183 matches
-
de câte fito-floanțe-și face,El foliile șuncilor cam prea le coace.. Ba, le respectă și cu mai multă bere, Și-apoi fericit face cam multe echere, Că și-așa cam merge dezechilibrat, La câte kile are și-i c. pre’crăcănat.. Mai se laudă că cine-i el, de-ai apuca, De-ai îndrăzni de’iubită să te iei cumva, Ce dacă și alte țizbite..de-ai cuteza, Prin șuncile beroase te-ar ascundea.. La ce cu-ve de fapt în jur
RĂȚOIUL ”AVÂNTAT.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1467924243.html [Corola-blog/BlogPost/352639_a_353968]
-
și eu de apucăturile lui și nu se facă să-i stricăm împăratului buna dispoziție cu treburile pe care le rezolvăm noi. Bine, am fost milostivă! Am poruncit să-i dea doar zece bice, în așa fel încât să meargă crăcănat numai trei luni și să-i iasă din cap că ar putea fi mai bine informat decât cabinetul negru al politicii imperiului. Mă rog, am făcut un act de binefacere fiindcă am evitat astfel să-i tăiem capul ceva mai
POLITICA EXTERNĂ LA CEL MAI ÎNALT NIVEL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1472656950.html [Corola-blog/BlogPost/375516_a_376845]
-
vorbit? Cu ține ai vorbit.” Bunicul, neclintit în grijile lui, nici măcar nucoboară privirea. Afară, pe bulevard, o fetiță de vreun an, tare crăcănată sub rochița ei albă, ține cu ambele mâini o înghețată cât toate zilele. Și nu mai e crăcănată. Înghețata i se topește în pârâiașe pe degete. O lume întreagă într-un cornet. Și un alt băiețel, purtat în brațe înspre casă, printre blocuri, țipând cu mâinile întinse, spre urmă, spre locul din urmă: „Nu în casă, nu în
Copiii lui Cehov by http://www.zilesinopti.ro/articole/360/copiii-lui-cehov [Corola-blog/BlogPost/100015_a_101307]
-
e un sălbatic bun. Taie frunze, miroase urme, ține rând la banane și dă like la orice spasm. - Aha!... Ai maieu cu găurele, ai? Bagi sifoane și mă cânți pe făraș la elefanți? D'asta-mi ești, trompetistule? Băă ! Papagal crăcănat! Tu să n-o frigi cu mine pe felie la buleală! ... Sunt aici să mă înțeleg cu animalele, nu să boicotăm rasa. Și vezi, că ești pe teritoriul meu băi, mânuță fiartă cu ferigă la cina pădurii ... Hai! Suflă-n
MAI RĂU CA-N JUNGLĂ de LICĂ BARBU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 by http://confluente.ro/Mai_rau_ca_n_jungla_lica_barbu_1332959971.html [Corola-blog/BlogPost/342127_a_343456]
-
Gheorghe și se înghesuia în fața carului cu Govia, ca să vadă odoarele strigate de flăcăi. Aveam vreo patru-cinci ani, când, în pantaloni scurți și bască albă pe cap, m-am strecurat prin mulțime și m-am așezat în fața Goviei cu picioarele crăcănate și cu mâinile la spate. Au povestit mamei, niște vecine, că eram foarte serios și urmăream cu multă atenție cum strigau flăcăii la Govie. Vecinele râdeau când povesteau, făcând mult haz de mine...Așa o fi fost, dacă s-au
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1429546517.html [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
anorexice, cu sânii cât ai Nicoletei Luciu, talia cât a Pamelei Anderson, după ce și-a scos trei coaste, și picioarele cât ale Monicăi Columbeanu înnădite cu ale Roxanei Ciuhulescu. M-am jucat cu unele mai grăsuțe, fără sâni, cu piciorușe crăcănate, de bebeluș, iar copilăria alfabetizată mi-am petrecut-o cu Cei trei mușchetari. De-atâtea ori am citit cartea asta și toate urmările ei, încât n-avea cum să nu-mi intre în cap o definiție a masculinității burdușită de
Où sont les D’Artagnan d’antan sau despre bărbaţii cu fustă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19940_a_21265]
-
siguranță de când am aflat de treaba asta. Mă vor alerga în continuare cățelușii de la Casa Presei, dar n-am a-mi face absolut nici o grijă în privința pisicuțelor. N-o să iasă din boscheți nici un motănel fioros, cu ochii abia mijiți, mersul crăcănat și direcția nesigură, dar gata să mă atace și să mă pape de vie, mai ceva ca pe-o cutiuță d-aia mică de lapte condensat! Mă apără edilii! Pe ei, edililor! Pe ei, pe motănei! Pe ei, pe mama
Vânătoarea de pisicuțe by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21067_a_22392]
-
povestea obiectului pe care mi-ar fi plăcut cel mai mult să-l duc în expoziție, dacă ar mai fi existat. Pentru că nu mai există, din păcate. Se numea Ciupuita și a fost păpușa copilăriei mele mici. Era mică, grăsuță, crăcănată și cu părul mai scurtuț, blond și creț. Atât de mult am ținut la ea și atât de mult o purtam cu mine peste tot, că ajunsese, săraca, să nu mai aibă nici haine și să arate ca orice lucru
Amintiri din ’70-’80 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20855_a_22180]
-
