1,970 matches
-
imagini în care aduci oamenii mai aproape și-i reconstitui împotriva voinței lor din obiecte subțiri Nu vreau să mă strigi pe nume Nu vreau să știi unde sunt mă lipesc cu sânii de toate pozele alb negru care ascund crăpături în zid Și mă rog să nu cumva să mă pui tu o dată și încă o dată la loc De fapt mă ascunzi în mulțime ca pe o carte de credit Transparența în mâinile tale de profesionist Și mă tragi înapoi
Poezii by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/9834_a_11159]
-
cheia pântecului meu vino în somn și unge-mi instinctele să pot răbda blestemul pe care l-am vinovat. N: Apa amniotică îmi degeră tălpile transparente și păstăile degetelor. Dinlăuntru îți presimt ochii mamă-de-afară unde lumina nu e decât o crăpătură a lumii. M: Te ajut să mă urăști pe furiș adevărului îi pute gura și tu ești golaș ca un sâmbure îmi urmăresc fapta și ea șerpuiește pe tot arborele meu osos până sus. D: O câte glasuri se aud
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
afla exact la îndemîna unui zbor de porumbel, m-am gîndit eu după aceea, cînd era prea tîrziu. Sau de-a curmezișul uneia din coloanele alongate din material plastic care astupau șirurile de rufe întinse la uscat? Sau într-o crăpătură de zid în plin soare, la o înălțime, în principiu, inaccesibilă pisicilor? Nu, nu numai că nu-mi dăduse prin cap, dar îl încredințasem fără nici o altă recomandare concretă femeii, care, după cum a reieșit a doua zi cînd am refăcut
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
dor de străzi de periferie. Cînd eram în Iași umblam pînă la epuizare pe strazi de margine. Aveam case cu care mă întîlneam în fiecare zi. Le-aș fi sărutat pe uși, le-aș fi mîngîiat pe geamuri. Erau apoi crăpăturile în trotuar, lungi, sinuoase, pe care le știam, le iubeam, erau amantele mele. Erau apoi vitrinile, mai ales o vitrină cu lumînări (lumînări mici ,galbene, mari, albe, pentru nuntă) în fața cărora stam fascinat. Erau firmele (citeam toate firmele cu o
Sînt plantă sau animal by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12397_a_13722]
-
și-l sărută, într-o fulgerare de secundă. "Vin arhistratizii", șopti el sufocat. M-am ridicat. Mașa a gemut ușor. Și-a tras și mai mult paltonul peste ea. Am ieșit pe platforma dintre vagoane. Am aprins o țigară. Prin crăpăturile burdufului țâșneau fulgi șfichiuitori. Mirosea a urină. Am stat până m-a pătruns bine de tot frigul. Caimacamul adormise și el. M-am întors la locul meu. Mașa se ghemuise, cu genunchii strânși. }inea ghiveciul acela lângă capul ei. Se
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
culoarea aurului ca al mamei sale cînd l-a născut II ascuns în lanul de cînepă din grădina casei copilăriei chema roiul de viespi și privea cerul albastru culcat pe spate în răcoarea cînepii vedea mai bine lumea visată prin crăpătura ochilor lui verzi mai cruzi ca verdele crud al cînepii cînepa - pîrga puterilor cuvintelor sale în tinerețe III cine mai cheamă astăzi oare cuvîntul la el se auzi gîndind deodată cu voce tot mai puternică și crezu pentru o clipă
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
Alb, auriu, Întinderi netede, Ape, Zăpada, Un măr înflorit Peste noapte, O piatră stăruitoare Precum un nor veșnic În temelia unei case, Lucruri strălucitoare Asemeni sufletului tău. Blândețea călugărului În fața Apocalipsei Din care sângeră psalmi. Rugăciuni, Semnul credinței. Ca niște crăpături de ger În lemn - Teama, Mirosul ei De livadă Fără stăpân, De fier încins, De mâl revărsat, Lăcomia Fiarei Agonisind atâta Omenire înspăimântată. Desăvârșita sărăcie A celui care Nu se mai teme, Călugăr spălând lespezile Chiliei În întâmpinarea Unei cântări
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
gaterelor și al păsării împușcate salamuri cu soia se rostogoleau prin noi împreună cu kilul de zahăr și ulei ca printr-un purgatoriu de carne și oase prin tomberoanele blocurilor crăpate de cutremur și lăsate ca o amenințare continuă deasupra capului crăpăturile în zigzag din ciment păreau viețile noastre prin care puteai să privești iarba cimitirelor răscolite de buldozere vedeai ca la trapez morții prin aer ascultai cântecul greierilor încarcerați în sticlă la lumina licuricilor spânzurați cu șireturile soldaților uitați în pământ
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
vreau, nu vreau mila ta, / Știu că ai pe-altcineva. Plină ochi, scrumiera de pe măsuța de cafea a vecinului zornăie stins, mărturisindu-și solidaritatea involuntară cu suferința iubărețului sedus și abandonat. În colțul din stânga sus al sufrageriei a apărut o crăpătură diagonală, care coboară până deasupra televizorului. Probabil că e acolo de ani buni, însă vecinul nu-și poate reprima impresia că a fost provocată de muzica petrecăreților. Vacarmul atinge dimensiuni uzinale. Nici la sectoarele calde din combinatele siderurgice nu găsești
