74 matches
-
Adam, se dusese la cabine și de acolo la bazin. Făcuse câțiva pași pe margine, căutând, printre înotători, un spațiu unde să plonjeze, și nici măcar n-o zărise pe Diane. Gândurile îi erau foarte departe de ea. Acum își executa craulul perfect, fără efort, cu capul sub apă și mâinile bine întinse, pentru a atinge peretele bazinului când se întorcea. Părul castaniu i se ridicase vârtej în creștet, întocmai ca părul lui Brian. Respira neauzit, misterios, în adâncul apei, de parcă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi mort de doisprezece ani. Curând după săritura lui, care stârnise reacții atât de puternice și de deosebite în inimile, celor doi observatori, Tom McCaffrey se ciocni în apă cu Diane Sedleigh. Înainte de această întâlnire, Tom înotase liniștit, exersându-și craulul lui degajat, în timp ce o puzderie de gânduri nefericite, încâlcite, se învârtejeau prin capul lui frumos, cu buclele ude care pluteau și se răsuceau. Trecuseră două zile de la extraordinara lui întrevedere cu John Robert, zile în care Tom nu întreprinsese nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
olimpice încă de la prima ediție modernă din anul 1896. În anul 1908 a fost înființată Federația Internațională de Natație (F.I.N.A.). Începuturile înotului sportiv se leagă de tehnica înotului bras, iar spre sfârșitul secolului al XIX-lea apare tehnica de înot craul. 1.2. Înotul în România Istoricii au descoperit în țara noastră mărturii ce demonstrează practicarea înotului de către oamenii care trăiau în apropierea apei, în scop utilitar, ca mijloc de supraviețuire, ca necesitate igienică distractivă sau ca sport. S-a făcut
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
țara noastră mărturii ce demonstrează practicarea înotului de către oamenii care trăiau în apropierea apei, în scop utilitar, ca mijloc de supraviețuire, ca necesitate igienică distractivă sau ca sport. S-a făcut referire la înotul „voinicesc”, care are unele asemănări cu craulul de astăzi. Multe misiuni și fapte de luptă, din secolele al XV-lea și al XVI-lea, ale ostașilor si oamenilor așezați pe lângă ape și mai ales de-a lungul Dunării, dovedesc cunoașterea tainelor înotului. Dacă la greci și romani
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
a putea veni în contact cu apa mișcată. - modul de înclinare a mâinilor, care să permită acționarea acestora după modelul elicei și nu după modelul padelei, adică fără să se producă trenă. Capitolul 3. Tehnica înotului sportiv 3.1. Procedeul craul Denumirea a fost dată de către antrenorul american George Forman, care urmărind cum înoată sportivul australian Alik Wickhan, a exclamat: „Priviți cum se târăște acest copil!” - (cum craulează n.t.: to crawl - a se târî), în unele lucrări mai vechi este
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
fost dată de către antrenorul american George Forman, care urmărind cum înoată sportivul australian Alik Wickhan, a exclamat: „Priviți cum se târăște acest copil!” - (cum craulează n.t.: to crawl - a se târî), în unele lucrări mai vechi este denumit și craul pe piept, iar în cele prelucrate din limba engleza, liber. Tehnica de înot craul apare in anul 1897, fiind demonstrata pentru prima oara la înotătorii australieni. Mai târziu, în anul 1922, a apărut tehnica de înot craul a lui Weissmuller
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
Wickhan, a exclamat: „Priviți cum se târăște acest copil!” - (cum craulează n.t.: to crawl - a se târî), în unele lucrări mai vechi este denumit și craul pe piept, iar în cele prelucrate din limba engleza, liber. Tehnica de înot craul apare in anul 1897, fiind demonstrata pentru prima oara la înotătorii australieni. Mai târziu, în anul 1922, a apărut tehnica de înot craul a lui Weissmuller, care a reușit pentru prima data să înoate 100 de metri sub un minut
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
este denumit și craul pe piept, iar în cele prelucrate din limba engleza, liber. Tehnica de înot craul apare in anul 1897, fiind demonstrata pentru prima oara la înotătorii australieni. Mai târziu, în anul 1922, a apărut tehnica de înot craul a lui Weissmuller, care a reușit pentru prima data să înoate 100 de metri sub un minut, tehnica lui fiind considerată clasică, coordonarea fiind de 6 mișcări de picioare la un ciclu de brațe. Prin anii 1930, procedeul craul a
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
înot craul a lui Weissmuller, care a reușit pentru prima data să înoate 100 de metri sub un minut, tehnica lui fiind considerată clasică, coordonarea fiind de 6 mișcări de picioare la un ciclu de brațe. Prin anii 1930, procedeul craul a fost perfecționat de înotătorii japonezi care înotau cu 10 mișcări de picioare la un ciclu de brațe. Tendința actuală a tehnicii de înot în procedeul craul este cea utilizată de Weissmuller, adică coordonare 6-2, cu o poziție adecvată a
