141 matches
-
odată pornit în bejenie, mai întîi la Botoșana și, apoi, coborînd, a ajuns la Pipirig. Argumentul că așa-numitul "drum împărătesc" peste Carpați, din Năsăud în Bucovina s-a deschis, de fapt, mai tîrziu e bine utilizat și, de aceea, creditabil. Incursiunile în istoria altor Crengești (Vasile, Chirilă) mi se par, în ordinea chestiunii urmărite, cam bine inutile. Dar temeiurile încuscririi a lui David Creangă și Petrea Ciubotariul, prin căsătoria lui Ștefan (al treilea după fondatorul Ștefan) cu Smaranda sînt bine
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]
-
în 1882, a Luceafărului, pe care l-a creat în cîteva săptămîni, la 17 aprilie 1882 vestind-o pe Veronica despre încheierea poemei, pe care, după ce a transcris-o, a citit-o în ședințele Junimii mai operînd modificări. Ediția e creditabilă perfect, facsimilele reproduse la toate scrisorile (excelent executate, restituind pînă și culoarea hîrtiei originalului), atestînd autenticitatea lor. Ca unul care am lucrat pe manuscrisele caietelor eminesciene de la B.A.R. confirm autenticitatea lor. Păcat că nu se poate face pe
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
ca omul fără însușiri din romanul lui Musil. Posedînd din toate (talent, luciditate, informație, expresie, echilibru moral etc.) cîte puțin, cronicarul este primejduit îndeosebi de excesul propriilor calități. Imaginația debordantă l-a împiedicat bunăoară pe Călinescu să fie un recenzent creditabil. Finețea analitică a lui Streinu este de nesuportat în articolele pe care le consacră unor autori mediocri. La fel ca gravitatea teoretică a lui Vianu ori erudiția detaliilor a lui Cioculescu. Pompiliu Constantinescu nu se compara cu nici unul dintre ei
Criticul fără însușiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16153_a_17478]
-
cu primul ei volum. A procedat sistematic, verificînd, în presa timpului, mai fiecare dintre afirmațiile autorului, dublînd astfel, aproape, în aparatul de note, cartea pe care o edita. De acum încolo, cartea lui Bacalbașa devenea un instrument de lucru perfect creditabil. Tocmai în 1993 a apărut al doilea volum și, acum, în 2000, al treilea. Cu o asemenea distanță între volume, lucrarea era amenințată să se risipească, ajungînd mai bine în marile biblioteci publice, dar mai greu în bibliotecile cercetătorilor. Dar
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
derivă". În Adio, Europa!, roman politic scris, de asemenea, în anii '80, Ion D. Sîrbu adoptă tocmai această formulă a narațiunii subiective, a "autoficțiunii" (S. Doubrovsky), fapt semnificativ pentru situarea ontologică a scriitorului în raport cu lumea narată. Singurul punct de vedere creditabil din acest roman aparține naratorului-personaj (Desiderius Candid), celelalte personaje având doar rolul unor parteneri ideali, abstracți, necesari structurării discursului. Doar eul-narant are acces la propria interioritate, discursurile tuturor personajelor sunt raportate la macrodiscursul auctorial, ceea ce face ca monologurile naratorului să
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
rupte de realitate, e timpul să vă schimbați părerea fiindcă - așa cum o demonstrează nu doar textele, ci și numeroasele fotografii ale cărții - bucuria, lumina, inteligența harismatică și mobilitatea sunt semnalmentele adevăraților slujitori ai lui Dumnezeu. „Prietenii mei - spune naratorul, martor creditabil al adevărurilor pe care doar stilistica și textualizarea le transformă în ficțiune - sunt oameni obișnuiți. Și, bineînțeles, sunt foarte departe de a fi canonizați.” Fiecare dintre prieteni are o poveste și felul în care arhimandritul Tihon le regizează apariția în
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]
-
care în tradiție medievală avea un rol bine definit, fiindu-i permis să spună acel adevăr inconvenabil, gol-goluț, de o manieră hilară și de pe o poziție aproape nulă sub raport social. În privința cicatricii care-l desfigurează aflăm două povești, niciuna creditabilă chiar dacă răspund la ceea ce s-ar chema un conflict oedipian rău lichidat. Jokerul așa cum polițiștii o confirmă nu are adresă, nu are identitate, el este legiune, răul care pune stăpînire pe Gotham City și care, în ciuda unei uluitoare demonstrații de
Ordinul cavalerului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8220_a_9545]
-
pare să aibă, în presa românească, rival, iar în subsidiar - o tonalitate profetică, aplicată exclusivist, cât se poate de laic, evenimentului literar. E curioasă, totuși, în planul conștiinței publice, întâlnirea acestor două niveluri. Fiindcă Alexandru Matei e, probabil, cea mai creditabilă sursă în materie de piață editorială francofonă. Și fiindcă, așa cum îi place lui să spună, opiniile lui nu au chiar întotdeauna atributele inocenței. Argumentul autorității și scepticismul ideologic sunt lentilele care mediază, și în gazetărie, și în volum, relația cu
