54 matches
-
mai de mahala decât mine, născut și crescut În Tirchilești, vecini cu „Țigănia“ plină de hingheri, de „șme“ (șmecheri), de „șuți“ (hoți) și de „trăsnitori“ (spărgători), printre care Victor Talianu, „gagiul șucar al bufe lor“ (amantul frumos al prostituatelor), cu „crăcanii“ (panta lonii) lui marinărești, brâu roșu și că mașă de noapte cu arnici la gât, purtând legănat pe „bulanele“ (fesele) lui „pianul“, flaș netă mare cu poza Înrămată a cadânei cu icușari la gât și la urechi și privind galeș
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Ajunseră În câteva clipe. Luna răsărise dintr odată dintre norii Întunecați și chiciura de pe ramurile Înghețate și din iarbă strălucea destul ca să se poată vedea. Era un luminiș. În mijlocul lui mai sclipeau câteva resturi de tăciuni aprinși. Deasupra, Într-o crăcană uriașă, se făcuse scrum o pulpă de mistreț, Împrăștiind un miros neplăcut de carne arsă. De jur Împrejur, o priveliște de groază. Trântite În iarbă se vedeau cinci cadavre din care sângele se scursese abundent, Înroșind zăpada și dând locului
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
abundent, Înroșind zăpada și dând locului o Înfățișare de coșmar. Vână torii, toți În slujba Casei princiare, fuseseră sur prinși toc mai când, liniștiți, pregăteau mâncarea. Din pieptul celui care Învârtea friptura ieșea un ciot de suliță. Mâna alunecase de pe crăcană În foc și nu mai rămăsese din ea decât cenușă. Altul ducea la gură, Înmărmurit pentru totdeauna În acest gest, o cupă cu vin. Sabia care Îi tăiase pe jumătate capul nu clintise degetele care strângeau Încă pocalul. Înfiorați, Conrad
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Era o așezare de vară, ca o colibă mare, făcută din scânduri de brad și acoperită cu draniță (șindrilă). Înăuntru erau pirostrii (un cerc de fier, sprijinit pe trei picioare, pe care se pun căldarea, ceaunul sau oala la foc, crăcană). Mai erau niște polițe, o masă, câteva taburele și multe plase pentru scurgerea cașului. Ciobanii, feciori din sat, aveau cămăși înnegrite de funingine și împodobite la poale și mâneci cu fluturi strălucitori. Ei scoteau oile la păscut pe tarlale (toloci
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ținuta hieratică pentru celebrul său turn. Atâtea dovezi de negentropie au determinat pe strămoșii noștri să sacralizeze bradul. L’au Închinat zeilor, chiar ca ofrandă de Anul Nou, arzând În noaptea solstițiului, când Soarele epuizat are nevoie de ajutor, o crăcană unind anul vechi cu acela nou, crăcană de care bradul e plin până la ultima rămurică. L’au sacrificat chiar oamenilor, dar acelora negentropici, deosebiți ca prezent și devenire virtuală, precum acei ce mureau flăcăi, cărora li se punea la căpătâi
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dovezi de negentropie au determinat pe strămoșii noștri să sacralizeze bradul. L’au Închinat zeilor, chiar ca ofrandă de Anul Nou, arzând În noaptea solstițiului, când Soarele epuizat are nevoie de ajutor, o crăcană unind anul vechi cu acela nou, crăcană de care bradul e plin până la ultima rămurică. L’au sacrificat chiar oamenilor, dar acelora negentropici, deosebiți ca prezent și devenire virtuală, precum acei ce mureau flăcăi, cărora li se punea la căpătâi un brad; și se mai pune Încă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mână tot orașul, căpătă contururi precise, definite, era cuțitul pe care-l pusese în buzunar după ce tăiase salamul. Oare când îl scosese din buzunar... De undeva de departe se auzi un glas gros, răgușit de tutun și băutură: „Hai bă Crăcană, vino cu calul, ce dracu’ faci mă, că a trecut de miezul nopții”. Era Pascu șeful gunoierilor care-l striga și pe el la treabă. Mai murmură odată ca pentru cineva pitit în întuneric: „Trebuia, înțelegi,... trebuia”. Lăscărică, înalt și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
un loc, i-ar fi mâncat fripți, nu alta, ehei, grozav bărbat a fost”. Lăscărică tăcu, tăcură și ceilalți cu ochii pironiți undeva, poate vedeau pe un fost mare boxer sau luptător profesionist căruia cel mort acum, îi cătase pricină. Crăcană își aminti într-o fracțiune de secundă de omul mare și roșu care îi stătuse în față împroșcându-l cu gura largă de cuvinte și un fior de frig ți trecu pe șira spinării, dar de undeva din adânc o
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
