561 matches
-
care l-a amenințat că „de mâine n-o să mai semnezi ziarul!”. În aceeași zi ambulanța salvării l-a luat de la redacție și a fost internat la spital, pentru prima dată lipsind de la serviciu. Dar noi credeam că e de cremene, că nimic nu-l doare... De aceea, vestea că inima a încetat să-i bată într-o zi de duminică, după ce trecuse, cum obișnuia în zilele de odihnă, pe la redacție, ne-a căzut ca un trăsnet din senin, lăsându-ne
Gheorghe Mihălcean – În alintul iubirii noastre [Corola-blog/BlogPost/93584_a_94876]
-
deschis, câțiva dintre vectorii de forță ai destinului omului Leni Pințea-Homeag, ai marii tragediene Leni Pințea-Homeag, ai devotatului rob întru cultură tradițională, cultură majoră și modernitate a teatrului universal: Leni Pințea-Homeag - unic vultur, cu tărie de stei și scânteieri de cremene, țâșnit din Poarta Carpaților Meridionali, din țara Rucărului și a Branului, a Cheilor Dâmboviței și a Grădiștei, acolo unde se înfruntă, prin priviri de foc și fulgere întemeietoare, Munții Bucegi și cei ce poartă numele regal Piatra Craiului. Singuratica, pierduta
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93615_a_94907]
-
ni te arătau pe tine Dumnezeu vă va trimite un proroc ca mine de El să ascultați și cine nu va asculta de prorocul acela va fi nimicit cu desăvârșire din Israel noi am rămas surzi și orbi piatră și cremene ne-am făcut când ai murit răstignit de noi înșine din înalt tot cerul s-a prăbușit pe pământ și am murit și noi odată cu Tine de frică și spaimă acela ce care noi l-am răstignit cu adevărat e
UȘA OILOR-ISUS de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382123_a_383452]
-
General al Literaturii române. Ioana Andreescu a părăsit România după ce, ca redactor la Editura pentru Literatură, timp de aproape un deceniu și jumătate, contribuise la afirmarea unor scriitori tineri pe atunci, colegi de generație ca Sorin Titel, Nicolae Velea, Mioara Cremene sau Nicolae Breban și publicase ea însăși un prim roman, Soare sec. Trecerea de cealaltă parte a, pe atunci, Cortinei de Fier, faptul se petrecea în 1972, a fost însoțită de o neașteptată iluminare a destinului. Fără să abandoneze literatura
Studii de antropologie by Constantin Eretescu () [Corola-journal/Journalistic/6934_a_8259]
-
presimțeai aburii unei Mediterane scufundată și ea în tristețe și moarte. Contururile nesigure ale măslinilor și îndrăzneala parcă anapoda a chiparoșilor îți creau senzația de necontenită, repetată prăbușire în prăpastia deschisă la câteva picioare de locul unde ne transformaserăm în cremene. Nu sunt singurele secvențe din memoria mea în care moartea se leagă de ceva sonor. Cum n-am de gând să dispar curând, dar, pe de altă parte, nici nu vreau să ies din tema enunțată în titlu, am să
Ce sunete ați vrea să auziți pe patul de moarte? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8088_a_9413]
-
-i făgăduise ca primul pui să i-l boteze în apele bulboanei cu numele lui Tudor. Numai lupii se numeau Seco. Așa-i striga Tudora lătrându-le numele și-i amenința cu chefnituri scurte, clănțănind dinții ascuțiți de ragilă și cremene, să-i țină la distanță. Tudora nu era acasă. Ceruse voie și plecase, amețită de aerul rece, de ninsoare și de zăpezile căzute, la stâna din marginea pădurii, în nuntire. Avea să lipsească trei zile. Trei zile și trei nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Bucegi sau Ciucaș. Știați că ... Peștera Cioclovina este cunoscută pentru descoperirea celui mai vechi craniu de Homo sapiens fosilis, din România, și a unor urme de locuire umană din paleolitic, printre care vetre de foc și unelte din os și cremene? Focul viu este un proces natural de autoaprindere la suprafața terestră a gazelor de sondă emanate din scoarța terestră datorită frecării gazelor cu rocile silicioase? În țara noastră fenomenul este întâlnit la Andreiașul de Jos (jud. Vrancea) și Terca (comuna
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
părere de rău de ceea ce eminenții, spiritualii și toate sorbonele din lume numesc "viață interioară", delimitând, s-ar zice, prin această numire, un loc geometric, țarcul. Dar, în fond, un loc al nimănui și al tuturor, o țară a lui Cremene. (Terra incognita) Stăpân peste "țara lui Cremene, tărâm al viziunilor terifiante, al pustiului fără ieșire și al morții, țară străină, de necuprins, surprinzătoare prin diversitatea ei distonantă, Emil Botta se înstrăinează de sine, "loc al nimănui și al tuturor", pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și toate sorbonele din lume numesc "viață interioară", delimitând, s-ar zice, prin această numire, un loc geometric, țarcul. Dar, în fond, un loc al nimănui și al tuturor, o țară a lui Cremene. (Terra incognita) Stăpân peste "țara lui Cremene, tărâm al viziunilor terifiante, al pustiului fără ieșire și al morții, țară străină, de necuprins, surprinzătoare prin diversitatea ei distonantă, Emil Botta se înstrăinează de sine, "loc al nimănui și al tuturor", pentru a se regăsi, fără bucurie, la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
