108 matches
-
doarme, se scoală, își trage nădragii, își pune ciorapii, ia o înghițitură de must, iese din casa-bloc a lui și privește spre orizont, își cioplește bastonul, își pune scufia, își scoate scufia de pe cap, își ține scufia în mâini, își crăcănează picioarele, își înalță capul, își coboară capul, își vâră mâna dreaptă în cea stângă a soaței sale, soața lui își vâră mâna ei stângă în dreapta lui, merge în fața casei, merge în spatele casei, se îndreaptă spre casă, pleacă de acasă, citește
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
bucureștiul cu cruci albite și dumnezeu pitic lingîndu-și rănile/ bucureștiul decojind succesiv foițele de ceapă de pe cupola bisericii/ babele chioare îmbrîncindu-și colivele pentru soldații lor roșii/ morți la datorie cu darabalele atîrnînd cuminte între pulpe toaca lucioasă/ (...)/ sfîntul altar se crăcănează drept pe mijloc țeasta ți se crăcănează drept pe mijloc/ nu poți nici măcar să arunci mîncarea uitată cu zilele în frigider/ să arunci resturile de carne moartă uitate cu săptămînile în tine/ strîngi din dinți strîngi rahatul din fața ușii aprinzi
Apocalipsul acum by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10754_a_12079]
-
lingîndu-și rănile/ bucureștiul decojind succesiv foițele de ceapă de pe cupola bisericii/ babele chioare îmbrîncindu-și colivele pentru soldații lor roșii/ morți la datorie cu darabalele atîrnînd cuminte între pulpe toaca lucioasă/ (...)/ sfîntul altar se crăcănează drept pe mijloc țeasta ți se crăcănează drept pe mijloc/ nu poți nici măcar să arunci mîncarea uitată cu zilele în frigider/ să arunci resturile de carne moartă uitate cu săptămînile în tine/ strîngi din dinți strîngi rahatul din fața ușii aprinzi lumînări la morți pentru cei vii/ (...)/ bucureștiul
Apocalipsul acum by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10754_a_12079]
-
de la-nceput că trebuie să vă scoateți chiloțeii și să vă urcați pe un pat de consultație, cu picioarele desfăcute... PIȘI 1: Față, tu ești chiar nesimțit. Normal că nu știam, fata, ca, daca știam că ne pui să ne crăcănam și să ne dăm chiloțeii jos, nu mai veneam, fatăăă... DOCTORUL: Bun... Acuma știți. Prin urmare, ori va dati chiloții jos și va urcați aici, ori plecați și nu-mi mai pierd timpul cu voi aiurea. PIȘI 2: Față, tu
Două pisi la ginecolog by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19336_a_20661]
-
undeva, a, da, sforăie, brrrr... Am fost conduse în turnul de control ca să-i observăm în monitoare. Dormeau horcăind de parcă se pregăteau să dea colțul și aveau vibratoarele ridicate cumva-n sus. Au început să se trezească și să meargă crăcănați spre baie scărpinându-se și tot aranjându-și chestiile alea rigide în chiloți. Între timp, am fost conduse într-o cameră unde se prăjea la greu ceapă, ni s-au pus bigudiuri, ni s-au dat niște capoade lungi, matlasate și
Cum ar arăta lumea fără bărbaţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19343_a_20668]
-
-ți spun eu, bre? - se scărpină turcul în cap. Noi suntem educați militărește de mici. La un an, când începem să umblăm în picioare, suntem înfățișați mai-marelui satului, bujbeiul, care ne examinează și stabilește la ce suntem buni fiecare. Ăia crăcănați pentru călărie, ăia mai firavi pentru atacuri pe flancuri și-așa mai departe. Eu eram mai firav și tata a primit ordin să mă crească pentru atacul prin învăluire. — Extraordinar! - recunoscu Metodiu. — Păi da - zise turcul - așa a fost. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
exercită autoritatea. Din cînd În cînd aruncă o privire spre ușile transparente care se deschid glisînd silențios la apariția vreunui bărbat tuciuriu cu fes grena, cu ghiuluri masive pe degetele butucănoase, cu burta revărsată peste curea, cu picioarele scurte și crăcănate În pantalonii șifonați, Îl urmărește cum se oprește o clipă cîntărind din ochi madonele acelea pe jumătate adormite, cum se Îndreaptă apoi cu pași siguri de asediator spre una din mese, scrie repede ceva pe o foaie de hîrtie, ruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
doarme deja foarte adânc - a spus el după câteva minute și și-a scos mănușile ca să le ia pe cele ușoare, de cauciuc. Avea gheare. Negre. Până să-mi revin, au apărut și bisturiele. Foarfecele și vata, iar educatorii noștri crăcănau de o parte și cealaltă a mesei picioarele animalului adormit. — Stimat auditoriu! Vă asigur că animalul nu suferă deloc. După cum v-am mai spus, iepurele doarme. Ignoranța e brutală, știința - milostivă. Doar asta desparte trasul în țeapă de scaunul electric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