trebuiau să fie la măturat străzile orașului, asculta și el cu gura întredeschisă de la colțurile căruia un fir de salivă își croia încetișor drum spre bărbie, el nu spusese nimic și rămăsese așa cu mâinile înfipte adânc în buzunarele pantalonilor. Crăcană s-a apropiat de grup, nimeni nu-l luă în seamă, nici când s-a apropiat de Lăscărică și zise tare: “Eu l-am omorât” . Mai repetă odată și Lăscărică deodată se poticni în cuvintele sale, holbă ochii ca la
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
câinii. Râdeau toți, bărbați și femei, cu guri enorme, negre, bătându-se peste coapse, arătându-l ca pe un vițel mort care atunci când lumea se așteaptă mai puțin, începe să miște din coadă. Râdea și Parasca cea oacheșă și Crăcană se uita la ea drept în ochi, fără să se ferească și parcă o vedea acum, ca în noaptea ceea de vară când îi arătase spre colțul întunecat al străzii spunându- i cu șoaptă șuierătoare, ironică: „Mă Crăcană, știi ce
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
oacheșă și Crăcană se uita la ea drept în ochi, fără să se ferească și parcă o vedea acum, ca în noaptea ceea de vară când îi arătase spre colțul întunecat al străzii spunându- i cu șoaptă șuierătoare, ironică: „Mă Crăcană, știi ce e acolo, uită-te bine, sunt doi tineri, mă, sunt tineri și poate fac dragoste, știi ce-i aia, n-ai de unde să știi, tu n-ai să știi niciodată”. S-a uitat și el, lung, îngustându-i
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ai înfruntat tu în față pe ăla, nici pe la spate nu ai fi îndrăznit să-l lovești” și iar râse arătându-l cu degetul, mirat că insul pipernicit din fața sa nu se face mici fărâme amestecându-se sub disprețul său. Crăcană se uită liniștit la toți, văzu neîncrederea imensă de pe fețele lor și-și dădu seama că trebuie să facă ceva, nu știa în acest moment, ce, dar trebuia să facă. Parasca țipă ascuțit: „Mă Crăcană, nici cei de la Miliție n-
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
amestecându-se sub disprețul său. Crăcană se uită liniștit la toți, văzu neîncrederea imensă de pe fețele lor și-și dădu seama că trebuie să facă ceva, nu știa în acest moment, ce, dar trebuia să facă. Parasca țipă ascuțit: „Mă Crăcană, nici cei de la Miliție n-or să te creadă, du-te acolo și ai să vezi cum te aruncă afară, la ei nu merge cu ce ne-ai spus nouă aici, ăia se pricep la oameni”. Da, asta era, se
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
veșnic adormit, pe... Ieși repede din cercul acela viu și alergă tropăind pe strada prost pavată, poate de dinainte de război, bocănind cu bocancii în liniștea nopții tulburând-o pe o mare distanță, neținând seama de strigătul lui Pascu: „Mă Crăcană, nu fi nebun, vină înapoi, nu are cine să strângă gunoiul”, dar ce mai conta acum, o să mă creadă fiindcă a spus Parasca de ei că se pricep la oameni și iar alerga mai departe. Se poticni de un bețiv
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ceva despre un chibrit care nu voia să se aprindă. Se așeză și el pe marginea trotuarului fără să mai ia seama la bețivul care acum tăcuse și-l privea cu ochi tulburi. „Dar dacă n-or să mă creadă”. Crăcană simți neîncrederea străbătându-i ca un cui ființa. Își aminti de cuțit, îl scoase și la lumina săracă a becului de pe stâlp văzu deslușit petele negre de pe lamă, strigă în gura mare „Or să mă creadă”, stârnind mânia bețivului care
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
fără șosete. Are genunchii juliți. îi simt genunchii juliți, undeva în ființa mea. E bronzat ici și colo, cum sunt bronzați băieții, vara, când joacă fotbal pe stradă. Buzunarele pantalonilor îi sunt bucșite cu obiecte băiețești, din care identific o crăcană de praștie. Mi-amintesc senzația praștiei, strânsă în mâna stângă, cu degetele mâinii drepte înmănuncheate ca să tragă de gumă. Trăgeam cu praștia, amândoi, el mult mai bine ca mine, lovea vrabia în zbor. De când a murit, când îl văd, e
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
dimineții blocatarii schimbă cutiile lor pe cutii mai mari de serviciu și tot restul zilei numai soarele mai scapără scântei certărețe prin bloc când soarele apune depozitul de oameni se umple la loc și lustra mi se zgâlțâie iar sub crăcana vieții la bloc Prima iubire cu o cască în urechea lui și cu cealaltă în urechea ei prima iubire își ascultă muzica la un mp3-player în drum spre școală într-un vagon de metrou sunt unul dintre nostalgicii care nu