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
logică, tocmai acest clivaj împiedică - o arăta excelent în eseul invocat H.-R. Patapievici - coagularea de natură istorică. Cu alte cuvinte, nici din colportajul condamnat la oralitatea măruntă, nici din elogiul cu osatură falsificată nu se poate deduce o istorie creditabilă, adică o structură conceptuală demnă de memoria colectivă. Cu asemenea premise, încremenirea în iluzii ar deveni, la scară globală, o regretabilă pastișă a protocronismului. Iar decența culturală s-ar reduce din păcate, pe scara individului, la eliminarea, cu bună-credință, a
Luna de miere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8090_a_9415]
-
Pluta Meduzei. Dispar din această istorie insula carnivoră, bancurile de pești zburători, balena albastră, într-un cuvânt feeria, rămâne doar esența vechiului dicton preluat de Thomas Hobbes în Leviathan-ul său: homo homini lupus. Din acest punct de vedere, povestea devine creditabilă, înlăturând orice urmă de miracol și aducând poate mai mult suspans, chiar dacă nu lămurește cauzele scufundării vaporului. Pentru scriitorul care își așteaptă subiectul, apariția unei istorii concurente este bulversantă pentru că abia în acest moment îi este pusă la încercare credința
Alfa și Omega și Pi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3926_a_5251]
-
stranie ambiguitate. Barzii-patrioți mai noi ai Basarabiei, în frunte cu Grigore Vieru, au pactizat, din păcate, cu naționalismul toxic al zelatorilor lui Ceaușescu. Comparabili oarecum cu ceea ce a reprezentat un Goga pentru Ardeal, Vieru și companionii săi deveneau mai puțin creditabili atunci cînd, pe de-o parte, se sumețeau împotriva ocupantului sovietic, dar, pe de alta, acceptau îmbrățișarea propagandiș- tilor de căpetenie ai aceluiași tip de regim din România. Am polemizat pe această temă cu regretatul Vieru, chiar în paginile României
Un poet basarabean by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4310_a_5635]
-
Chiar și așa, însă, însumarea lor, ludică și totodată impecabilă filologic, nu își pierde cu nimic din strălucire. Felul în care misterul matein, enunțat explicit și în duh, și în literă, a fost respectat și amplificat de câțiva scriitori absolut creditabili, e oricând demn de urmărit cu lupa. O ceremonie a lecturii care iese în întâmpinarea unei alte ceremonii, a scrisului. Poate părea o impietate - sau un semn de inadecvare intelectuală - ceea ce spun, dar nu cu mult diferit am resimțit primul
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
mâl și va deveni tot mai conștientă de această degradare, ce vine cu riscul unei desensibilizări definitive. Câtă vreme însă mai simte că lucrurile nu sunt în regulă, că lumea în care supraviețuiește este tulbure, Ioana Olaru rămâne un observator creditabil și un transfocator moral. Conversațiile cu doctorul Cosma o pun la grea încercare, prin dificultatea teribilă de a stabili - în curgerea atât de haotică a existenței sale - raporturile corecte între vorbe și fapte, cauze și efecte, premise și concluzii. Oameni
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
punctul central. Există inabilități de dozaj în tratamentul fabulei narative. Romanul este un document ficțional al existenței în utopia reală. Opera autentică a unei lumi false, care își impune cu orice preț efectele. Avem în el unul dintre primele romane creditabile ale utopiei românești, în ordine politică, psihologică sau morală. Parțial roman de sertar, Sertarul cu aplauze merită să fie elogiat fără conveniență. El transformă canonul nostru romanesc, prin amplitudinea, extensia problematicii și a retoricii ficțiunii, prin reactivarea unor abilități narative
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
strident anacronic, nici voit antipoetic, nici integral subsumat unei doctrine ușor popularizabile, scrisul lui Gabriel H. Decuble se arată a fi greu de încadrat într-un context literar gata definit. Probabil că sursele cele mai apropiate și mediatorii cei mai creditabili - dar nu dominatori sau dictatoriali - pentru o bună înțelegere a Eclecticii sunt volumele teoretice ale unor Guy Scarpetta (Elogiu cosmopolitismului) ori Pascale Casanova (Republica mondială a literelor). Iarăși probabil, emblema acestui demers are ceva din naturalețea oarecum postcolonială a afirmației
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
epic retrospectiv, printr-un șir de mărturii și de confesiuni, printr-o alternare între istoria mare și cronica de familie (în genul lui G. Călinescu și Petru Dumitriu), relativizând și intersectând perspectivele personajelor ce dau versiuni despre ceilalți și variante creditabile despre sinele confesorului. Valorizarea alternativă a cotidianului și a idealului, a politicii mari și a intrigii amoroase, a limbajului jos, bârfitor, de precupeață, și a limbajului înalt, de interpretare intelectuală, insuflă romanului Dimineață pierdută un ritm cuceritor.