eram, începusem să mă spăl singur, Romanița a înțeles din prima că sunt copt, uite c-a mea e altfel, și mi-a arătat de sub fustă o pizdă cu câteva fire de par blond, ia bag-o tu aici, se crăcănase pe iarbă, în spatele ei era, rotundă, pădurea, îi vedeam fetei vaginul umed și roșu, labiile care respirau ademenitor și cald, m-am uitat mult timp în pizda ei, am mângâiat-o timid, copilărește, era totuna cu roua de pe iarbă, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de țări sărmane? Cine este de vină pentru starea nației și sărăcia poporului românesc? Haideți să facem o comparație: România este scufița roșie, iar capitalismul este lupul cel rău, doar că azi sunt mai mulți lupi care doresc să o crăcăneze pe scufiță până face șpagatul singură. Deci capitalismul este introdus la noi imediat după revoluție, când Antonie Iorgovan și face o nouă constituție, modernă și utilă în ciuda criticilor capitaliste venite din partea apuseană, iar acest nou curent, care este o tiranie
VIOLUL ŞI DEMOCRAŢIA de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350271_a_351600]
-
dând naștere unui dialog „cam bufon”, iar mai departe, predând alfabetul „ca să boteze fiecare literă cu o poreclă”. Citând din Biografia lui Creangă, de Grig.I.Alexandrescu, Călinescu arată cum zicea învățătorul școlarilor: „- Măi țâcă, ian fă la tablă pe crăcănatu (M); ian fă pe bârd(âh)ănosu (B); pe ghebosu (G); pe covrigu (O)!” și conchide: „Cu toate că trecea drept pionier al școlii noi, Creangă, ca pedagog, nu simbolizează nici un principiu. El e un dascăl de țară cu mult bun-simț și
ÎNVĂŢĂTORUL CREANGĂ de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369449_a_370778]
-
picioarelor, unde țin eu de obicei bijuteriile de familie, turtindu-le serios, acțiune care mi-a produs o durere destul de nesimțită, greu de descris în cuvinte: ‒ Deschide, dracului cracii ăia!... și-a însoțit el gestul cu o invectivă. M-am crăcănat suficient, încât să pot fi mângâiat de baragladină peste tot. Nu ascund că aș fi făcut și șpagatul numai să scap de o altă lovitură, unde îi e dor-dureros voinicului. M-a cotrobăit prin buzunare, la șosete, pe sub curea, în jurul
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353395_a_354724]
-
E subiectiv cu noi dar, asta e! - Ia stai-stai-stai! De când a ajuns un scârța-scârța pe hârtie să ne hotărască sintaxa noastră? Păi, fără noi! ... - Hai și nu te mai umfla atâta Parantezo! Ai să plesnești și ne umpli de cerneală. Crăcănează-ți mintea și acceptă situația. Oricum, pe mine ca Virgulă nu are cum să mă evite. Sunt doar cea mai importantă în normele gramaticale și fără mine, mă suzați! da' ... - Ei, fleoșc! Adică, noi suntem la liber? După ce că ești și
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
când am văzut că animalele merg vitejește, încât a trebuit să iuțesc pasul. „Încă puțin, mi-am zis, și mă scap și de asta.” Dar nici n-am intrat bine în pădure, că măgăreața Badii s-a oprit. S-a crăcănat de picioarele dinapoi și m-am gândit că vrea să urineze. Nici vorbă. A dat urechile pe spate, a rânjit și s-a pus pe cântat cum știa ea mai frumos. Păcat că nu am eu ureche muzicală. Măgarul meu
Povestea ca viață. Coșmarul unei zile de vară () [Corola-blog/BlogPost/337907_a_339236]
-
repetând de mult mai multe ori, pierzând pe drum semnul întrebării: „Cu ține ai vorbit? Cu ține ai vorbit? Cu ține ai vorbit.” Bunicul, neclintit în grijile lui, nici măcar nucoboară privirea. Afară, pe bulevard, o fetiță de vreun an, tare crăcănată sub rochița ei albă, ține cu ambele mâini o înghețată cât toate zilele. Și nu mai e crăcănată. Înghețata i se topește în pârâiașe pe degete. O lume întreagă într-un cornet. Și un alt băiețel, purtat în brațe înspre
Copiii lui Cehov [Corola-blog/BlogPost/100015_a_101307]
-
Ușile monumentale se deschiseră și un majordom anunță cu voce de bas: - Înălțimea sa, domnul președinte al Republicii! Toți cei prezenți săriră în picioare și strigară din fundul rărunchilor: - Să trăiți! Înălțimea sa avea cam un metru șaizeci era destul de crăcănat și cam șpanchiu însă inspira groază deoarece nu știai cu care ochi te privește, iar dacă te punea dracul să te strâmbi când scăpa el vreo gulgută puteai, liniștit, să te duci, în cel mai bun caz, la munca de
RĂZBOIUL SFÂNT DE APĂRARE A GLIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347730_a_349059]
-
