66 matches
-
a fost republicată în anul 1995 de Editura Grai și suflet - Cultura Națională sub îngrijirea lui Iordan Datcu; prin urmare, cititorul pregătit s-o parcurgă o poate găsi fără dificultate. Am procedat în felul următor: din volumul lui Artur Gorovei Credinți și superstiții ale poporului român, publicat în anul 1915 în seria „Din viața poporului român“, Culegeri și studii XXVII, am eliminat prefața, notele bibliografice, trimiterile la zonă și/sau la persoanele care au furnizat informațiile, indicele alfabetic și glosarul, adică
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
prefață la Gramatica românească); „Se duce vechea noastră Moldovă, și în curând n-o să mai rămâie în ea decât niște struluibați cu mintea stricată - n-o zic asta pentru d-ta - carii, prin scrierile lor, se silesc a sterpi sămânța credinții ce a mai rămas [...] - Lasă proorociile, cinstite Bogonoase, răspunsei. Ești bătrân și ți se par toate celea negre, în vreme ce noi videm tot frumos. Nu facem ce făceau părinții noștri? Nu, pentru că sântem fii a unui alt veac, și trebuie să
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
amintiri (1935), Anii de ucenicie (1944), Mărturisiri (1960) și altele se constituie în necesare întregiri. S-au menținut, la nivel lexical, fonetisme și forme precum pâne, câne, sară, fluer, boer, bielșug, îmbielșugat, bae, ploae, femee, barbat, păreche, răpeziciune, proect, simțimânt, credinți, suferinți, delicateță, întăi, chiamă, cătră, ceiace, novembre, dechembre, prietin,aceia, aceiași, ceia, creiază, câte odată, deadreptul, dela, dinapoi, deschee, eri, es, greeri, înnalte, însfârșit, nicio, pentrucă, perduți, poeni, sue, tângue, târguește, zgudue și altele ca acestea, specifice modului de comunicare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe principele George la căsătorie. La Iași vine Boroș, trimisul lui Sigismund, și vede pe fată. Lupul îi dă și un portret al fetei. Lui Sigismund îi face impresie că Ruxanda (Irina) e păpușă de harem; pe lângă asta urmează altei credinți etc. George Racoți mustră pe fratele său pentru nazurile pe care le face. Îi scrie: "E vorba despre lucruri importante, de principatul meu și de interesele familiei. Nu trebuie să ai nici o teamă: vei face din soția M-tale ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
petrecea cași la țară: era adică o sărbătoare creștinească de hodină și mâncare. Nu se importase încă "pomul"; copiii umblau numai cu "steaua" și cu "Irozii"; Țiganii cu colindele; cele trei zile sfinte erau albe, curate și pline de mireasma credinții. Cântecele de stea aveau în ele ceva înflorit și vesel, colindele se ridicau, sara, spre stele ca suspine telurice. Veselia cea mare a tineretului era concentrată asupra serbării sfântului Vasile ajunul anului-nou. Ș-acuma la sate, e acelaș spectacol; orașele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
stee înainte-mi ca și zidul neînvins....... Tu te lauzi că Apusul înainte ți s-a pus? Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus? Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de fier, A credinții biruință căta orice cavaler. Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul!..." Există și o speculație, conform căreia Mihail, fiul lui Mircea, conte al secuilor, reușise să introducă două persoane de încredere ca pârcălabi în cetatea Branului, cu acordul tacit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
să-i acorde lui și supușilor dezlegare de a consuma carne în „timpul păresimilor sau în alte zile în care mâncarea cărnii este oprită de hotărârile Sfintei Biserici Romane”, „precum și iertarea de păcate pentru acei care „ar muri întru apărarea credinții catolice... în lupta împotriva schismaticilor, tătarilor și păgânilor. Prinsă cu problemele ei, Curia papală se mișca greu în acele vremuri de certuri și cererea regelui a fost înregistrată abia în mai 1343, când Ludovic se afla în inima Transilvaniei, la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
p. 678. 418. Ibidem, loc. cit. 419. Ibidem, vol IV, p. 678. 420. Ibidem, vol. IV, p. 403. 421. Ibidem, vol. IV, p. 677. 422. Dan Horia Mazilu, Lege și fărădelege în lumea românească veche, p. 62. 423. Artur Gorovei, Credinți și superstiții ale poporului român, ediție îngrijită de Iordan Datcu, București, Editura „Grai și suflet - Cultura națională”, 2003, p. 82. 424. Vezi Gh. Brătescu, Vrăjitoria de-a lungul timpului, București, 1985. 425. Vezi Șarolta Solcan, Femeile..., p. 262; Idem, „Vrăjitori
