473 matches
-
nu stă pe latul/ Atârnă ca spânzuratul ș...ț/ Umbră, să mă sui la tine,/ că tu nu cobori la mine./ Nu mă sui, a mai fost unul/ Pe nume Costea Nebunul./ Sus la umbră s-a urcat,/ De-o cracă s-a cățărat/ Și pe câmpul gol și spân/ S-a spânzurat de salcâm" (Salcâmul din Bărăgan). Mai apoi, într-un alt poem, simbolul este reabilitat, trunchiul arborelui devenind lăcașul în care omul îl zidește pe Dumnezeu: ,,Dumnezeu stătea-n
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi. BIBLIA Eu sunt iudeocentric în cultura Europei, că dacă scoți Biblia din Europa atunci Shakespeare devine un glumeț tragic. Fără Biblie, europenii, chiar și laureații premiului Nobel, dormeau în crăci. Știința și filozofia greacă sunt foarte folositoare, dar nu sunt mântuitoare. Prima carte mântuitoare și consolatoare pe continent — suverană — e Biblia. Există o carte a unui savant american care încearcă să motiveze științific Biblia. Asta e o prostie. Biblia are
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
ajunseră la gâtul Gailei și al copilului Gumberto, ne-am aruncat spadele la pământ. În timp ce Cividale era prădat, văduvit de tezaur iar violența își făcea de cap pe drumuri, am fost duși în tabăra avară, închiși într-un țarc de crăci asemeni caprelor și legați unul de celălalt. Când și când era târât acolo încă un ostatec și după câte mi-am dat seama, erau toți longobarzi, tineri și de rang înalt. Era lesne să ghicim ce soartă avuseseră ceilalți. Chinul
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
Stolojan atrăgea atenția că trebuie să facem proiecte ca să atragem fonduri în România, se uitau toți ca curca-n lemne" (comentariu, forumul realitatea.net). Expresia are variante produse prin substituția sinonimică lemne/ crăci/ bețe/ vreascuri etc. Destul de frecvent apare termenul crăci, care conferă expresiei trăsături de "încurcătură de limbă", provocînd o repetiție cacofonic-comică ("mă uit la ecuațiile de algebră liniară ca "curca-n crăci", forumul muccelmic.ro). Altminteri, chiar cînd folosesc registrul popular-argotic (sau îl transplantează în conversația uzuală), mulți vorbitori
"Curca în lemne", "broasca la barieră"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9143_a_10468]
-
net). Expresia are variante produse prin substituția sinonimică lemne/ crăci/ bețe/ vreascuri etc. Destul de frecvent apare termenul crăci, care conferă expresiei trăsături de "încurcătură de limbă", provocînd o repetiție cacofonic-comică ("mă uit la ecuațiile de algebră liniară ca "curca-n crăci", forumul muccelmic.ro). Altminteri, chiar cînd folosesc registrul popular-argotic (sau îl transplantează în conversația uzuală), mulți vorbitori se tem de cacofonie, pe care o semnalează - "aceștia se uitau ca la mașini străine (ca curca în lemne - scuzați cacofonia)" (romanialibera.com
"Curca în lemne", "broasca la barieră"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9143_a_10468]
-
și de o modificare în obișnuințele sale, iar mîța e descumpănită de contactul cu un obiect semiotic specific uman), nu e la fel de ușor de înțeles prin ce devine prototipică situația curcii. Ca să explicăm expresia, trebuie să presupunem că lemnele sau crăcile nu sînt obiectul contemplației (așa cum ar presupune varianta cu prepoziția la, rară dar preferată de G. Volceanov, în Dicționar de argou al limbii române, 2006: "a se uita ca curca la crăci"); e vorba, mai curînd, de curca prinsă între
"Curca în lemne", "broasca la barieră"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9143_a_10468]
-
explicăm expresia, trebuie să presupunem că lemnele sau crăcile nu sînt obiectul contemplației (așa cum ar presupune varianta cu prepoziția la, rară dar preferată de G. Volceanov, în Dicționar de argou al limbii române, 2006: "a se uita ca curca la crăci"); e vorba, mai curînd, de curca prinsă între lemne sau crăci, al cărei aer pierdut accentuează impresia de prostie atribuită în imaginarul popular păsării (mai ales în ipostazele curcă beată, curcă plouată). E probabil ca expresia să fi rezultat din
"Curca în lemne", "broasca la barieră"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9143_a_10468]
-
obiectul contemplației (așa cum ar presupune varianta cu prepoziția la, rară dar preferată de G. Volceanov, în Dicționar de argou al limbii române, 2006: "a se uita ca curca la crăci"); e vorba, mai curînd, de curca prinsă între lemne sau crăci, al cărei aer pierdut accentuează impresia de prostie atribuită în imaginarul popular păsării (mai ales în ipostazele curcă beată, curcă plouată). E probabil ca expresia să fi rezultat din contaminare cu altele mai logice, în care curca intră, se repede