al Fiului, Al Neamului tău. (Ipotești) Mai puțin realizată este poezia Ecourile, care se alcătuiește prin dezvoltarea retorică a versului "Eminescu se credea Eminescu", dar alunecă în prețiozitate, emfază: O patimă grozavă, o patimă neînduplecată, mai tare ca oțelul și cremenea. Mania grandorii, comparată cu patima lui este nimic, o nimic toată: Eminescu se credea Eminescu. Dorul eminescian îl învață pe Emil Botta să interiorizeze spațiul. Imaginile sunt captate acum cu ajutorul unei lumini absconse, greu perceptibile. Imaginea în genere este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cînd au început să urce o pantă din ce în ce mai abruptă. Nu puteau merge pe albia pîrîului, întrucît trebuiau trecute multe praguri de piatră, peste care apa se arunca în cascade. Ajunși pe un tăpșan fără verdeață, dar cu nenumărate vîrfuri de cremene de diverse culori, zăriră, nu departe înaintea lor, un perete uriaș de stîncă... Piatra Domniței! Am ajuns la Piatra Domniței! strigă fericit Bărzăunul bătînd din palme și arătîndu-le tuturor o priveliște de basm. Piatra Domniței Î ntr-adevăr, o priveliște mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
iar, dar cu ochii mereu ațintiți la înălțimile de spaimă și chemare. Bărzăunul se făcu că vrea să se încheie la șireturi și rămase mai la urmă. Ceva mai presus de puterea sa de înțelegere îl atrăgea spre peretele de cremene, dar nu era atunci momentul să încerce dezlegarea nici unei taine. Și nici într-un caz nu s-ar fi putut încumeta singur spre o aventură de asemenea proporții. Deci trebuia să aștepte clipa cea mai potrivită pentru a-i convinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pasărea aceea, și soarele era trist, și toată lumea era tristă în ochii Bărzăunului... Se rezemă de un colț de stîncă și închise ochii pentru a deveni nimeni... O pală de vînt, rătăcită din cine știe ce hău, scînci ușor printre grunzurii de cremene, făcîndu-l să înțeleagă că și vîntul are durerile și neîmplinirile lui... Unde se vede că Bărzăunul nu era omul jumătăților de măsură. Și unde se mai vede că o poveste ca aceasta nu se poate termina niciodată așa cum ar vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
două ori aceeai pagină. Capitolul cel mai obscur e al cincilea - "Ortologie și ortogeneză substanțialistă" -, lectorul capotînd deseori în încercarea de a intui ceva din ceea ce se întîmplă în paginile acelea: e întîmpinat de un jargon abstract și solid precum cremenea, în corpul căruia tentativa de a despica mici felii de înțelegere omenească e sortită eșecului. În toate aceste pagini, principala vină o are stilul comentatorului, prea fidel textului analizat pentru a putea, luînd o minimă distanță față de litera lui, să
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
Blaga o duce mai rău; la Lancrăm s-a construit o sală de sport care i-a obturat priveliștea spre râpele roșii "formațiuni geologice bizare ca o arhitectură de poveste, sau ca o așezare de temple egiptene, cu columne de cremene și foc" și i-a înstrăinat zeitățile copilăriei: Mai departe, pe rîu în sus, către miazăzi, se profilează Munții albaștri, iar pe rîu în jos - spre miazănoapte, alți munți: Munții Apuseni, în depărtarea cărora deslușeam două vîrfuri. Două vîrfuri: unul
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
este de a desfășura filmul pe două planuri, unul extrem de captivant al prinderii, captivității și eliberării lui Labă de Jaguar, celălalt al punerii în discuție a condiției umane, a gesturilor fundamentale care edifică umanitatea. Sfatul șefului de trib, Cer de Cremene, către fiul său, dobîndește valoare testamentară: înainte de a fi ucis, acesta îi amintește fiului să nu-i fie frică. Frica este principalul ingredient al regimurilor totalitare, fie ele satrapii orientale, fie clone sovietice în sud-estul Europei, fie rafinate dictaturi sud-americane
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