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
6 mișcări de picioare la un ciclu de brațe. Prin anii 1930, procedeul craul a fost perfecționat de înotătorii japonezi care înotau cu 10 mișcări de picioare la un ciclu de brațe. Tendința actuală a tehnicii de înot în procedeul craul este cea utilizată de Weissmuller, adică coordonare 6-2, cu o poziție adecvată a capului. 3.1.1. Utilizarea procedeului: În competiții: procedeul craul se înoată în probele de liber după cum urmează: 50m, 100m, 200m, 400m, 800m, 1500m, în probele de
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
10 mișcări de picioare la un ciclu de brațe. Tendința actuală a tehnicii de înot în procedeul craul este cea utilizată de Weissmuller, adică coordonare 6-2, cu o poziție adecvată a capului. 3.1.1. Utilizarea procedeului: În competiții: procedeul craul se înoată în probele de liber după cum urmează: 50m, 100m, 200m, 400m, 800m, 1500m, în probele de ștafetă, 4x50m, 4x100m, 4x200m, ultimul schimb în ștafetă de 4x100m mixt, precum și ultimul procedeu înotat în probele individuale de 200m mixt și 400m
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
triatlonuri, traversări de cursuri de apa, e.t.c.). Pentru agrement, este unul din cele mai utilizate, mai ales datorita vitezelor pe care le poate dezvolta, (este utilizat frecvent si sub forme tehnice mai puțin perfecționate - voiniceasca, over, trudgeon). Procedeul craul a evoluat devenind cel mai rapid dintre procedeele înotului sportiv. Mecanismul acestui procedeu implica următoarele: - mișcarea brațelor - mișcarea picioarelor - coordonarea brațelor - coordonarea brațelor cu respirația - coordonarea brațe-picioare - startul - întoarcerea 3.1.2. Mișcarea brațelor Din punct de vedere biomecanic, în
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
evoluat devenind cel mai rapid dintre procedeele înotului sportiv. Mecanismul acestui procedeu implica următoarele: - mișcarea brațelor - mișcarea picioarelor - coordonarea brațelor - coordonarea brațelor cu respirația - coordonarea brațe-picioare - startul - întoarcerea 3.1.2. Mișcarea brațelor Din punct de vedere biomecanic, în procedeul craul brațele lucrează alternativ ciclic. Alternanța presupune ca atunci când un braț vâslește, celălalt braț revine prin aer la locul de unde a plecat. Parcurgerea completă cu fiecare braț a unui drum acvatic și a unuia aerian, constituie un ciclu de brațe. a
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
6 bătăi de picioare la un ciclu de brațe, fiecărui mișcări de braț corespunzându-i trei bătăi de picioare. În probele de fond se utilizează coordonarea la 2 și 4 bătăi de picioare la un ciclu de brațe. Pentru procedeul craul cu 6 bătăi de picioare la un ciclu de brațe, coordonarea este după cum urmează: faza intrării brațului stâng în apă are loc simultan cu bătaia în jos a piciorului stâng, apucarea apei cu brațul stâng este simultană cu bătaia în
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
încep să bată pentru a asigura înălțarea corpului spre 35 suprafața apei. Urmează o vâslire cu un singur braț și ridicarea capului pentru a atinge nivelul apei. Acest lucru pe sub apă se poate realiza prin mișcări ale picioarelor specific procedeului craul sau prin mișcări ondulatorii specifice procedeului fluture. Greșeli: a) la poziția inițială: - extensia sau flexia pronunțată a genunchilor - reacție musculară necorespunzătoare la semnalul de start. - degetele picioarelor nu prind marginea blocstartului - posibila dezechilibrare sau alunecare. b) la elan: - mișcări inutile
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
axa corpului, brațul de atac este aruncat către cel de sprijin, iar corpul se scufundă complet. Împingerea de la perete și alunecarea preced lucrul sub apă și revenirea la suprafață, care se realizează în același mod ca la startul în procedeul craul. Greșeli: a) la atac: - oprirea mișcărilor de brațe mult prea devreme - pierderea vitezei inițiale. - atacul peretelui cu cotul flexat - crește rezistența la înaintare, iar gruparea la perete este dificilă. b) la întoarcere: - sprijinire pe marginea bazinului - determină pierderea inerției de
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
lucrului sub apă; - poziția de alunecare greșită care duce la creșterea rezistenței la înaintarea prin apă. 3.2. Procedeul spate La apariția sa ca procedeu, era sub altă formă, iar englezii au folosit expresia back crawl, care se traduce prin craul pe spate. Astăzi, procedeul poartă denumirea spate. Modalitatea de a înota pe spate este binecunoscută din cele mai vechi timpuri, prima referire în acest sens datând din anul 1538, în lucrarea profesorului Nicolas Wynman, intitulată „Colymbetes sive de arti natandi
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