Cu ce vă mai servim, altul la rînd! Femeia: Auzi, mamă, de ce ți-ai ales loc pentru negustorie tocmai într-un cavou, în cimitir?! Octav: Criză de spațiu, doamnă, criză! Femeia: E, criză...! O fi criză, nu zic, dar să crăcănezi blugi de-ăștia pe fața unui mormînt...! Octav: Cu ce vă mai servim...? Avem... Altul la rînd...! Ora închiderii, vă rog! (către gropar) Domnu'! Cu ce vă servim? Femeia: Lasă omul în pace, nu vezi că-i un amărît? Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
decembrie 1989 mă găseam pe strada Moților din Cluj, în fruntea primului grup de manifestanți care încerca să forțeze trecerea prin lanțul de trăgători spre centrul orașului. [...] Aș vrea să vă relatez despre ofițerul care ordona foc împotriva civililor neînarmați. Crăcănat cu cinism la doi-trei metri în fața celorlalți militari - ca dovadă că n-avea a se teme de vreun glonț venit dinspre noi - m-a uluit agresivitatea lui patologică. Trec peste detaliul că n-am auzit nici o somație din partea sa. Admit
Un criminal în transmisiune directă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15009_a_16334]
-
jar, dacă știu eu ceva, se jelui moșneagul. Ochii săi bulbucați lăcrimară. Și-i șterse ostentativ, frecându-i îndelung, cu suspine nereținute și adâncă milă față de sine. Privind concentrat tocul dintre degete, șeful pungi un bot creț, apoi, cu bonomie, crăcănă picioarele sub masă. - Ei, haide, moșule, n-o fă pe-a prostu’ ! Din coșul pieptului se auzi un suspin adânc. - S-a găsit urmă proaspătă ieșită din ograda dumitale. Dimineața caii erau în grajd, obosiți. De pe rampă lipsesc șapte sute kile
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
păstrară tăcere. Unul lepădă sumanul, rămânând într-o flanea groasă cu curea bătută în nasturi de alamă. Celălalt se sui în sanie și opinti un sac pântecos în cârca celuilalt. Mărunțelul se holbă pufnind, și, roșu, îndoit din șale, trepădă crăcănat spre moară. Pe celălalt mal al gârlei, într-un ogor cu ciocleji ieșiți din omăt, se fugăreau doi câini. Glasurile care îl treziseră pe Zalomir se auzeau din poarta casei, de sub un mesteacăn. într-o lumină pâcloasă aștepta o roată
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
atunci pe scară, în vine, ș-a sprijinit cu capul capacul. Când a auzit al treilea ciocănit, odată a săltat mama capacul... Ce credeți ?! întreg taifasul amuțise. ...Un omuleț cu nas roș ca pliscul de cocostârc, în straie verzi, fugea crăcănat către fundul podului. - Măi oameni buni ! își clămpăni gura căscată un moșneag. Bag samă, era Michiduță. - Nu, fără șagă ! Cu chipuri spâne și buimace, cei doi feciori ai lui Nechitoaie se uitau țintă la povestitor. Cu ton categoric, Costache Păiuș
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de apă, cu doar acele două fâșiuțe - una sus, una jos - despărțind-o de Eden. Părul roșcat Îi flutura ca un steag arborat pentru a anunța furtuna. Nu era o schioare talentată. Se apleca prea mult În față și se crăcăna când pleca de pe ponton. Dar nu căzu. Rex tot Întorcea capul În timp ce-și sorbea berea, ca să vadă dacă era În regulă. În cele din urmă barca făcu un viraj strâns și Obiectul Își traversă propria dâră Învolburată, spumegând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spre masa preoților și se proțăpi În fața lor zâmbind, cu profilul său vulturesc Încărunțit. — Un torero, zise unul din preoți către celălalt. — Și Încă unul tare, zise picadorul, zâmbindu-și și părăsind camera În haina lui cenușie, strânsă pe talie, crăcănat În pantalonii strâmți, Încălțat cu cizmele de văcar cu toc, care bocăneau pe podea. Trăia În lumea mică, limitată, a profesiei sale, care se manifesta prin eficiență individuală, nocturne beții triumfătoare și insolență. Își aprinse o țigară și, după ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a ieșit din câmpul vizual zburând în cercuri între picioarele mele. Era indiscutabil cine arăta mai rău, eu sau viespea. Pumnul îmi era înfipt în claxonul care se rățoia la burta urâtă a unui autocar plin cu turiști, care se crăcănase pe toată strada. Am zvâcnit brusc înainte și viespea m-a înțepat. Am tras pe o stradă laterală și mi-am dat jos pantalonii. Aveam un punct mic și roșu pe coapsă. Mă ardea un pic, și așa și arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mod evident, așchia nu sărise departe de trunchi. —Nu-ți mai face atâtea probleme, iubire. Vino aici și ia-ți o băuturică. Lasă echipajul să se ocupe de asta - de aia Îi plătim. Asta veni de la Philip, bineînțeles, care se crăcănase pe una dintre canapelele din piele de un alb-unt, cu cămașa sa Armani, În tablă de șah deschisă cu un nasture prea mult. Elisa părea la fel de nepăsătoare, cocoțată În poala lui Davide, concentrându-se intens pe conectarea iPod-ului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]