astral, în pupila ce drămuiește lumina, nesfârșita cuminecare, în asimetria feței, a umbrei, celebrându-ne efemerul ca pe singura noastră măsură adevărată, când crește, descrește, se face roată, din inerție-mpingându-ne, vremelnicie adăugându-ne. durere în clipa aceasta de cremene plouă cu petale de liniște. ochiul retractil al melcului, din albastru devine oranj, din rece și rea, suferința se îmbunează. lumea clipește mărunt, dumică totul în fărâme, incandescente, acestea mă picură, mă hașurează, mă spintecă. durerea ațipește în străfund, în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
viitorul culcuș, pe care, iată, și-l pregătește cu sârg. înțelesul ascuns încerc să străbat spațiul îngust ce mă desparte de înțelesul ascuns, o calmă beție îmi urcă în sânge, îmi ascute dureros tăcerile. în jur doar lunecarea zgrunțuroasă de cremene, însoțindu-mă. m-aș dărui cuiva, cum te dărui ninsorii, luminii de lună, mirosului de aer marin, cu toate neînțelegerile mele, cu plăpânda lumină ce mă naște ca pe un avorton, reluându-mă de la capăt, cum reiei un cântec pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Posedând totul, ce le mai lipsea era doar mila. E valoarea umană care costă cel mai puțin. Istoria însă este o zeiță păgână. Ea înregistrează, și-atât. Iar dacă ai puterea să o privești în ochi, din ochii ei de cremene țâșnesc doar fulgere; și, din artere dacă o tai, curge nu sânge - curge cerneală... (Prelucrări din Caftane și Cafteli, partea întâi: Vom râde, vom plânge, Ed. C. R. 1994) (va urma)
Istoria scrisă de mâna lui Neculce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9450_a_10775]
-
o lespede cu toporul, îngropându-l în ea cu muchie cu tot, - și-a zis: Atunci să se nască altul ca el când va ieși toporul lui din piatră". Unealta fabuloasă de lucru și de luptă a haiducului, sădită în cremenea pieții vechi, a răsărit, înflorind pașnic în perimetrul pieții noi, monumentale, de la celălalt capăt al străzii centrale, mândria cetățenilor de azi ai orașului cu pictori și castani și cu cea mai mare flotație de minerit de pe întreg cuprinsul României. Firizu
Baia Mare, 1961 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9634_a_10959]
-
Jean, ar fi mers cu ea la târg, în tăcere, într-o zi frumoasă de toamnă, întocmai ca acum. Șoseaua urcă puțin și-i scoase momentan din ceață. Pe ambele părți ale drumului se întindeau parcele lungi, cenușii, fragmente de cremene licăreau ca niște așchii de gheață, o pasăre se ridică și apoi se depărtă în zbor. Drumul coborî din nou, ceața îi închise între ziduri imateriale, iar pașii lui continuau pledoaria constantă, fără răspuns. —Ai obosit? întrebă el. — Nu. — Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
bade Costâne? m-a întreabat Stan cel mic, țambalagiul. Uite-te la ei cum se ling pe bot.” Am stat eu și m-am gândit și mi-am adus aminte cum spunea cineva că lupii fug de foc. Amnar și cremene aveam, dar ce să punem pe foc? Până la urmă, tot Stan cel mic mă trage de poală și îmi zice: „Uite colea o grămadă de găteje numai bune pentru foc.” Bune-bune - zic eu - dar cum ajungem la ele, că lighioanele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
găteje. Atunci ni s-o părut că ne-o pus Dumnezeu mâna în cap” povestea țiganul. „Pe cei doi mai mari i-am pus de pază. Eu cu Stan cel mic ne-am apucat să facem focul. Scot eu amnarul, cremenea și iasca...Cel mic o rupt câteva vreascuri și le-o așezat pentru foc. Am dat cu amnarul în cremene cât am dat și până la urmă un colț de iască mai uscat s-o îndurat să scoată un firicel de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mari i-am pus de pază. Eu cu Stan cel mic ne-am apucat să facem focul. Scot eu amnarul, cremenea și iasca...Cel mic o rupt câteva vreascuri și le-o așezat pentru foc. Am dat cu amnarul în cremene cât am dat și până la urmă un colț de iască mai uscat s-o îndurat să scoată un firicel de fum. Stane, suflă tu, băiete, să se aprindă, că mie mi-o înghețat și sufletul din mine. Stan al meu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
însă, aud o trosnitură de mi s-o oprit inima în loc...Na! Aprinde focul cu asta! Mi-o întins unul din flăcăi cobza lui Stănică al meu, făcută zob. Mă durea sufletul, dar am luat-o de la capăt cu amnarul, cremenea și iasca... Stănică plângea mocnit, dar așeza așchiile bucățică cu bucățică între găteje. Am reușit să mai aprind o fărâmă de iască, că nici din aceea nu mai aveam prea multă...Flăcările iscate din așchiile cobzei s-au mistuit repede
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]