"Curca în lemne", "broasca la barieră"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9143_a_10468]
-
fustalane grele, zglobii, negre, hachițoase: o duioșie comică se instalase în preajma sufletului ei copilin, nesfîrșit de crud și tandru; era însăși Fiica generalului!)... Cînd a auzit că o iubesc, a început să rîdă măreț, în hohote zdrobitoare, cu spume, cu crăci, de-au întors capul spre noi toți tipii dintr-un bar bucureștean, parcă "Optzeci" se numea, tocmai plecam la Paris! "Poezia mi se părea letală" D.P.: Văd că vorbiți exact așa cum scrieți poeme sau scrieți cum vorbiți, cu ușurința cu
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
Noi trebuie să ajungem neapărat la negustor, să vedem cum ne poate ajuta. Tu află ce cantitate de sămânță este necesară, stând de vorbă cu fiecare om. Totul trebuie făcut în cea mai mare taină, că altfel ne-am tăiat craca de sub picioare și adio sămânță. Ai patru zile pentru trebușoara asta. Ultimul la care te duci va fi moș Dumitru Carpen, pe care îl aduci la mine. Îi spui că am o vorbă cu el. Atât și nimic mai mult
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
orfelinatului, la concertul de dimineață se oprea toată răsuflarea din casa de copii, se adunau cu toții în jurul violonistei ca un plămân uriaș care palpită în ritmul sunetelor, uneori puteai vedea copii plutind prin copaci, femei mătăhăloase agățate de câte o cracă, infirmiere scormonind pământul, după masă cei din cartier și chiar din centrul orașului se aliniau de-a lungul gardului și așteptau concertul care făcea minuni, se spunea despre concertele lui Zinzin că vindecă infecțiile, cancerul și chiar bolile de plămâni
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o să se răcească totul, nu vreau să mă trezesc pe cap cu cine știe cine, e de-ajuns să scapi o vorbuliță și totul se duce de rîpă, îl atenționează. — Drept cine mă crezi? Aș fi un idiot să-mi tai singur craca de sub picioare. — Și atenție mare la soldățeii mei din posturi, nu-i nici unul dintre ei ușă de biserică, sînt puși acolo doar să-și facă datoria. Dacă tot ai adus vorba, simte Regizorașul că a sosit și momentul să facă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
îl ținuse de mână pe patul de moarte și cum, după aceea, ieșise afară năucită, vrând să se jeluiască, așa cum ar fi fost normal, dar rămăsese tăcută în durerea ei; și cum văzuse un turac uitându-se la ea de pe craca unui copac, și cum fâlfâise acesta din aripi și zburase cu o cracă mai sus, apoi se întorsese să se uite la ea, din nou, înainte de a-și lua zborul; și de o mașină roșie care exact în momentul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
afară năucită, vrând să se jeluiască, așa cum ar fi fost normal, dar rămăsese tăcută în durerea ei; și cum văzuse un turac uitându-se la ea de pe craca unui copac, și cum fâlfâise acesta din aripi și zburase cu o cracă mai sus, apoi se întorsese să se uite la ea, din nou, înainte de a-și lua zborul; și de o mașină roșie care exact în momentul acela trecuse pe drum, având în spate două fetițe îmbrăcate în rochițe albe, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mici amănunte conturul frunzelor proiectate pe cerul pustiu. Chircite din cauza căldurii de după-amiază, frunzele erau ca niște mânuțe împreunate într-o rugă; o pasăre, o coțofană oarecare, slinoasă și ca vai de ea, era agățată ceva mai sus pe o cracă, cu ghearele bine fixate, aruncând săgeți din ochii ei negri. Doar situația pur și simplu dificilă în care se afla domnul J.L.B. Matekoni făcea ca imaginea să-i apară atât de vie dinaintea lui; ca unui condamnat la moarte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și ciuboțica-cucului, cu trifoiul și patlagina, cu loboda și măselarița, cu traista-ciobanului și țâța-oii, cu sângele-voinicului și creasta-cocoșului, de-un exemplu, și scrijelesc și io, inspirat cât se poate atunci, vreo doi tei cu câte trei-patru cuiburi de cioară pe crăci, poate și unul de guguștiuci, mai scorburoși săracii, mai jumuliți din cauza Floriilor, mai cu viermi sub scoarță, mai ciuntiți ca să-ncapă liniile de tramvai și de troleu, asta înseamnă că mai bine aș fi crescut într-o casă de copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
țin cuvîntări, iar seara pun la cale demonstrații și tipăresc în ascuns gazete și manifeste îndemnînd la revoluție, scot oamenii în stradă, fac gazete. El, cu mintea lui de adjutant, nu i-ar interzice, nu poți să-ți tai singur craca de sub picioare, să zic interzis, deci nu mai există, asta înseamnă să te obligi singur să nu iei în seamă o parte din realitate. Iar realitatea pe care n-o iei în seamă nu te iartă, ea își vede de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