Tineri poeți - Adrian Zalmora - recomandat de Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5352_a_6677]
-
urmând a avea loc luni seara, expoziția fiind deschisă publicului până pe data de 18 ianuarie. Cele câteva sute de „Linii“, cum și-a numit poetul desenele publicate în revista sa, „Flacăra“, vor fi oferite acum direct publicului bucureștean, informează Violina Crăcană, asistenta poetului, informează . La eveniment au confirmat prezența președintele Consiliului Național al PSD, Adrian Năstase, președintele PSD București, Marian Vanghelie, prim-viceguvernatorul BNR Florin Georgescu, oamenii de afaceri Nicolae Badea, Dorel Onaca, fostul primar al Capitalei Viorel Lis, scriitorul Dinu
Expoziţie de desene sub semnătura Adrian Păunescu, la Galeria Simeza () [Corola-journal/Journalistic/49283_a_50608]
-
-o din lumină. Zbucnise pe apă un reflector care pipăia malul ; căta pământul pas cu pas. Umbrele s-au despicat șiam văzut în șes creangă de creangă, fir cu fir. Ca la o sută de pași ședea ghemuit într-o crăcană un om și în jurul lui toate erau nemișcate. M-a trecut un fior. În clipa aceea însă, când trecusem „dincolo”, nu puteam să trag. Și m-am gândit că nu-i, poate, decât un mort care și-a găsit somnul
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
lui toate erau nemișcate. M-a trecut un fior. În clipa aceea însă, când trecusem „dincolo”, nu puteam să trag. Și m-am gândit că nu-i, poate, decât un mort care și-a găsit somnul de veci acolo în crăcană ; de ce să-i stric eu liniștea ? Nici n-am apucat să pun mâna pe pușcă că reflectorul și-a înghițit limba. Când a țâșnit din nou, în crăcană nu mai era nimeni. Am stat iar și m-am socotit că
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
decât un mort care și-a găsit somnul de veci acolo în crăcană ; de ce să-i stric eu liniștea ? Nici n-am apucat să pun mâna pe pușcă că reflectorul și-a înghițit limba. Când a țâșnit din nou, în crăcană nu mai era nimeni. Am stat iar și m-am socotit că poate avusesem o vedenie. LICĂ ȘI LITERATURA Proiectându-se direct pe cer, bulevardul prezenta la capăt o priveliște aproape marină : în zilele cu un azur nichelat te așteptai
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cu o smucitură, și-l așeză, parcă, și mai bine, pe călău, și, o clipă, rămase, așa, ca o statuie. Roșcuț se zbătu, scurt, de două-trei ori, după care, senmuie. Rămase răstignit, cu mâinile Într-o parte, desfăcute, ca o crăcană, În dezordine, și, cu picioarele În cealaltă parte, a coarnelor, așijderi, În dezordine, blegi, bălăngănind, fără viață. Speriat la culme, taurul o porni la trap, spre șoseaua asfaltată. De acolo, tot la trap, cu trofeul În coarne, nu se opri
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
teren, răspunde, (clasic) Păstorel. Ce <teren>, unde? La C.C.B. C.C.B.? Ce-i asta? Nu cunosc. Lipsă gravă, tovarășe inginer... C.C.B. este o întreprindere importantă. Care, domnule? Carul cu bere”. Cândva era un soi de viță cu un nume cam chisnovatic - Crăcană. Ia vezi, vere, ce spune el despre vinul de Crăcană? Apoi Păstorel a găsit catrenul potrivit și pentru acest soi: „Când femeia e vădană Cu pleoape vinete Dă-i întâi să bea Crăcană, După aia, ține-te!” -Mi-am adus aminte
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Ce-i asta? Nu cunosc. Lipsă gravă, tovarășe inginer... C.C.B. este o întreprindere importantă. Care, domnule? Carul cu bere”. Cândva era un soi de viță cu un nume cam chisnovatic - Crăcană. Ia vezi, vere, ce spune el despre vinul de Crăcană? Apoi Păstorel a găsit catrenul potrivit și pentru acest soi: „Când femeia e vădană Cu pleoape vinete Dă-i întâi să bea Crăcană, După aia, ține-te!” -Mi-am adus aminte de crâșmele de altă dată ale Iașilor, scoase la lumină
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de viță cu un nume cam chisnovatic - Crăcană. Ia vezi, vere, ce spune el despre vinul de Crăcană? Apoi Păstorel a găsit catrenul potrivit și pentru acest soi: „Când femeia e vădană Cu pleoape vinete Dă-i întâi să bea Crăcană, După aia, ține-te!” -Mi-am adus aminte de crâșmele de altă dată ale Iașilor, scoase la lumină de Godel: „Acei ieșeni care nu obișnuiau să zăbovească lângă poalele nevestelor lor probabil își amintesc de puzderia de locuri vesele pe care
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]