Însurătoarea lui Ioviță cu fata cadiului, Gruia la arat, Gruia-femeie și turcii, Însurătoarea lui Gruia cu fata birtășiței din Dodrin, Novac vinde pe Gruia, Turcul și Novăceștii, Novac și Balaban, Gruia scapă pe Novac legat de turci). Aria de răspândire
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
bătrânul Novac, venit la timp pentru a-și salva fiul (sau nepotul). Un motiv foarte răspândit al ciclului se referă la plecarea lui Gruia la Țarigrad. Neascultând sfaturile bătrânului de a fi prudent, el trage la cârciuma împăratului, „la Anița crâșmărița”, care duce veste împăratului despre purtarea ciudată a drumețului. Gruia este prins de turci numai după ce, la sfatul împăratului, Anița îl îmbată, apoi e închis trei ani (în alte variante, șapte sau nouă ani), până când Novac trimite un corb să
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
fantasticului se diminuează. Se mai păstrează hiperbola în relatarea unor acțiuni (Gruia bate singur cinci sute de turci și ucide o armată numai cu grindeiul plugului) sau în realizarea unor portrete, cum este cel al lui Gruia, făcut de Anița crâșmărița: „Căutătura lui / Seamănă cu-a lupului, / Mustățile-i ca la rac / Și le-noadă după cap, / Face nodul cât pumnul / Și rânjește ca ursul, / De bubuie tot locul”. În privința circulației motivelor, cele mai frecvente apropieri se pot face între unele
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
ursul, / De bubuie tot locul”. În privința circulației motivelor, cele mai frecvente apropieri se pot face între unele variante românești și bulgare. Subiectul din Novac și Zâna apare și în baladele bulgărești, unde este însă mai dezvoltat. Motivul tematic din Anița crâșmărița se află la bulgari într-o singură variantă, iar cel din Gruia la arat nu are o răspândire prea largă, în timp ce motivul corbului și cel al travestirii în haine călugărești se întâlnesc în mai toate literaturile sud-slave, unde corbul prevestește
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
solul eroului întemnițat. Baladele românești despre Novăcești din categoria celor fantastice sunt răspândite în Banat și sunt cele mai vechi variante ale acestui ciclu. În Muntenia au circulat baladele Gruia la Țarigrad, Ioviță și fata cadiului, în Oltenia - Anița (Lidva) crâșmărița și Însurătoarea lui Ioviță, în Moldova - Anița crâșmărița. Ciclul Novăceștii a polarizat episoade și teme variate: lupta lui Gruia cu șarpele uriaș amintește balada Iovan Iorgovan, iar Gruia la arat are legătură cu balada Tanislav, din ciclul dunărean. În 1879
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
categoria celor fantastice sunt răspândite în Banat și sunt cele mai vechi variante ale acestui ciclu. În Muntenia au circulat baladele Gruia la Țarigrad, Ioviță și fata cadiului, în Oltenia - Anița (Lidva) crâșmărița și Însurătoarea lui Ioviță, în Moldova - Anița crâșmărița. Ciclul Novăceștii a polarizat episoade și teme variate: lupta lui Gruia cu șarpele uriaș amintește balada Iovan Iorgovan, iar Gruia la arat are legătură cu balada Tanislav, din ciclul dunărean. În 1879, urmărind să reconstituie întreg ciclul novăcesc, At. M.
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
el, caii. Crâșmarul, mic, pipernicit, creț, stătea pe prispă, în vestă, cu picioarele goale în papuci, silabisind Universul cu o voce mai tare decât era nevoie ca să-și ajute înțelegerea prin auz. Din casă veneau valuri de melodie. Cineva, probabil crâșmărița, cînta: "Suspine crude pieptu-mi zdrobește". Desigur că acela care o făcea să suspine atât de crud nu era crâșmarul, impropriu pentru rol chiar și prin natura lui de intelectual, probată (și fortificată) de citirea ziarului enciclopedic. Când apăru și ea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
crâșmarul, impropriu pentru rol chiar și prin natura lui de intelectual, probată (și fortificată) de citirea ziarului enciclopedic. Când apăru și ea, monumentală, brună și albă, grasă și răscoaptă, cu cârlionți pe frunte, cu nasul în vânt (nasul clasic al crâșmăriței amoroase din toate nuvelele indigene), cu o alunică asasină, naturală ori meșteșugită de ea, de strajă lângă narea stângă, cu o umbră fină de cotleți 1 albăstrui lângă urechile cu cercei roșii, am înțeles că avea în adevăr nevoie de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de aur, clătinate de vânt. - De-acu ne-a hi, cucoane! Să plecăm. (Primul plural era abuziv!) Prin Vânători, nici o lumină la case. La crâșma din Humulești - "Despărțirea III a urbei T.-Neamț" - oamenii se antrenau pentru sărbătoarea de mâine. Crâșmărița nu mai cânta. Nu mai avea motiv. Peste mai puțin de un minut, am ieșit în singurătatea imensă a câmpiei. Noaptea era acum înaintată și creștea cu fiecare stea ivită la orizont ca un ochi sinistru. Eternitatea cerului era funebră
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]