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
câteva volume - semnate în colaborare cu Ion Manolescu, Angelo Mitchievici și Ioan Stanomir - de "explorări" sau de "istorie personală" în vremea antedecembristă, după un roman fantasy împărțit echitabil cu Andrei Ungureanu și mai ales după o foarte serioasă - și perfect creditabilă - carieră de cronicar săptămânal, Cernat iese cu adevărat la rampă în critica literară. Că, pe lângă aceasta, există sensibile și frecvente intersecții cu istoria culturală, munca de cercetare și studiile mentalitare de dată recentă, sau că ele pot fi analizate separat
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
prin definiție, un limbaj mai mult sau mai puțin Ťesopicť, ea vorbind în Ťpildeť și Ťcu tâlcť, solicitând adică polisemia, evantaiul conotativ extins, chiar și atunci când procedează la aparenta notație a concretelor. Căci așa cum au observat poeticieni recenți, cu totul creditabili, referințele în poezie devin, în fond, niște pseudo-referințe, trec într-un registru mai larg-metaforic și simbolic. Desigur, impresia de autenticitate e mai puternică în numitul discurs Ťtranzitivť, însă avem de-a face, în fond, tot cu o convenție". Dacă mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9622_a_10947]
-
modificările pregătite de critic nu sunt determinate de constrângerile regimului comunist. Ediția a doua a Istoriei... călinesciene, pregătită de autor "în secret" pentru a prinde un moment favorabil, nu este coruptă ideologic de cenzură și, prin urmare, este pe deplin creditabilă, deși nu a apucat să fie tipărită sub supravegherea autorului. După 1990, unele edituri au luat decizia, deloc blamabilă, de a prelua identic prima ediție a Istoriei..., cea din 1941. Oricât ar părea de surprinzător pentru necunoscători, reeditarea identică înseamnă
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
a doua, din 1965, în care autorul a operat modificări conjuncturale care au afectat limbajul erotic natural și dimensiunea spirituală a cărții. Dintre cele șase ediții antume ale romanului Enigma Otiliei (1938, 1946, 1956, 1959 și două în 1961), ultima creditabilă este cea din 1946. În cazul Bietului Ioanide (care ar comporta o discuție mai lungă), Nicolae Mecu arată de ce edițiile din 1953 și 1965 trebuie folosite numai pentru comparație: pentru că ambele au suferit ingerințele serioase ale cenzurii, până la "ideologizarea romanului
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
întâmplările. Nimic nu este dat, în F, în mod tranzitiv, livrat ca atare: o realitate brută expusă privirii, o scenă înfățișată în lumina constituirii ei. Totul este la a doua, la a treia mână, faptele fiind relatate de surse diferite, creditabile ori nu, de martori oculari nesiguri pe ei (l-a văzut Tică Dunărințu pe Moise omorându-l cu mâna lui, în Balta cu stupi, pe Manoilă sau totul a fost o halucinație?) și de agenți manipulatori care le modifică, subtil
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
stătătoare, negative ori pozitive. Calificarea lor morală nu apare de la bun început, nu predetermină conflictul și nu e confirmată, la final, de evoluția acestuia. Ea se face "din mers" și, mai important, din unghiurile celorlalte personaje. Naratorul impersonal, întru totul creditabil, dispare, iar autorul omnipotent trece voit într-o condiție de failibilitate. Cititorului nu i se mai servesc concluzii deja stabilite; și nu i se oferă o perspectivă supraetajată, de înălțime epică și morală, pe care aceste concluzii să fie sprijinite
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
cu el de pământ, fie ce-o fi), vom avea câteva surprize plăcute. Criticul caustic și chițibușar se dovedește, adesea, un meseriaș al analizei de text, un cititor pertinent, profesionist, puțin învechit sub raportul concepției despre roman, dar întru totul creditabil în mai multe comentarii. Făcând abstracție de textul encomiastic despre Geo Bogza, care sună rău, de elogiile revărsate asupra romanului Prins de Petru Popescu, ca și de alte câteva fragmente, analizele grupate în acest volum au ceea ce se numește adecvare
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
din Iași, bucurîndu-mă cu dovada citirii cărții. — Nu sînt eu, frate, e doar o parte din mine În Cucul ăla! Eu, ca și Flaubert cu Emma, sînt mai mult Eliza. Cu toate acestea, scriitori din generația mea, unii chiar prieteni creditabili, În pofida tuturor amabilităților de context, au pregetat să abordeze Demonul. L-au evitat nu pentru că nu ar exista acolo cîrlige de captare a interesului de la bun Început, ci deoarece, faptul l-am aflat de la unul din ei, nu-și Închipuiau
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
despre canon și cea despre revizuiri, legate într-o aceeași concepție critică, avansează o serie de opinii pertinente și multe sugestii prețioa-se. Dar nici în cazul de față, concluziile de etapă și de final ale lui Ion Simuț nu sunt creditabile. A spune că nu există un singur canon, estetic, ci mai multe, incompatibile, și că prin urmare Mircea Cărtărescu nu poate fi atașat la nucleul tare al literaturii române fiindcă postmodernismul e "anticanonic", arată îndepărtarea autorului de o problematică, altfel
Cu cărțile pe masă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8072_a_9397]