se părea atunci nasol pare, pe lângă ororile actuale, de-a dreptul diafan. Am recitit textul și m-am crucit literalmente. Ce probleme aveam, auzi! Mare chestie o poză cu Prigoană în chiloți, pe prima pagină din Libertatea! Pe lângă Alina Plugaru crăcănată, pe masă, la azilul de bătrâni, chiloții lui Prigoană îmi par acum o bucurie. Măcar pentru că au existat în desueta poză la care mă refeream mai jos! JUMĂTATE DE VEDETĂ CĂLARE PE JUMĂTATE DE PORC ȘCHIOP Citeam în presă, acum
Chiloții lui Prigoană vs. lipsa de chiloți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21197_a_22522]
-
fost interesat de viața de curte, iar în ultimii ani a construit Castelul Himmelkron, o fostă mănăstire, probabil, cu planul de a se retrage acolo. În memoriile nurorii sale, Wilhelminea Prusiei, Georg Friedrich Karl este descris ca o persoană slabă, crăcănată, egoista, geloasă. Antipatia a fost reciprocă. Margraful și-a hărțuit nora în același mod în care părinții ei au făcut-o. Atunci când Wilhelmine a dat naștere unei fiice, a distrus sperantele lui Georg Friedrich Karl de a se ocupa de
Georg Friedrich Karl, Margraf de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/336216_a_337545]
-
securiștii etc., Într-un cuvânt ai de sulică frânaru, din regimul comunist, Își făceau de cap și, a doua, cea de după `89, despre care, deocamdată... Așa că, toate din cele ce sunt și stăpânesc, astăzi, sub soare, pe plaiuri mioritice, stau crăcănate când cu un picior pe tărâmul cretinismului uman (fără a generaliza, omul, contextual, devine bestie. Când are puterea, În special!), când și cu altul pe tărâmul decadenței omului. De aci și pendularea asta, iar din ea și brambureala (la nivel
Editura Destine Literare by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/99_a_389]
-
discuție îl constituie bucătarul negru care conduce revolta de pe "Grampus" și este cel mai însetat de sânge participant. Dirk Peters, un metis între un alb și un indian, este descris ca având un aspect feroce, cu dinți lungi, proeminenți, picioare crăcănate și un cap chel precum „capul majorității negrilor”. Albul strălucitor al figurii finale a romanului contrastează cu sălbaticii cu pielea întunecată, ceea ce poate aminti de escaladarea tensiunilor rasiste asupra chestiunii sclaviei care avea loc în Statele Unite în vremea în care
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
ambele pot fi folosite în acest scop. De asemenea nu există diferență în modul de utilizare între defecare și urinare stând pe vine. Se șede pe vine cu pantalonii și chiloții dați jos (rochiile și fustele ridicate sus). Se șede crăcănat cât mai aproape de semicercul din față, deoarece altfel excrementele pot cădea pe marginea din spate a receptaculului din podea. De aceea, multe toalete de acest fel au o placă pe care scrie (în traducere) „Faceți un pas în față”. Important
Toalete în Japonia () [Corola-website/Science/315359_a_316688]
-
justiția ordinară, veți desființa justiția. Organul fanariot coprinde deja articole din care se vede că voiește înlocuirea oștirii prin gardă; prin niște bieți oameni cu griji și familii, luați de la ocupațiile lor pentru a fi conduși la vifleim de toți crăcănații și cocoșații din țara Românească. Tot organul fanariot, speriat de condamnarea confratelui Arion, cere ca procesele de delapidare de bani publici să vie iar înaintea juraților, adică a unor oameni privați cari, neavând ochii ageri de judecător, nu vor putea descoperi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
trecut prin cap să-mi descheie cămașa. În a șasea zi îl zării în galerii cu lampa de carbid în mână. Înțelesei: intra cu noi într-o tură de șapte zile. Îmi fu ușor să-l urmăresc după mersul său crăcănat și mai ales după coincidența stranie dintre intențiile mele și mișcările pașilor săi: se plasa unde nu trebuie, în apropierea fântânilor prin care rostogoleam jos minereul: sigur, el trebuia să supravegheze eficiența muncii, să aibă satisfacția trudei noastre crezând în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Țara cea de miazănoapte... Și-au domnit așa-n unire multe sute de văleaturi, Până când, de la o vreme, ale Patriei lor vaduri Începur-a fi pândite, rând pe rând, cu gând de moarte, De barbarii asiatici, ce curgeau puhoi de hoarde. Crăcănați, cu gambe strâmbe, cu ochi mici și frunți înguste, Pârjolind în cale totul, ca și norii de lăcuste, Ei cuprinseră-mprejurul ca-ntr un cerc de foc și sânge Și hotarele străbune începuser-a se frânge... Mai întâi, spre Soare-apune astfel de
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