de 100m într-o tehnică nouă, realizând un timp foarte bun pentru acea vreme (1:21,2), determinând uitarea brasului pe spate. El folosea o mișcare de forfecare a picioarelor, iar brațele erau scoase alternativ din apă, înotând spate din craul răsturnat. Între anii 1930-1940 japonezii perfecționează poziția pe apă, printr-o poziție mult mai culcată a corpului pe apă. În anul 1936, la J.O. desfășurate la Berlin, înotătorul american A.Kiefer câștigă proba de 100m cu timpul 1:05
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
a accidentaților. Mecanismul procedeului spate, implică următoarele: - mișcarea picioarelor - mișcarea brațelor - coordonarea brațelor și picioarelor - coordonarea brațelor cu respirația - startul - întoarcerea 3.2.2. Mișcarea picioarelor În procedeul spate, mișcările de picioare au un mecanism biomecanic asemănător celor din procedeul craul. Ele asigură înălțarea sportivului, facilitând trecerea umerilor peste apă. De asemenea, mențin echilibrul și aliniamentul lateral, corectând deplasările în plan orizontal produse de mișcările alternative ale brațelor. În general se recomandă conservarea forței propulsive a picioarelor, obținută doar prin lovituri
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
anihilarea inerției mișcării ascendente. Când călcâiul se situează din nou sub nivelul șezutei se inițiază un nou ciclu de mișcare. Din punct de vedere biomecanic, fazei ascendente a mișcării de picioare spate îi corespunde faza descendentă a mișcării de picioare craul. Deosebirea majoră între aceste structuri motrice o constituie faza ascendentă, unde genunchiul este mai flexat decât la procedeul craul, în faza descendentă. Amplitudinea mișcărilor variază între 20cm și 30cm, fiind influențată de constituția înotătorului, de forța brațelor și de ritmul
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
mișcare. Din punct de vedere biomecanic, fazei ascendente a mișcării de picioare spate îi corespunde faza descendentă a mișcării de picioare craul. Deosebirea majoră între aceste structuri motrice o constituie faza ascendentă, unde genunchiul este mai flexat decât la procedeul craul, în faza descendentă. Amplitudinea mișcărilor variază între 20cm și 30cm, fiind influențată de constituția înotătorului, de forța brațelor și de ritmul loviturilor de picior. Gleznele sunt relaxate și în ușoară inversie pe durata ambelor faze, iar în timpul bătăii se pune
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
încordată inutil musculatura membrelor inferioare. În general, aceste toate greșeli produc o creștere substanțială a rezistenței hidrodinamice - frontală, de frecare și turbionară - iar mișcările se realizează cu un consum energetic ridicat. 3.2.3. Mișcarea brațelor Asemănările tehnice între procedeele craul și spate sunt evidente și în cazul mișcării brațelor. Astfel, procedeul spate este considerat o versiune răsturnată a procedeului craul. Această convingere a apărut după anularea teoriei propulsiei prin rezistență, mai precis, odată cu aplicarea teoriei portanței asupra mecanismului mișcărilor de
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
și turbionară - iar mișcările se realizează cu un consum energetic ridicat. 3.2.3. Mișcarea brațelor Asemănările tehnice între procedeele craul și spate sunt evidente și în cazul mișcării brațelor. Astfel, procedeul spate este considerat o versiune răsturnată a procedeului craul. Această convingere a apărut după anularea teoriei propulsiei prin rezistență, mai precis, odată cu aplicarea teoriei portanței asupra mecanismului mișcărilor de înot. Biomecanic, și în procedeul spate brațele lucrează alternativ ciclic, iar rolul lor este propulsiv, mișcările desfășurându-se predominant în
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
mișcării inițiale spre în jos a brațului stâng, piciorul drept bate în sus în timpul mișcării în sus și piciorul stâng bate în sus în timpul mișcării finale în jos. Asemănarea între coordonarea acestei vâsliri și cel cu șase bătăi a procedeului craul este remarcabilă, creând suport teoriei care susține că o coordonare de șase bătăi, poate fi cea mai eficientă metodă pentru ambele procedee de înot, cel puțin pe distanțe de 200m sau mai puțin. 3.2.5. Coordonarea brațelor cu respirația
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
pe prima parte a tracțiunii se realizează expirația. Înotătorii de performanță, mai ales în ultimul timp, execută inspirația la începutul executării vâslirii cu brațele. 3.3.6. Startul Primele faze ale startului se realizează asemănător celor descrise la startul de craul (poziția pe blocstart, elanul și drumul aeriană. Singura diferență apare la, intrarea în apă, lucrul sub apă și revenirea la suprafață. Intrarea în apă se realizează la o adâncime mai mare, pentru a permite efectuarea eficientă a lucrului pe sub apă
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]