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
-i altceva decît un artificiu. Firește că tot pentru a atenua din efect, Caragiale apelează la rama celor doi sfetnici de taină. Altfel, de reținut convingerea, cu caracter deopotrivă autoreferențial, că ,un drăcușor se poate strecura prin cea mai îngustă crăpătură". Căci, de va fi să vorbim despre demonismul lui Caragiale, al lui și abia apoi al lumii create, atunci va trebui să invocăm tocmai această opțiune a sa pentru ezitare, pentru periferia ca loc al ezitării, pentru acele nișe prin
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
tocmai această opțiune a sa pentru ezitare, pentru periferia ca loc al ezitării, pentru acele nișe prin care nici o realitate nu se instituționalizează pentru a depăși stadiul aproximării. Chiar și aici, Nina rămîne un vis. A pătrunde prin astfel de crăpături înseamnă a explora în ipotetic. Or, ipoteticul, creat cu finețe prin procedee de sofisticată inginerie textuală, uneori prea la vedere, este chiar teritoriul scrisului caragialean unde totul e posibil ca și cum nimic nu ar fi real. Și asta, nu-i așa
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
cu imbecilitatea agresivă. De necrezut că atâta mizerie umană poate fi adunată într-un singur om. Era un clocot de ură întunecată care se revărsa asupra mea ca o avalanșă nestăvilită. Abisul urii părea fără fund, nu se zărea nicio crăpătură prin care să se strecoare o zare de lumină sau o boare de aer respirabil. Astfel s-a născut în mine dorința de a-mi limpezi mie însămi niște gânduri despre ură, sentimentul acesta cutremurător. Ințelegând-o, poți păstra mai bine
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
Lovas, Laura Avarvari, Traian Buzoianu, Damian Oancea ș.a.. Scenografia este realizată de Geta Medinski. S. POPOVICI Reabilitarea Castelului Huniade l Un S.O.S. de... 40 de miliarde de lei Castelul Huniade este de ani buni într-o stare dramatică. Crăpăturile din aripa de nord-vest, care s-a deplasat vizibil, pentru că pilonii de susținere au putrezit, pun în serios pericol pe cei care lucrează în muzeu, ca și inestimabilele valori depozitate acolo. În 1998, C.J.T. a finanțat o expertiză în urma căreia
Agenda2004-8-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282086_a_283415]
-
arată câte-o femeie. În fața unei case, două autoturisme cu numere de Timiș. Parcă rătăcite în timp. Ajungem la Izvorul Brusnicel. Aici oprește și drumul proaspăt presărat cu criblură. S-a săpat și-n jurul izvorului. Apa se scurge prin crăpătura unei stânci uriașe. E rece, excelentă pentru căldura sufocantă de iulie. Doda Ana ne umple două peturi. Pornim pe același drum, în sens invers. De o parte și de alta, parcă presărate, construite fără nici un plan de sistematizare prealabil, ci
Agenda2004-35-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282804_a_284133]
-
stadion de natație, aflat în vecinătate, dispunea de o tribună cu o capacitate de 6 000 de locuri. Probleme au existat doar la Stadionul Olimpic, deoarece, cu două săptămâni înainte de festivitatea de deschidere, pe suprafața pistei de zgură au apărut crăpături și din această cauză concursurile de alergări riscau să nu se mai dispute. Dar antrenorul echipei olandeze, împreună cu trei duzini de voluntari au reușit să remedieze problema cu puțin timp înainte de începerea Jocurilor, astfel că probele de alergări au putut
Agenda2004-32-04-atena () [Corola-journal/Journalistic/282728_a_284057]
-
de circulație s-au propus unele măsuri referitoare la reglementarea traficului greu pe drumurile județene. Există situații în care drumurile ce nu au fost construite pentru a suporta autovehicule de mare tonaj au cedat; în anumite cazuri este vorba despre crăpături pe marginea carosabilului, care necesită burdușiri pentru reabilitare. Având în vedere că fondurile pentru reparații de drumuri sunt insuficiente, autoritățile județene au decis să urmărească reglementările cu privire la taxele de drum pentru autovehiculele grele. Cele mai multe deteriorări de drumuri se produc datorită
Agenda2004-39-04-general3 () [Corola-journal/Journalistic/282915_a_284244]
-
în majoritatea cazurilor, se îndreaptă uneori și spre spații cultural-istorice mai largi (o fină aluzie la caracterul, totuși închis, al spațiului de bază): "Te-am așteptat, mașina de scris, ani și ani/ și nu mai veneai. Brațele îmi crescuseră/ prin crăpăturile zidurilor de la Universitate./ Frumoasele noastre colege încărunțeau./ Șobolanii săpau tranșee în Iliria" (Decembrie). Sau: "Corbi eddici (Hugin și Munin, Cugetul și Memoria)/ șoptesc și acum veștile/ culese cîndva în incursiuni de recunoaștere" (Arheologie descriptiva). Sau: "Astfel clamez,/ cu toate orologiile