prin grădină; trandafirii de doi metri, desfăcuți amenințător; răcoarea sufrageriei;; aburii castronului de griș din bucătărie; țigările „Papastratos“, pe care le pufăia bunica Aneta; bradul cu globuri bleumarin, prăbușit peste mine; Dacia 1100 a bunicului Vitalian, pătrată, cu roțile alea crăcănate caraghios în spate, de ziceai că o să cadă; fierul aspru și zgrunțuros al scoabei cu care am zgâriat mașina, calm, bucuros, dintr-o parte într-alta. Viața mea crescuse și se modelase strâmb de-aici, dintr-un exces de imagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tine. Brățările și lanțurile de aur atârnau oriunde se elibera un loc: pe mâini, la gât, în jurul ceasului, lângă manșetă. Burta ieșea din pantalon, omenește, în semn de recunoaștere și prosperitate, ca portofelul și snopul de chei de pe masă. Stăteau crăcănați și se uitau după femei. Nevestele lor apăreau din câte-un magazin, târând după ele niște copii care l-ar fi înnebunit pe Caragiale. Le identificai după pantofii scumpi, cu toc înalt; când ridicau piciorul, li se vedea eticheta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Iar pe șei aveau săbii. Una din ele e chiar o spadă spaniolă. - Săbii, ai spus? Unde sunt? Din cort ieși un spahiu cu Însemne de comandant, fără turban pe cap. Era de Înălțime medie, cu picioarele puternice și ușor crăcănate ale omului care a stat toată viața În șa, cu fața smeadă și rotundă, iar părul scurt ușor cărunt. - Cine sunteți? Întrebă, și el, tot În limba turcă. Nici unul din ei nu răspunse nimic. - Nu Înțeleg, Înălțimea ta, spuse șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
anunțați că mașina a pornit spre noi pentru a ne duce la centru, împreună cu voturile. Satul era cufundat în beznă la ora aceea târzie din noapte. Ne cam pierdusem speranța că vom sta la masă. Două femei scunde, grase și crăcănate, transpirate, însoțite de milițianul care radia de fericirea misiunii îndeplinite, au apărut cu un ceaun mare, plin cu rasol și o mămăligă la fel de mare, acoperită cu un ștergar nu tocmai curat. „-Să trăiți! Aveți aici cinci găini făcute rasol, usturoi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Mimi asta avea o minte foarte drăcoasă și se mândrea cu această trăsătură, dând oricui de înțeles că ea nu se juca; pedepsea și primea scatoalce la modul cel mai real. Și totuși, umilitul ăsta de Sylvester, cu piciorușele lui crăcănate, păr moale și ochi răniți, maestrul tehnic subteran și comisarul de vodevil al unei Americi sovietice în devenire, ce se învăța să aibă comportamentul și chiar zâmbetul și încrederea unui învingător, păi bine, el avea să dinamiteze vechiul travertin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
care nu mai erau bine întreținute acum pe timp de război, cu bătrâni așezați pe ele, ziare, blănuri, pereți cu stucatură - hârtii ce zburau nebunește peste lagună. Mama începuse să se miște cu încetineala caracteristică oamenilor bătrâni și mergea oarecum crăcănat; se bucura totuși de aerul rece, și avea încă pe chip o culoare calmă și netedă de om sănătos. Tocmai o conduceam înapoi la Azil când a tras în fața noastră mașina lui Simon. Avea lângă el o femeie care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
bătrâne prieten, (sau mai curând nu-ți vorbesc ție, ci în tine) că te rog să accepți acest modest buchet de paranteze proaspăt înflorite: Presupun că nu au un aspect prea floral, dar țin să fie primite ca niște semne crăcănate, curbate, ale stării mele de spirit și de trup, acum când scriu toate acestea. Vorbind din punct de vedere profesional, adică din singurul punct de vedere din care mi-a plăcut vreodată să vorbesc (și, spre a-mi diminua și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
asta. Așa că, de fapt, nimeni nu știe nimic. Despre ce vorbim? Hmmm... Bateria noastră merge sus În platou, unde facem antrenament cu pistolul-mitralieră, luăm poziții de tragere spre o țintă imaginară, instrucție pentru trageri. Ne sapă gîndurile, trîntiți pe iarbă, crăcănați, căznindu-ne să nu se vadă cum ne tremură ca la șoareci. Dar caporalul nu ne lasă În pace, ne Împunge cu o vergea de curățat arma cînd ne vede prea prăbușiți, prea melodramatici. Telefonul din punctul de observare sună
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
asta funcționează imprevizibil, povestea asta nu funcționează după logica lumii, povestea asta nu e o poveste, e ceva mizerabil, e o boală incurabilă, e mai rău ca o boală incurabilă. Stau pe burtă, cu capul sprijinit pe brațe, puțin Întors, crăcănat. Îmi privesc un bocanc nou-nouț, văd pajiștea la firul ierbii, piscul muntelui țîșnind nu foarte departe. Ușor-ușor, mintea se dezleagă din această crispare neverosimilă, urmează privirea și Începe să lucreze, agățîndu-se de detalii. E incredibil cît de frumos poate să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]