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în 1878 la Chișinău, urmărit din nou de poliția țaristă, emigrează în România, stabilindu-se la Tulcea. Se înscrie la Facultatea de Medicină din București în 1886 și își ia doctoratul în 1895, cu lucrarea Contribuțiuni la studiul pediatriei populare. Credinți și obiceiuri relativ la pediatrie la locuitorii din Dobrogea. A fost medic la Sfântu Gheorghe (județul Tulcea), Buftea, Fierbinți și Slănic (în județul Prahova), și a murit, probabil la Slănic, îngrijind, pe timp de război, bolnavii de tifos. C. a avut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286478_a_287807]
-
Minciunile lui sînt un fel de miraj..." Și primul miraj, a cărui victimă a căzut odrasla plăpîndă a onorabililor zarzavagii din Delea Vechie, a fost credința că el, Bran Popescu, e un mare artist... Ca o consecință neapărată a acestei credinți, el, de cînd încă a căpătat dreptul să-și puie pe cărțile de vizită titlul onorific de "student în drept", ș-a făcut un cap de artist: părul vîlvoi în dezordine poetică, barba a la Alfred de Musset, gulerul cămășei
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
a celor mai multe din capitolele acestei cercetări..." Prima secțiune a volumului (Pamfile o numește "despărțirea I") e consacrată soartei, ajutorului, norocului și e dedicată ursitoarelor. Și începe așa: "Ursitoarele, numite și Ursitori, Ursători, Ursite, Ursoi, Ursoaice sau Ursoni... sunt, după unele credinți, trei fecioare sau zîne, după altele "șapte muieri" iar după altele nouă femei cari ursesc sau urșesc, adică croiesc ursita, ursa, urseala sau soarta noilor născuți în întîia noapte a nașterii, după unele socotințe, în cele trei dintîi nopți de-
Despre mitologie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16051_a_17376]
-
aici / Nu mai e Iisus? / Negrii bolșevici / Iarăși l-au răpus”. În același spirit mobilizator al credinței sunt scrise mai multe poezii de război, neamintite de anchetatori în rechizitoriu: Transnistria („Sub orice pas i-o urmă a crucii și-a credinții / Și iar iezmele stepei din fața noastră fug”), Albei-Iulii, Rugăciunea răniților, Strofe pentru un cimitir al eroilor, Tristețea umblă-n țară, Dor, Comoara etc. Dintr-un document „strict secret” reprodus într-o aproximativă Carte Albă a Securității. Istorii literare și artistice
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
de regizorul Cristian Munteanu. Înțelegem astfel sensul cuvintelor lui Enescu însuși în discursul de recepție rostit în anul 1933, la Academia Română: ,Muzica... un grai izvorît din inimă și menit s-aducă dragoste și înfrățire printre cei pe care îi despart credinți și obiceiuri deosebite. Muzica este un grai în care se oglindesc, fără posibilitate de prefăcătorie, însușirile psihice ale omului, ale popoarelor". în paralel, aidoma unei scenografii de mare sugestie, atent elaborate, sunt definite planurile secundare, cele terțe ale acțiunii, este
Enescu - 50"... istorie și legendă" by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11414_a_12739]
-
pe cît de brutal pe atît de acefal: "în viața popoarelor luptătoare, scriitorii au fost și vor rămîne avangarda care deschide bătaia. Scrisul lor e trîmbița fermecată prin care se propagă aspirațiile unui neam. Ei sînt reprezentanții celei mai avansate credinți și din ținuta lor trebuie să se desprindă idealitatea unui popor. Ei sînt apostoli, nu vameși. Ei predică, nu fac tîrg". La fel, în chip salutar, atrage atenția asupra primejdiei reprezentate de amnezia comunitară, care poate ușor deveni o formă
Cazul Goga (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12776_a_14101]
-
vital părea să se întunece cu pași repezi, deschidea totuși perspectiva și speranța într-un gând vechi și drag al compozitorului român despre ”menirea sfântă a muzicii” - aceea de a aduce ”dragoste și înfrățire printre cei pe care îi despart credinți și obiceiuri deosebite.” Faptul că, timp de două săptămâni sau mai mult, trăiam și respiram același aer cu artiști legendari pentru noi ca Yehudi Menuhin, Sir John Barbirolli, Claudio Arrau, Arthur Rubinstein, Henryk Szeryng, David Oistrah, Sviatoslav Richter, Zubin Mehta
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
punea fașa pe drum ca să treacă oile peste ea: se lăsau perdelele în jos, se lua apă de la fântână străină, zicând : „Eu las plânsorile aice și iau odihnă“, se foloseau diferite ierburi, se alăpta pe prag etc. (cf. A, Gorovei, Credinți). Plânsul copilului era considerat „un fel de morb“, care se numea plânsori (plânsoare) și era personificat în textele descântecelor „(cf. S. PI. Marian, Nașterea). RÂSUL : Dacă lacrimile sunt semnul tristeții și al jalei, râsul reprezintă expresia bucuriei, o metaforă a
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Hristea Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107370]
-