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
devine un post de prim ajutor cu "sanitari pricepuți".// Urăsc rămășițele lirismului strepezit. Nevoia de tragic/ e o gîlceavă în jurul paharelor. Ea nu are nimic în comun cu/ setea. Nimic cu îndîrjirea tulpinii de grîu în luturi/ sărace.// Știu bine crăpăturile lutului/ din sat. Tăcutele crăpături" (Oraș așteptîndu-și poetul). Sau: "Pe podul orașului Ioachim, poetul, cu un vraf din/ cărțile sale. Le împarte trecătorilor apostrofîndu-i:/ "De unde vii orbule? Și-n alcoolurile crîșmei și-n duhoarea/ odăilor tenebrele sînt la fel...".// În
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
ajutor cu "sanitari pricepuți".// Urăsc rămășițele lirismului strepezit. Nevoia de tragic/ e o gîlceavă în jurul paharelor. Ea nu are nimic în comun cu/ setea. Nimic cu îndîrjirea tulpinii de grîu în luturi/ sărace.// Știu bine crăpăturile lutului/ din sat. Tăcutele crăpături" (Oraș așteptîndu-și poetul). Sau: "Pe podul orașului Ioachim, poetul, cu un vraf din/ cărțile sale. Le împarte trecătorilor apostrofîndu-i:/ "De unde vii orbule? Și-n alcoolurile crîșmei și-n duhoarea/ odăilor tenebrele sînt la fel...".// În fond de ce n-ai intra
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
un "om florivor" care "a studiat odată/firele de iarbă" în "Grădină lui Candide" unde totul are viață: "O roșie cărămizie/se înroșește singură pe masa/ O plantă cum se bucură de apă/ Și cum dispare apă pe pămînt/ prin crăpături deodată/ Parcă înregistrează un cutremur/ balansul apei în găleată" ("Grădină lui Candide"). De la cartea de poeme din 1981, Despre melancolie, Dumitru Mureșan n-a mai publicat nimic. Între timp discursul s-a esențializat, s-a redus la înregistrarea unor imagini
Cronica unei clipe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18052_a_19377]
-
Neantului, o răscruce a limbajului cu Absolutul, ci o nostalgie a existenței, un rest al său, tînjind după întregul ce-a fost ori ar fi putut fi. Printre stihurile dezabuzării abstractizate, vitalitatea țîșnește sloboda, aidoma unor fire de iarbă din crăpăturile asfaltului. Biruie datul temperamental al poetului. Între poem și trăire are loc o luptă surda, biruința poemului nefiind decît o victorie à la Pirus. Viața decimata revine sub chipul invincibil al "uimirii", sorginte deopotrivă a poeziei și a cugetării, închizînd
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
și m-am mutat aproape ortodontici, niște butoni făcuți din repulsia stârnită de reciclare, am de firmă. Noua mea funcție a fost oțel inoxidabil care se lipesc pe oferit la început serviciul gratis. însă de scurtă durată: cerând dinți. Prin crăpătura acestora se Aceasta ne-a adus câteva zeci de mereu informații, firma a crezut introduce un arc de sârmă care, contacte cu doctori care plăteau că,venind din România, vreau să ancorat de măsele și tras treptat, doar dacă erau
Viaţa neobişnuită a unui om de ştiinţă român refugiat în Statele Unite. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]
-
am așezat pe pământ între ele, cu coatele pe genunchi, capul în palme rămase așa, fără să știu cât timp a trecut. Până când a început să ?? ??, în cer, iar cerul mai întâi a crăpat așa cum pielea mea uscată prinsese o dată crăpături, apoi, mari deschizături s-au ivit în ele, întâi de culoarea prafului, apoi din ce în ce mai luminoase și cu toate că nu vedeam lumina, ea era acolo, apoi am simțit cum mă înalț dar fără să merg așa cum mergeam cândva... Și iată cum stam
Gânditorul. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_77]
-
mai rămâne decât un strop de cafea, o iau și beau ce-a rămas. Ceștile maică-mii sunt mult mai bune ca asta, ele-s cu toatele, fără excepție, ciobite - o senzație mișto: să atingi cu vârful limbii urmele cioburilor și crăpăturile... Aici toate ceștile sunt perfecte și rezervate ca ea; buzele nu-s stimulate de nimic. Norii s-au risipit și au dispărut în spațiu, un soare iernatic strălucește pe suprafețele albe și reci ale meselor. „Privește”, zic eu, și scot
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
prost atunci când a dorit să fie el însuși. Fără combustia necesară, fără viziune și, mai ales, fără curajul de a duce la capăt un mandat cu adevărat istoric, statuia domnului Constantinescu a început să se fisureze chiar din ziua dezvelirii. Crăpăturile ulterioare, desprinderea așchiilor, în fine, prăbușirea n-au fost decât o chestiune de timp. Când, disperat, președintele a căutat să aducă în juru-i oameni de valoare, a fost prea târziu. Nici una din personalitățile din țară n-a mai fost dispusă
La adio (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16888_a_18213]