interzis, chipul visătorului visat. Împărăția veșmintelor albe Casa de Dom Ignacio, Abadiania Brazilia. Lumina albă De pe terasa "Casei de Dom Ignacio" se văd formele moi și suave ale Abadianiei; un pământ roșu și uscat, cu arbuști verzi cu trunchiurile și crăcile enervate. Un univers calm, ondulat se deschide în fața ochilor, un spațiu cristalin, desfășurat într-un timp paralel, încetinit, dilatat; un spațiu al umbrelor și al spectrelor ce se mișcă relaxat, fără grabă, la ralanti. Fugărit și hăituit din toate părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mersului încrezut prin mulțimea de spectatori care se dădeau la o parte ca la trecerea unui V.I.P., așchii din tristețea de copilă pedepsită pentru năzbâtii, ceasul de mână al colegei de clasă spart cu piatra, care-și schimbase traiectoria din crăcile nucului spre mâna acelei nefericite cu pigmenții prostiei moștenite, firimituri, câte mai rămăseseră din clipele în care, împietrită, stătea cu bicicleta furată în fața elevilor și profesorilor liceului din care fusese apoi exmatriculată, dar și dezlănțuirea nebună pe care a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cum poate duce pe umeri atâta talent actoricesc. Ceea ce toată lumea știa era faptul că, tot mergând spre Dumnezeu, pe partea dreaptă a Infinitului se află un mic Univers, plictisit că există, pentru că în toată pustietatea aceea pipernicită, în pomișorul cu crăci uscate ale timpului și aceasta nimeni nu o știe se ambiționa să existe un mic glob de lut, cu o luminiță interioară, care-i menținea suflul vieții, cu o îndărătnicie pe care nici ea nu și-o pricepea. Acolo spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de un virus trădător, hotărî ca executorii judecătorești să-și pornească marșul în piano forte (ghidați prin GPS) spre cabinetul doctoriței. Un cărăbuș rătăcit din toamna tinereții mele căzu pe spate lângă pupitrul robotului electronic, în fața căruia Eliza părea o cracă uscată la poalele Everestului. Ea își lipi fruntea smochinită de manșonul scanner-ului bipolar, apăsând încet cu vârful subțire al arătătorului tasta de sonare a spațiului intergalactic din scăfârlia plăpumăresei. Se ridică brusc privind fix la insecta insalubră din fața sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Satelitu, în coliba improvizată din coceni uriași la lumina de ziuă a Lunii, de pe care Căpcăunu, profesorul nostru de matematică, ne culegea parașutele din batistă și zmeiele din coală albastră, pentru că Globul plutea atât de aproape de Pământ, încât se auzeau crăcile copacilor trosnind, din liziera din partea de nord a cătunului, ba chiar și acoperișurile caselor sufereau, nu de atingere, ci de magnetism, pentru că țiglele zburau spre astrul nopților copilăriei noastre da, satul ăsta era în Siberia la vreo 8.000 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
uriaș, de la omoplați în jos, pielea îi era acoperită cu boabe mari, cărnoase și galbene, precum și pe toată șleahta de repetenți ai clasei a V-a, de parașutele din batistă și zmeiele căzute pe câmpul lunar. Luna trecea trosnind printre crăci, dărâmând hornurile mai înalte ale caselor. Dorința mea era să îi învăț pe toți copiii limba matematicii. Și îi lăsam repetenți în fiecare an și chiar dacă aveau să moară repetenți, scopul suprem era matematica. Matematică am zis? Matematică să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o să se răcească totul, nu vreau să mă trezesc pe cap cu cine știe cine, e de-ajuns să scapi o vorbuliță și totul se duce de rîpă, îl atenționează. — Drept cine mă crezi? Aș fi un idiot să-mi tai singur craca de sub picioare. — Și atenție mare la soldățeii mei din posturi, nu-i nici unul dintre ei ușă de biserică, sînt puși acolo doar să-și facă datoria. Dacă tot ai adus vorba, simte Regizorașul că a sosit și momentul să facă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-l cheme, din fundul rărunchilor, pe deadul Vasile. Dar deadul Vasile era prea departe ca să-l audă și să-i vină într-ajutor. Îi răspunse numai ecoul, pe mai multe voci, și un stol de ciori se ridică întunecat dintre crăcile unor salcâmi răzleți și încă fără frunze. Apoi Culae iuți pasul și o luă la fugă, în căutarea unui adăpost. Întâmplarea norocoasă îi scoase în cale un bordei dărăpănat și învelit cu stuf, răsărind stingher la o margine a drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]