apotropaică și vina propițiatorie, în raport cu mirele și mireasa (cf. I. Șeuleanu, Poezia populară de nuntă). Chiar și în somn, râsul îl pune pe om sub ocrotirea forțelor binelui: „Pe copiii care râd în somn îi mângâie Maica Domnului“ (A. Gorovei, Credinți). neofit - persoană care a îmbrățișat de curând o nouă religie, abandonând credința veche
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Hristea Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107370]
-
purta norii, și a se însoți cu demonii și duhuri necurate, care i-ar aduce Cartea Șolomănia numită, și care carte, care ceteaște poate să aibă tot ce doreaște pe această lume” (99). Scris în spirit iluminist, „spre stricarea acestii credinți deșarte”, articolul este important pentru că el conține, se pare pentru prima dată, informații privind atât inițierea solomonarilor („învață 13 școli”, la fel ca în tradițiile sârbești, croate și maghiare), cât și cartea magică a acestora, prezentată ca fiind o piatră-talisman
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ceteaște, poate să aibă tot ce dorește pe această lume”. Este vorba de un articol menționat deja de mine, scris în 1840 de dr. Paul Vasici, al cărui scop declarat era să dezvăluie „ce este [cartea] Șolomănia”, „spre stricarea acestii credinți deșarte” (99). Informațiile ulterioare acestei prime atestări documentare nu sunt prea detaliate în privința formei și conținutului acestei „cărți”. Singurele lucruri pe care le aflăm sunt că solomonarii (mai rar) o „scriu” (în perioada inițierii) și (de regulă) o „citesc”. Dar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de pe‐atunci că în mine‐o să pună Suflet prea grav și răsunet prea slab, că adună Abur de vis și de boltă ce‐ar fi să răpună Tropotul lung și mereu al galopului meu. Iată‐ mă azi înarmat cu aceste credinți, Cu îndârjirea păstrată ‐ cuțit între dinți - Dar cu prea multă dorință să vii, să‐ mi alinți. Brună fecioară a păcii adânci și cuminți, Tropotul lung și mereu al galopului meu. ÎNTÂLNIRE CU MAMA Deci iată cartierul de târg moldovenesc În
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mai putea fi acum de‐am reuși în toamna ruginie, la margini de drum, să mai trăim în timpul ce‐a rămas ‐ subtil răgaz ‐ o clipă pentru noi. și apoi să uităm numărul anilor în visări prea târzii... inocente dorințe fantasme, credinți în timp rătăcit... doar lacrimi fierbinți și‐ un vag infinit ca părinți cucernici, cuminți! DE 8 MARTIE Pentru‐a lui mămică Fiul a brodat O batistă mică. Mult s‐ a mai muncit Mult a mai brodat‐o Până‐a izbutit
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
-n zale de-mpărați și de viteji? Tu te lauzi că Apusul înainte ți s-a pus?... Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus? Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de fier, A credinții biruință căta orice cavaler. Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul... Și de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este, Dușmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
unor raporturi esistente. Cu încetarea acestora, ele devin neînțelese. Jurisprudența - osificarea și susținerea raporturilor de interes reciproc. Cu încetarea acesteia, încetează și el. Filozofia (practică) a fost sofistica prin care s-a încercat a se da o bază științifică, subiectivă credinții de ordine divină infiltrate prin religie în sufletele omenești - cu încetarea rațiunii acestor credințe, încetează ea în partea ei practică. În cea teoretică ea-i desființată prin esperiențele sigure ale științei naturale. Virtutea nefiind alta decât formularea pe baze subiective
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
prin imprecație: Privilegiile astea, blestemate să fiți! Confesându-se, artistul își declară imunitatea la ideologiile care l-au traversat: nicio ideologie nu mi-a lăsat vreo igrasie-n suflet / nici un curent nu m-a spulberat de pe cărarea / exacerbat-a bunei credinți. Și toată această demnitate asumată, de-a lungul unei experiențe ontologice notabile, induce apetența pentru definiția poetică: Tăcerea e / Pâine cu coajă de boemă și miez de paradă sau: Fericirea stă pe jos - / o mizerie pe dos. Iar tangențele cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
poetul versifică corect statornicia noastră pe acest pământ: "Am fost aici. Părinții mei, părinții/ părinților, bunica, bunii/ și ploile ne știu arama lumii/ iluminându-ne-n vecernii, dinții/ avarii, goții și în urmă hunii/ nu ne-au clintit./ Cu sabia credinții ne-au învelit." În acest context, Dan Mutașcu cântă "sărbătorile" țării, elanul constructiv în aceeași idee: "și să scriem pe cortegii de zile: România/ și să vorbim în fiecare dimineață cu istoria mărturisindu-i că n-am vrea nicicând/ să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]